664 matches
-
măsură adevărată, când crește, descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vina pe mine! —Dumnezeule! a exclamat el furios. Chiar nu pricepi! După care Luke s-a întors să plece. —Luke, exagerezi, am spus eu disperată încercând să-l prind de mână. Știam cât de atras era de mine. întotdeauna îl îmbunasem în felul ăsta. —Lasă-mă, Rachel! a spus el împingându-mă. Mă dezguști! Ești varză! Totalmente! Apoi a ieșit în hol. — Cum poți fi așa de crud? am chițăit, alergând după el. — La revedere, Rachel, mi-a aruncat Luke trântind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spre deosebire de cele din mine, ale căror puteri se limitează la baia pe care o au în grijă, asta iese de sub pământ și umblă în lume, răpind viețile de pe unde apucă. Are o putere foarte mare și nimic n-o poate îmbuna. Oamenii sunt lipsiți de apărare în fața ei, ca niște puiuți de găină în fața uliului. Doarme la locul ei de sub pământ timp de câteva zeci de ani după care se trezește vreo unul care nu știe de taina asta și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el nu se obosise să-i asculte până la capăt. Nervos, deoarece credea că vor să-l aburească cu credințele lor în supranatural, nu dăduse de loc importanță poveștilor pe care le spuneau. Poate că era nevoie de un sacrificiu ca să îmbuneze bestia. Un străin era numai bun pentru așa ceva. Doar toate întâmplările pe care le auzise aveau drept personaje principale străinii de partea locului. El era un străin, prin urmare constituia ținta ideală. Resemnat, era gata să renunțe, îi era frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mării Negre se dovedise mai mult decât aventuroasă. Nu păstra amintiri prea plăcute din acea călătorie, furtuna îi zgâl țâise bine de tot iar el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două zile cât durase traversarea. Vremea se îmbună tățise abia când ajunseseră în largul coastelor Ucrainei. Marea se liniștise și arăta ca apa dintr-un lighean. La adăpostul întunericului, vasul ancorase la mică distanță de mal și ei coborâseră într-o barcă ce îi dusese la țărm. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
priviri peste tot. La fel făcuse la și la petrecerea de după ceremonia religioasă, dar Calistrat nu era nicăieri. Inspectorul se cam supărase văzând că prietenul său nu venise să se bucure împreună cu ei. Nu fi necăjit! încercase Ileana să-l îmbuneze. Întotdeauna el a fost mai retras. Dacă ar fi venit, nu s-ar fi simțit bine, moșul e un tip ciudat și nici ceilalți nuntași nu-l plac de loc. Cristian dăduse din cap fără să spună nimic. Știa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe îndelete. Mai aștept o săp-tămînă, două, o lună, cât vrei. Nu trebuie să ne pripim când e vorba de o hotărâre ca asta. ― Hotărârea mea e luată de mult și va fi întotdeauna aceeași. ― Nu anticipa. Poate că te îmbunezi cu vremea, adică te întorci la sentimente mai bune. N-aș putea să vorbesc cu sora ta? ― La ce bun? Ea nu poate schimba nimic, nu poate trece peste voința mea. ― Bine! atunci mă văd silit să renunț la un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
eu ce amestec am, că acel rege, peste faptul că este hapsân, este zgârcit și crud? a întrebat craiul. -Este de datoria crailor să facă bine pentru cei neajutorați, răspunse crăiasa. -Bine, așa o fi precum spui și se mai îmbună apoi o întrebă: Știi să călărești? -Ai uitat cine sunt? răspunse crăiasa cu regret în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Doamne, ce trebuie să fac?" Mă durea acum supărarea ei, frigul care o răzbea și nu știam cum s-o liniștesc. Voi fi iubind-o!" Privind-o întreagă, simțeam că mi-e dragă. Am promis la urmă ca s-o îmbun: "Fac tot ce vrei!" Și apoi