1,021 matches
-
1941, nu mai țin minte, a fost, știți foarte bine, sub regimul Mareșalului, scos din cadrele active ale armatei, e mândru și acum de asta. În timpul războiului a fost pe front, ca ofițer medic, dar de rezervă. E cu conștiința împăcată că a slujit în primul și al doilea război. Cât despre ce se întâmplă acum, e convins că se va sfârși într-o zi, dar se întreabă când și cum? Căldura de vară înmuie, spre prânz, asfaltul curții. Rex aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câți suntem - nu avem dreptul să le criticăm, să le comentăm în hotărârile pe care le pronunțăm; ci să le aplicăm și atât. Ce-ar fi dacă toți am comenta legislația și nimeni n-ar aplica-o. - Și te simți împăcat? - Nu. Dar suntem singurii care mai putem face dreptate, câtă a mai rămas. Ce-ar fi fost și fără noi? Aplicăm legile, dar când ele sunt strâmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
istorii lungi, în legănarea cărora copiii adormeau... „Mama poate a fost horopsită, poate a fost bătută, poate s-a chinuit crâncen ca să ne poată hrăni... se gândea Tudorița, cu ochii pe jumătate închiși. Eu îmi aduc aminte că o vedeam împăcată și tare, cercetându-ne somnul și plecându-se asupra noastră cu dragoste...“ Și deodată o vedea pe maică-sa limpede în lumina ochiului închis, slăbită, tristă, trecând nemângâiată spre negurile veșnice... Și un val de foc i se iezea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ofta. Iar noaptea n-avea liniște în somn; se întorcea gemând în culcuș și parcă-și șoptea câteodată vorbe tainice. Maică-sa era bucuroasă. Nu se veselea, nu făcea gură. Numai sub tufele crețe de păr ochii îi luceau împăcați și andrelele săltau mai vioaie, înlănțuind firul albastru în călțuni. Sanis, într-o sară, și-a descleștat fălcile. Vezi? a spus el c-un rânjet bucuros. Vezi? Așa a trebuit să se întâmple... Hahamul nostru-i un om cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strâmbi și negri plini de horbotă albă de floare. Cum îl simți, se întoarse și-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecută. Nu scotoceam, am dat pur și simplu peste ea. Pe bune.) Deodată, CG a devenit accesibil publicului larg și a făcut furori în standurile din Saks, Bloomingdale, Nordstrom - în toate magazinele universale mari. Totuși, Candace și George nu erau „împăcați“ cu serviciile de PR oferite din partea casei Devereaux așa că au invitat la licitație câteva dintre cele mai mari agenții din New York pentru a le reprezenta produsele. — Întârzie, a spus Franklin, jucându-se cu o cutiuță de medicamente din sidef. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Știam că, dacă n-aveam să am de ales, puteam oricând să fac o campanie asemănătoare cu a lui Wendell - avion personal până la Rio, hoteluri selecte, excursie de o jumătate de zi la favelas 1 -, dar nu m-aș simți împăcată. Trebuia să găsesc ceva. În trecut reușisem întotdeauna să scot un as din mânecă. Dar, spre groaza mea, tot nu-mi venea nimic și mai aveam doar șase zile... ...cinci zile... ...patru... ...trei... ...două... ...una... ...nici una... În dimineața prezentării în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le-am exilat în tărâmul plin de praf de sub pat. Singura persoană cu care voiam să stau era Jacqui, care nu se putea opri din plâns. —E doar din cauza hormonilor, repeta, printre suspine. Nu e din cauza lui Joey. Sunt total împăcată în privința lui. E doar din cauza hormonilor. Când nu eram cu Jacqui, ieșeam la cumpărături și aruncam frenetic cu banii. Tocmai îmi luasem salariul și l-am cheltuit pe tot, inclusiv banii de chirie. Nu-mi păsa. Am dat o avere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de răzbunarea unui monarh sângeros, și găsisem în Roma creștină pe califul în umbra căruia aș fi vrut atât de mult să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în acest