1,072 matches
-
Dumnezeu. Îl primește ca pe un dat, ca pe o existență atotcuprinzătoare, moștenită din illo tempore și ajunsă până la el pentru a-l ocroti de câte ori este nevoie. Copilul de la țară aude la tot pasul ferească Dumnezeu ! și trăiește având conștiința împăcată că această formulă îl va scăpa de toate relele posibile. Altfel, când se zgârie din neatenție într-un spin de salcâm și îi curge sânge, el este disperat că pe acolo i se va scurge viața. Atunci, formula Doamne, apără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în numele sfântului, nu-i rămâne decât tăcerea, pentru a auzi cum latră/ Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis al neființei universul cel himeric 122; cel mult, el se poate gândi la înghețul planetar când în sine împăcată reîncep-eterna pace123. Poate că totuși poetului îi rămâne ceva ce altor muritori nu le este dat; altfel, cum ar fi spus, după Horațiu, Nu de tot voi muri, partea mai bună a mea/ Va scăpa de mormânt 124 ? Dar lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
până aici. Tot ce-am scris este adevărat și am trăit acele momente, au trecut prin inima mea cea păcătoasă. Poate multe m-am reținut să nu spun, doar Dumnezeu le știe și le vede pe toate. Sunt cu inima Împăcată că am scris adevărul. Sunt o ființă fericită că L-am aflat pe Dumnezeu În viața mea. L-am aflat În biserică de la preoți vrednici de ascultat și de urmat. Apoi În viața mea de zi cu zi am văzut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
hieroglifelor și ale celor sonore ale cuvântului. Mărturie a importanței pe care o dădea poetul artei versificației, alegerii cuvântului și efectului asupra cititorului stă chiar unul din versurile poemului Pe râu (Jiang Shang): "dacă nu surprinde cuvântul, nu pot muri împăcat". Stilul său, mai puțin exaltat decât cel al lui Li Bai, este viguros și eficient, poetul dovedind un adevărat talent în specularea predispozițiilor poetice ale cuvântului în limba chineză veche. Du Fu scrie, de asemenea, multe poeme lungi în stil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
făcând mai multe mici bilete îndemna pe alegători să nu meargă la vot, să nu voteze pe trădătorii și vânduții germanilor; le împărți în oraș cu ajutorul lui Traian și al lui Vasile. Efectul n-a corespuns sforțării, dar avea conștiința împăcată, cel puțin izbutise să plictisească poliția Steagului!](Ibidem.) D. Trifu și pe urmă Algiu ne aduseră scrisori, a lui Ionel era cea mai interesantă, anunțându ne schimbarea situațiunii în Occident pe luna lui iulie. Pentru prima oară ne dădea o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei încremenesc așa, cu genunchii îndoiți, cu coapsele strînse în fustă, pe care o simt lunecîndu-i spre șolduri, împinsă de picioarele mele. Întregul ei trup a încremenit. PARTEA A TREIA Sub pieptul meu, simt inima Cristinei bătînd tot mai rar, împăcată. Pieptul i se mișcă puțin, strivit de greutatea pieptului meu. Brațele îi stau pe pat, fără vlagă, fără dorință de împotrivire. Doar gura, cuprinsă de gura mea, apăsată puternic, îngropîndu-i capul în pernă, ar vrea să scape de sub stăpînire. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apropiindu-mă de ușa liftului. Rîzi, dar Brîndușa chiar mi-a cerut o declarație în care să spun cum te-ai purtat pe scări. Du-te și dă-i declarația! Declară exact ce-am spus și vei fi cu conștiința împăcată, dacă, din păcate, te frămîntă conștiința... Hm!... surîde trist Tamara. Credeam că, întîlnindu-te, ai să mă determini, ai să-mi dai putere să n-o fac, Mihai... Dar tu dimpotrivă!... Și-am s-o fac! zice ea hotărîtă, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Atît. Minți!! strigă Cristina. Mincinos ordinar ce ești! Nu-i decît poza de tine! Bănuiam ce s-a întîmplat, dar acum am certitudinea. Măcar de-ai fi recunoscut... Ce? întreb eu încet, nedumerit. Voiam să știu..., măcar să fiu cu sufletul împăcat... "Sufletul împăcat!" exclam brusc, ieșindu-mi din fire. Tu vrei să fii cu sufletul împăcat, directorul vrea să știe că am înțeles de ce a țipat la mine pentru că treuia să ajungă urgent la veceu, altă cucoană așteaptă să-i spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strigă Cristina. Mincinos ordinar ce ești! Nu-i decît poza de tine! Bănuiam ce s-a întîmplat, dar acum am certitudinea. Măcar de-ai fi recunoscut... Ce? întreb eu încet, nedumerit. Voiam să știu..., măcar să fiu cu sufletul împăcat... "Sufletul împăcat!" exclam brusc, ieșindu-mi din fire. Tu vrei să fii cu sufletul împăcat, directorul vrea să știe că am înțeles de ce a țipat la mine pentru că treuia să ajungă urgent la veceu, altă cucoană așteaptă să-i spun un cuvînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce s-a întîmplat, dar acum am certitudinea. Măcar de-ai fi recunoscut... Ce? întreb eu încet, nedumerit. Voiam să știu..., măcar să fiu cu sufletul împăcat... "Sufletul împăcat!" exclam brusc, ieșindu-mi din fire. Tu vrei să fii cu sufletul împăcat, directorul vrea să știe că am înțeles de ce a țipat la mine pentru că treuia să ajungă urgent la veceu, altă cucoană așteaptă să-i spun un cuvînt, să-i dau putere s-o refuze pe Brîndușa... Poftim! Poftim de veniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