iar plictiseală și îndoieli. I-am repetat: - "Nu mă voi însura, dar vei fi prietena mea cea mai bună!" Când o simțeam mai mâhnită, căutam s-o entuziasmez asupra frumuseții naturii cu teorii fantastic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a țopăit între străini, aș fi vrut să urlu. "O să fim fericiți!" Durerea mă frământă tot, dar respirația ei domoală continuă. De-ar ști Irina ce-am scris, mi-ar strânge mâna ca de obicei, apoi ar căuta să mă îmbune. Sau poate - cine știe? - văzând că este un mijloc ca să fiu mai aproape de ea, va căuta să se producă aceste scene cât mai des. S-a trezit cu vorba: "Aș vrea sa mor!" De ce tocmai acum, când m-a văzut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vieții și pun întrebarea la care nu pot răspunde: "De ce nu m-am dus?" Știu că am gândit limpede: Adevărul cel mai crud e mai bun decât nesiguranța". De altfel, Radu, în fața durerii mele, ar mai fi rămas să mă îmbune, fără îndoială. Atunci? Din lașitate, de frică de asprimea veștii, am preferat chinuitoarea existență? După cum, invers, sunt oameni care, în război, se omoară de frica gloanțelor care lovesc la întîmplare primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de felul acelora pe care le aplica asupra unei cărți. Păcatul ei n-a schimbat-o deloc. Are acum noi sentimente, remușcări, umilință, tragedia celor întîmplate, dar ele, deși o complică, lasă să subziste ciuda ei pe mine, nu o îmbună. Reproșul pentru că nu o iubisem (singura cauză a tuturor celor întîmplate) a reînceput. Câteodată își amintește de câte o scenă nerezolvată odinioară, în care suferise mult, și o continuă acum, vrând să pedepsească pe ceea ce fusese întrerupt atunci. Vorbe sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
continuat el. E vreunul din voi care consideră că nu merită? Ia să văd! Cine consideră că nu merită să discutăm? E cineva?... Nu e nimeni!" constata el; și pentru o clipă lăsa impresia că asentimentul clasei l-a mai îmbunat. Dar nu dura decât o clipă sau două. Relua, la fel de pornit ca mai înainte: "Merită! Vă spun eu că merită! Pentru că au făcut destulă vâlvă în oraș și pentru că au o influență negativă. Păi cum adică, să mă prefac că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea la numele de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa îl îmbunez pe Sfântul Petru și-l fac să spună: „Haide, intră repede în rai până nu mă răzgândesc.“ Dar tu? Eu aș vrea să mor împărtășită, vegheată de un înger. — Foarte poetic, nimic de zis, comentă Ioana. — Care e starea ta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
statornicirea vieții lor. Se prea putea să o ceară de soție. Oooo! cât aștepta ea această clipă! Mergeau tăcuți, unul lângă celălalt, fără putința de a dialoga. După un timp, amândoi își dădură seama că vremea ce părea a se îmbuna fusese iluzorie. Norii furtunatici deveniră din ce în ce mai amenințători. Se treziră deodată mitraliați de o rafală de ploaie cu picături bogate în apă care pătrunseră prin hainele lor subțiri. Natura începuse să se dezlănțuie. Alex veni cu propunerea: - Ce-ar fi să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
poate ajuta. Dar termină odată cu prostia asta! a strigat ea. Termină! Altfel te dau afară. Vasile a tăcut și s-a ghemuit, și-a luat capul În mâini și a Început să tremure, sau poate doar se prefăcea, ca să o Îmbuneze, să Îi cheme apropierea, brațele, sânii, trupul Întreg. Și Într-adevăr, ea s-a lipit de el, l-a luat În brațe, au stat așa minute bune, trăind fiecare În sinea lui Binele, singurul bine tăcut, discret și vindecător. — Nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nici o funcțiune organică. [2] 2270 *** Fabula lui Menenius Agrippa. Consumatorii - stomacul. Producătorii - mușchii. [NEVOIA DE LUX CA DEZECHILIBRU] 2270 Necesități economice - de lux - se nasc pin dezechilibrul închipuirilor (Vorstellungen) nostre abituale. ["DIN NIMIC, NIMIC IESE"] 2267 Oricine ne promite o îmbună[tă]țire care nu se datorește muncii, adecă oricine ne promite un venit de forțe * fără ca noi să fi cheltuit pentru el, e ca un pre[sti ]digitator care vrea să ne facă să credem că lucrurile ce le scoate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