paradox, însă conștiința mea nu era împăcată. Era oare deja depășită vremea când puteam fi mândru de ai mei fără ca acest lucru să fie rodul unei biete lăudăroșenii? Apoi a venit vremea lui Adrian. Apoi a lui Soliman. Și mai ales s-a produs vizita aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în cazul în care căsătoriile se leagă în ceruri, atunci a noastră s-a legat în cel de-al nouălea. La care el bombănea și da din cap, iar ea îi adulmeca mirosul liniștitor de șosete curate și se simțea împăcată și împlinită. O femeie avea nevoie de o astfel de dragoste într-un loc precum K. Ținea întunericul la distanță. Susținută de puterea iubirii lui, Elfrida simțea că era de datoria ei să facă tot ce-i stătea în puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
eforturi anume epuizante, este de fapt aerul Morții. Pregătirea venirii ei, a privirii ei, a însoririi ei cu tine. Prin astfel de semne, pe care nu le știu, Moartea ne pregătește întâlnirea. De-asta, poate, murim atât de ușor, de împăcați și de singuri. Eram deprinși de mult cu prezența ei. Ne doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alegându-se doar ceea ce-i cu adevărat curat, bun, temeinic. Astfel mă bucur și mă întristez rugându-mă. Mi-e teamă și, în același timp, mă simt plin de curaj, de parcă aș porni mereu la o grozavă luptă. Mă simt împăcat, dar și biruit de mari neliniști. Lupt cu mine și nu știu, de fapt, cu cine lupt. Cu cine poți lupta și cum, când dușmanul ți-e prieten apropiat? Când adevărul este minciuna în care te scalzi? Când hoțul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade. Scriu astfel cu duioșie despre cel ce am fost. Îl pot închipui. Îl pot improviza. Îl pot călăuzi prin timpul lui de odinioară, cu blândețea și bunătatea cu care eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
face ce voi putea să repar ce-i de reparat, dacă se mai poate. Știu că viața mea, începând cu acest an, se îndreaptă sigur, grabnic și teribil de nepăsătoare spre Moarte. O Moarte urâtă, probabil. O privesc senin, aproape împăcat. Încerc să cred în ceea ce este bun din ceea ce mi-a mai rămas. Să nu las ca măcar puținul tot mai puțin de pe o zi pe alta să se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate de cadența toiagului alb al orbului lovind peretele vagonului, lovituri surde, grele, înăbușite, ca picurii ploii de demult, din acea noapte pierdută. Moartea mă îndemnase poate să cobor la Karanphilou, ea ducându-se în dusul ei, lăsându-mi doar împăcata bucurie a adulmecării înghețatei ei apropieri. Am înțeles, oricum, că așteptarea mea sfârșise. Textul se deschisese, lăsându-mi minunea de a mă închide. Dintr-un de demult au început să vină chematele, atât de stăruitor odinioară, amintiri viitoare. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade.“ Chiar dacă alegerea a fost făcută, Biblioteca rămâne un spațiu la care se revine mereu în roman (Ioan Lăcustă practică aceste variațiuni pe temă cu o voluptate deosebită). Poate pentru că Biblioteca este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
venea să plîng și juram că nu-l voi mai trăda niciodată, ca și cum i-aș fi datorat ceva. În autobuz ori pe stradă, mă surprindeam uitîndu-mă la alte femei, mai tinere decît mine, ducînd copii de mînă. Păreau fericite sau Împăcate, de parcă acele mici făpturi, În insuficiența lor, ar fi umplut toate golurile rămase fără răspuns. Atunci Îmi aduceam aminte de zilele cînd, fantazînd, ajunsesem să mă imaginez ca una dintre femeile acelea, cu un copil În brațe, un copil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
