824 matches
-
începu să se îmbrace automat. Fata îl privea din pat uluită. — Mă părăsești ca să vezi așa ceva? gemu ea. — Ce să văd? O privi chinuit și adăugă: îmi îmi pare rău. Apoi își trase cămașa pe cap. Termină pe fugă cu îmbrăcatul, bîiguind din cînd în cînd „Chiar îmi pare rău“. Luă radioul de pe pat și căută ușa, dar oglinda lucitoare nu avea nici o fisură. — Doctorul Lanark dorește să plece, spuse el. Nu se întîmplă nimic, așa că țipă încă o dată comanda. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
colonie. Nu e frumoasă, da-i încă tînără", își spunea el. "O avea vreun gagic în oraș de s-a dichisit așa." Maria zâmbea de fapt pentru că-și amintise o scenă din filmul " Răsună valea", când băiatul de bani gata, îmbrăcat caraghios în costum alb, se duce și el pe șantierul Bumbești-Livezeni, unde tinerii munceau vesel, și se leagă de fetele din popor zicîndu-le - ce caraghioslâc - "domnișoară", dar ele-i dau peste nas burjuiului și-l dau la gazeta de perete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
eu pe terasă, dacă urcăm pe la scara noastră, a mea și a lui Jean, căci Luci stătea la scara 3. Jean era golan, vorbea urât și spunea cântecele și bancuri rușinoase, "cu prostii". Stătea la șapte, era mereu foarte sărăcăcios îmbrăcat, iar mama lui arăta ca o cerșetoare. Taică-su era tractorist la Circ, trăgea în anumite locuri casele pe roate și cuștile cu animale. Dar eram prieteni buni, pentru că râdeam mereu cu el și nu era bătăuș. Pentru prima oară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o mișcare în mulțime; o clipă mai târziu, apăru o jumătate de duzină de călăreți ce îi veneau în întâmpinare, cu toții la pas; aceștia se opriră curând înaintea lui Richelmus. Bărbatul ce conducea grupul, pe la patruzeci de ani, grizonat și îmbrăcat elegant, dar fără armură, schimbă câteva cuvinte cu heraldul, apoi se îndreptă către el. — Salutare, Aulus Sebastianus! exclamă, întinzându-i palma deschisă, după obiceiul roman, și măsurându-l cu o privire iute, scormonitoare, ce nu lăsa să se piardă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strada Caragiale, numărul 12. Cei care au fost oaspeții familiei Prezan au remarcat unitatea cuplului. Constantin Prezan își idolatriza soția. Profesorul pensionar, Gheorghe David, din Negrești, își amintește de primul mic-dejun servit, în copilărie, la conacul familiei Prezan de la Schinetea: ,,Îmbrăcat în uniformă, încălțat cu faimoasele cizme nemțești, mareșalul mânca foarte puțin, vorbea puțin Ăîn românește, germană, franceză). El a constatat preferința mareșalului pentru brânză, auzindu-l cerând încă o porție de fromage. Cafeaua o servea în cerdacul conacului. În timpul zilei
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
M-am uitat, și iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor, era ceva ca o piatră de safir, deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie. 2. Și Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: "Vîră-te între roțile de sub heruvimi, umple-ți mîinile cu cărbunii aprinși care sunt între heruvimi, și împrăștie-i peste cetate!" Și el s-a vîrît între roți sub ochii mei. 3. Heruvimii stăteau în partea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
s-a umplut de nor, și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. 5. Vîjîitul aripilor heruvimilor s-a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Cel Atotputernic, cînd vorbește. 6. Cînd a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roți, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus și s-a așezat lîngă roți. 7. Atunci un heruvim a întins mîna între heruvimi spre focul care era între heruvimi, a luat foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
roți, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus și s-a așezat lîngă roți. 7. Atunci un heruvim a întins mîna între heruvimi spre focul care era între heruvimi, a luat foc și l-a pus în mîinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat, și a ieșit afară. 8. La heruvimi se vedea ceva ca o mînă de om sub aripile lor. 9. M-am uitat, și iată că lîngă heruvimi erau patru roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