său de lucru fiind, fără abateri, studiul în orele de dimineață, săpat și cărat pământul, după-amiază. Așa au trecut acele aproape două luni și jumătate cu muncă fizică și învățătură. Băiatul mai slăbise iar soția ofta și încerca să mă îmbuneze. Nu am cedat. După examen i-am spus fiului meu că trebuie să acoperim groapa pentru că un prieten arhitect mi-a atras atenția că locul ales pentru noul beci nu este bun. Astfel că, până la începerea noului an școlar, proaspătul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sută de milioane de sesterți pe an. Îl priviră în tăcere, fiindcă era greu de dat un răspuns. Interveni palidul Callistus, cu o voioșie perfidă: Mătasea folosită într-un an la Roma costă mai puțin decât să înarmezi o triremis; îmbunându-i pe vecinii de la răsărit, în fond economisești. Mulți râseră, iar Seneca fu indignat că un fost sclav îndrăznea să i se adreseze. Nu-i răspunse, dar proclamă mohorât: — Chipul Romei se schimbă. Nu se mai vedeau, adăugă el, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după care, văzând că tot nu se potolea, încercă să-l îmbuneze dându-i un creion bicolor nou-nouț și un carnețel cu multe pagini, pe care să mâzgălească, dar copilul, după ce luă creionul și carnetul și le răsuci puțin în mâini cu o anumită curiozitate, le azvârli cât colo pe dușumele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru moment, dacă s-ar fi luat după privirea pe care tatăl lui i-o aruncă Înainte de a o studia cu atenție pe fată. Avea cincisprezece ani, era blondă, frumoasă, cu un aer angelic, și era singura care Îl putea Îmbuna pe bătrîn, desigur din pricină că semăna mult cu răposata lui soție, Gaïdick. - Eram cu Aude și cu Nicolas, minți ea fără rușine, expediindu-i un zîmbet pocăit bunicului ei. Îmi pare rău că am Întîrziat, bunicule. Arthus Îi zîmbi scurt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o ținea pe a ei cu o încăpățînare de catîr. Cît de bine știi să le îmbrobodești pe toate, să le coși cu ață albă, recunoscuse Delfina într-un tîrziu. Cum, necum, pînă la urmă tot ați reușit s-o îmbunați, e limpede că aveți un talent înnăscut pentru asta, spuse Dendé. — Nici bine n-au intrat Curistul și Părințelul în cercul nostru, că s-au și pus pe treabă. Ce să-i faci, deformație profesională, Tîrnăcop. Aveau dreptate cînd spuneau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
indicațiile lui, îl informează. — Măi să fie, are Roja o tresărire, trecînd în spatele barului, trimițînd ocheade dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a spus-o răspicat că mizează mult pe patima dumneavoastră pentru jocurile de noroc, pentru viața politică din România, cu bunele și relele ei cu tot, spune Patru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu gândaci cântăreți? Nu. Carroll l-a confruntat cu rezultatele cercetărilor lui. A răspuns că a inventat istoria cu omuciderea pentru puțină publicitate. Vrea să se împace cu prima nevastă și s-a gândit că reclama asta o s-o mai îmbuneze. Am discutat din nou cu el și n-a îndrugat decât bâlbe de bețivan. Nu cred că putem scoate mai mult de la el. — Iisuse! Că bine zici! Joe s-a ales cu o lăsare rapidă la vatră, iar noi avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]