poliția. Cadavrul avea gîtul rupt. Doamna Sanmartí l-a identificat ca fiind al soțului său, Pedro Sanmartí Monegal. CÎnd socrul defunctului a primit vestea În azilul de la Bañolas, a mulțumit cerului și și-a spus că de-acum putea muri Împăcat. 13 Julián a scris cîndva că lucrurile Întîmplătoare sînt cicatrice ale destinului. Nu există lucruri Întîmplătoare, Daniel. SÎntem marionetele propriului nostru inconștient. Ani la rînd voisem să cred că Julián continua să fie bărbatul de care mă Îndrăgostisem, sau cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochii și inteligența maică-sii, și Îmi place să cred că posedă ingenuitatea mea. Tata, care, deși nu recunoaște, Întîmpină dificultăți În a citi cotoarele cărților, e sus, În casă. De multe ori mă Întreb dacă e un om fericit, Împăcat, dacă prezența noastră Îl ajută sau dacă trăiește printre amintirile lui, În tristețea aceea care l-a urmărit mereu. Acum, Bea și cu mine ținem librăria. Eu țin socotelile. Bea face achizițiile și se ocupă de clienți, care o preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
estetică. Cu alte cuvinte, subiectul privirii poate fi afectat de obiectul reprezentat, se poate identifica cu personajele în acțiune, poate stârni pasiuni (altfel refulate) cărora le dă frâu liber; această descătușare (defulare) plăcută a sentimentelor îl face să se simtă împăcat de parcă s-ar fi vindecat de o boală (katharsis). Această descoperire și motivare a plăcerii cathartice este moștenirea cea mai importantă a poeticii antice și totodată este singurul răspuns care rămâne valabil până astăzi la întrebarea de ce spectacolul celor mai
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
tumul, spunea profesorul Valedulcean, este o movilă de pământ, așa cum probabil ați văzut adesea și voi pe câmp când ați fost cu școala În excursie sau la cules de roșii. Ea are formă conică sau piramidală. (Ca să fie ceva mai Împăcat cu propriul lui sentiment profesional, Valedulcean se apropia În acest timp de tablă și schița cu creta un con și o piramidă. În acest timp, Zare - Încă nu Împlinise 12 ani atunci - juca „pâinile“ cu colegul său de bancă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe-aici!” Pe Enin vorbele lui Canafas chiar Îl Încredințară că nu mai avea nimic de făcut și că ceea ce urma să se Întâmple prietenului său era firesc și nicidecum cel mai mare rău de pe lume. Porni spre poartă aproape Împăcat, după ce-i șopti calului: „Cum zici tu. Cum vrei tu...”. Întinse mâna spre clanța ruginită, se răzgândi și se Întoarse: „Băi, Canafase, tu chiar nu vrei să-ți dau drumu’?”. Bătrânul armăsar oftă și-și pironi privirea către cer, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le Întâlnesc din ce În ce mai des. În perspectivă nu văd decât pustiu și nu vreau să-l străbat cu pasul, nu vreau să ajung să-mi fie silă ori să mă las sufocat de deznădejde. Încerc să comit un suicid senin și Împăcat. Să pun un punct final. Să-l Înfrunt nițeluș pe Doamne-Doamne - În care nu cred, dealtfel. Nu izbutesc nici măcar În vis - și visez enorm, În fiecare minut de somn, de fapt, În vis am trăit mult mai intens și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul, sărmanul, prilej de păcat. Te rog, dar Măicuță, cuprins de căință, Aibi milă de mine, umilă ființă și‐ mi dă sărutarea, să mor împăcat! Văratic, 1955 BĂTRÂNEȚEA Sunt amănunte ce ne scapă, Însă un lucru‐ i lămurit, Că, bătrânețea, e‐o etapă, In drumul, către Infinit! SOȚIEI MELE Cu sinceritate zic, Că, milos, destinul vru, Să‐mi apari în viață Tu, Om să faci
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
capabil să ducă țara atât de departe, prin haosul epocii? Dar aceasta nu înseamnă numai că lumea a fost reînnoită de acțiunile lui. Numai subjugând provinciile de la apus, atacând insula Kyushu și pacificând insula Shikoku, națiunea nu va fi neapărat împăcată, cele patru clase ale populației nu vor trăi în pace și armonie, nu se va înființa o nouă cultură, nici nu va fi pusă piatra de temelie a prosperității pentru generațiile viitoare. Hanbei părea să fi reflectat profund la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]