da' ce face... nu-i el unchiu-meu?... Adică unchiul meu nu-i de felul felului... numai, cu toate astea... Ș-apoi e bătrân... ce strică?...... parc-aș fi vorbit tatei... Dar știi bătrân, bătrân... da' ce frumos era... ce cochet îmbrăcat! Ce bine-i ședeau toate celea pe el... Mă duc să mă-mbrac ca să-i plac lui... Să mă-mbrac în haine lungi... să nu mai par o fetiță, ci o fată mare... Ș-apoi am să rog pe mama
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spaniol, ca și răposata mea consoartă; vină! Îi urmai și în curând stam înaintea acelui om curios. - Căutați, don Caldero! începu socru-meu, aici am onoarea a vă prezenta pe ginerele meu, contele Lejonsward... Don Caldero, atașat la ambasadura spaniolă. Îmbrăcatul în negru spuse mai multe cuvinte din datorie cătră socru-meu, care se depărtă de la noi. - Domnia-voastră, domnule conte, sunteți, judecând după aceea ce pot vedea, cel mai fericit consoarte din Suedia rece, îmi pare bine de-a fi făcut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
somptuoase, unde se aduna crema artistică a marelui oraș În care naufragiasem. Fuseserăm prezentați unul altuia, de câteva ori deja, la asemenea ocazii, dar nu schimbaserăm, de fiecare dată, decât câteva cuvinte convenționale. Domnul scund, cu chelie, ochelari și mustață, Îmbrăcat simplu, ca un meseriaș, dar totdeauna cu un mic accent vestimentar excentric, obișnuia, se pare, mai Întâi să respingă, Înainte de a apropia. Calitatea mea de „român”, cum Îi fusesem recomandat, pentru a-i trezi simpatia, avusese, se pare, efect contrar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în stihare negre, întâi grecii, apoi cei care cântau românește, apoi arhimandritul cu evanghelia, un preot cu crucea, patru diaconi țineau deasupra capetelor Sfântul Epitaf sub care pășea sprijinindu-se în cârjă mi-tropolitul Theodosie. La distanță de câțiva pași, solemn, îmbrăcat sobru, venea Constantin Voievod, în urma lui doamna Maria, apoi odraslele lor, fetițele primele, feciorii și apoi fetele. Așa au ocolit și în anul trecut biserica, de au dat de gândit celor doi unchi Cantacuzini că prea erau mulți Brâncovenii acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zornăiau rostogolindu-se pe micuța planșetă din lemn de nuc și hotărau cui îi vor aparține paralele adunate în colțul planșetei. Kuciuk Selin nu jucase niciodată zaruri și nu putea urmări jocul... În acel moment, ca din întâmplare, foarte distins îmbrăcat, apăru Toma Cantacuzino. Salută, ienicerii opriră jocul, dar imbrohorul le făcu moale un semn, dându-le să înțeleagă că nu este nevoie să se scoale de la locurile lor. Doar el se ridică, răspunse la salut și-și manifestă dorința de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre Ștefan, care cu mâna îi arată că trebuie să aștepte puțin. Când prima ceată de bărbați îmbrăcați în cămăși și ițari albi apăru pe drumeagul ce ieșea din pădure, pregătirile erau terminate. Constantin Brâncoveanu, având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
picioare; apoi, pe un ton sever, reluă: Mergeți să vă îmbrăcați ca de sărbătoare. În rădvan o să călătorim cu unchiul nostru, Mihai, domniile voastre o să călăriți doi la stânga și doi la dreapta noastră. Ștefan, domnia ta rămâne aci, să mă ajute la îmbrăcat și să dea poruncile de trebuință. Vodă își privi fiul și-și dădu seama că tânărul era supărat; ca atare, îl lăsă în muțenia lui până aproape de ultimele clipe și, brusc, îl întrebă pe un ton cald: — Ștefane, îți amintești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înclinându-se și ieși cu un dorobanț. Ștefan privi încă o dată scrisoarea pecetluită și întrebă: — Beizadelei Constantin i s-a dat de veste? — Trebuie să sosească. Răspunsul fu confirmat de zgomotul unor pași pe sală și de salutul gărzilor. Frumos îmbrăcat, prințul Constantin intră în spătărie. Zâmbetul care-i înfrumuseța fața, mișcările ponderate și pline de grație, totul degaja calm și siguranță de sine. — Ei, ce-i? îl întrebă pe Ștefan. — Să vedem, răspunse acesta atrătând sigiliul nedesfăcut, sau îl trezim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-se într-un fel de strâmbătură, care ori de câte ori se oprea din lectură îi întindea buzele, gura devenindu-i doar o linie orizontală. Ridicând glasul pentru a puncta sfârșitul scrisorii, își aținti întrebător privirile asupra tatălui său, care se oprise din îmbrăcat și asculta foarte atent. Într-adevăr, de cum intraseră în odaia lui, vodă băgase de seamă pe fețele lor ceva curios, un fel de îngrijorare tristă la Ștefan și de veselie forțată la Constantin. De fapt, era pentru prima oară când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la mine! Te crezi formidabil? — Nu cred în Dumnezeu. — Dă-ți jos nădragii ăia de bumbac, Alex, și pune pe tine ceva ca lumea. Nu-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe front. Ultimele minute petrecute împreună, înainte ca el să iasă pe ușă. Pe noptieră, limbile ceasului se mișcau inexorabil, arătând rece scurgerea nemiloasă a timpului. Încercarea lor nereușită să le ignore. Tăcerea crispată, cu senzația despărțirii tot mai apropiate. Îmbrăcatul în grabă, trenul lui pleca peste jumătate de oră. O îmbrățișare rapidă în fața ușii deschise. Amândoi și-au refuzat acel "la revedere" sau "pe curând", formule familiare, dar străine de realitatea vremurilor. A sărutat-o ușor pe buze. Smaranda și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oricum nu mă pricep la nimic. Era ora două și terminasem de așezat pe balcon mai multe pungi umplute cu gunoi. În bucătărie, podeaua murdară de nu știu când m-a făcut să pierd trei sferturi de oră curățând-o; îmbrăcatul mi-a luat încă douăzeci de minute. Ce mai lipsea? Oare totul era pregătit? Nu, vinul. Nu aveam vin. Fără vin nu se poate. M-am încălțat și am vrut să deschid ușa, cu gândul la unul dulce și roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la o brichetă care funcționa cu benzină, opera tatei. În celălalt capăt avea o bucșă, tot de alamă, cu un cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat, răsfrânt peste reverul hăiniței; mama, în partea interioară a trotuarului, cu damigenuța și cârnații puși într-un paner, înaltă și subțirică, cu părul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a unor adversari vecini, mai buni sau mai puțin răi ca el. De multe ori Ecaterina venea singură acasă și-i striga: „Mitică, șanțurile o să te mănânce!” dar el habar n-avea. Duminica la el era duminică, o petrecea tot îmbrăcat frumos, cu plimbări pe strada Lăpușneanu, de exemplu. Nu intra prin magazinele cu coloniale, cum era acela al lui Smirnov, că „nu era de nasul lui”, se uita la vitrine, intra la cofetăria din colț și cumpăra acadele soției, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
chiar În spatele ei. Milton Stephanides, de douăzeci de ani, student la colegiu, stătea la propria lui fereastră, apăsând cu dexteritate tastele clarinetului. Purta o uniformă de cercetaș. Cu bărbia ridicată și coatele proiectate În afară, ținând ritmul cu genunchiul drept Îmbrăcat În pantaloni kaki, Își Începea serenada dezlănțuit În ziua aceea de vară, cântând cu o pasiune care se va fi stins de mult când aveam să găsesc În podul casei acel instrument de suflat complet Înfundat, douăzeci și cinci de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capul. Am reușit să dau jos cuvertura și să trag toate pernele. ― Vrei să dormi cu hainele pe tine? mă Întrebă Scheer, de parcă s-ar fi amuzat. I-am simțit mâna pe spate, masându-mă. ― N-ar trebui să dormi Îmbrăcat, Îmi spuse el. A Început să mă dezbrace, dar m-am deșteptat. ― Lasă-mă să dorm, i-am spus. Scheer s-a tras mai aproape. Cu o voce groasă, m-a Întrebat: ― Te-au dat părinții afară, Cal? Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]