țipat la mine pentru că treuia să ajungă urgent la veceu, altă cucoană așteaptă să-i spun un cuvînt, să-i dau putere s-o refuze pe Brîndușa... Poftim! Poftim de veniți să trageți de mine, să fiți voi cu sufletul împăcat sărmanul vostru suflet șchiop, care-și face cîrje din rănile altui suflet!... Ce-aștepți, de ce-ai dat telefon?!... Ca să fii cu sufletul împăcat... Voiai o vorbă urîtă de la mine, ca să fii cu conștiința împăcată, să poți minți... Poftim vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
refuze pe Brîndușa... Poftim! Poftim de veniți să trageți de mine, să fiți voi cu sufletul împăcat sărmanul vostru suflet șchiop, care-și face cîrje din rănile altui suflet!... Ce-aștepți, de ce-ai dat telefon?!... Ca să fii cu sufletul împăcat... Voiai o vorbă urîtă de la mine, ca să fii cu conștiința împăcată, să poți minți... Poftim vorba urîtă: du-te dra-cu-lui! dra-cu-lui! dra-cu-lui!!! urlu eu, apoi arunc receptorul peste telefon, mă prăbușesc pe scaun și-mi las capul pe brațele puse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să fiți voi cu sufletul împăcat sărmanul vostru suflet șchiop, care-și face cîrje din rănile altui suflet!... Ce-aștepți, de ce-ai dat telefon?!... Ca să fii cu sufletul împăcat... Voiai o vorbă urîtă de la mine, ca să fii cu conștiința împăcată, să poți minți... Poftim vorba urîtă: du-te dra-cu-lui! dra-cu-lui! dra-cu-lui!!! urlu eu, apoi arunc receptorul peste telefon, mă prăbușesc pe scaun și-mi las capul pe brațele puse unul peste altul pe pupitrul de comandă. Stau așa mult timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mințit? Bine, accept eu obosit, spuneți pentru ce ați telefonat. Aș închide telefonul, dar tonul femeii mă obligă la respect. Domnule Vlădeanu, începe femeia pe un ton ferm, luați-mi telefonul cum vreți, eu însă vreau să fiu cu sufletul împăcat... Toți vreți să fiți cu sufletul împăcat! exclam eu încet, cu durere. Poftim?! Nimic, continuați; fiți cu sufletul împăcat... Hm!... Sînteți obosit... Un moment, vă rog! îmi spune, schimbînd tonul. Aud în telefon o ușă închisă, iar undeva, în depărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce ați telefonat. Aș închide telefonul, dar tonul femeii mă obligă la respect. Domnule Vlădeanu, începe femeia pe un ton ferm, luați-mi telefonul cum vreți, eu însă vreau să fiu cu sufletul împăcat... Toți vreți să fiți cu sufletul împăcat! exclam eu încet, cu durere. Poftim?! Nimic, continuați; fiți cu sufletul împăcat... Hm!... Sînteți obosit... Un moment, vă rog! îmi spune, schimbînd tonul. Aud în telefon o ușă închisă, iar undeva, în depărtare, o femeie întrebînd ceva. Da-da, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
respect. Domnule Vlădeanu, începe femeia pe un ton ferm, luați-mi telefonul cum vreți, eu însă vreau să fiu cu sufletul împăcat... Toți vreți să fiți cu sufletul împăcat! exclam eu încet, cu durere. Poftim?! Nimic, continuați; fiți cu sufletul împăcat... Hm!... Sînteți obosit... Un moment, vă rog! îmi spune, schimbînd tonul. Aud în telefon o ușă închisă, iar undeva, în depărtare, o femeie întrebînd ceva. Da-da, e bine. Nu-l mai înțepați; băgați-i vitaminele în perfuzie, o aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd ridic ochii, mă privește o față obosită, cu un rictus ciudat în colțul gurii, pe care nu-1 recunosc. "Disponibil"... Ha!, îmi vine să rîd. De ce să mă dea ei, cînd pot să plec eu?! Pot pleca oricînd, cu inima împăcată! Am pornit separatorul, munca mi-e terminată aici. N-o să mă arate nimeni cu degetul și nici n-o să mă tragă de mînecă, să-mi spună că am lăsat un lucru neterminat. Cînd pleci, important e să pleci cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu citesc chiar tot ce scrie pe pereți. Ce amestec are doamna blondă? Dom'le, se înfurie șeful, ați fost sau nu în cameră la ea? Am fost! Poftim, am fost, dacă asta vă poate face să fiți cu sufletul împăcat, răspund eu tăios. Mda, mormăie șeful, e-adevărat: mă face să fiu cu sufletul împăcat; măcar știu că nu am mințit. Unde să mințiți, cînd?! Șeful se strecoară cu mașina printre două autobuze, intră în piața centrală, apoi pornește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se înfurie șeful, ați fost sau nu în cameră la ea? Am fost! Poftim, am fost, dacă asta vă poate face să fiți cu sufletul împăcat, răspund eu tăios. Mda, mormăie șeful, e-adevărat: mă face să fiu cu sufletul împăcat; măcar știu că nu am mințit. Unde să mințiți, cînd?! Șeful se strecoară cu mașina printre două autobuze, intră în piața centrală, apoi pornește pe artera principală a orașului. Unde să vă las? La stația din centru. Mașina trece de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am știut că lucrați amîndoi în aceeași secție. Iartă-ne, Doamne, pentru fărădelegile săvîrșite în numele ori spre binele nostru! mă rog eu, împreunîndu-mi mîinile. Gîndește ce vrei, șoptește Livia, eu ți-am spus adevărul. Voiam să... ...să fii cu sufletul împăcat! îi șoptesc. Nu-i așa? Toți vreți să vă știți curați pe mîini și pe conștiință!... Și apropo de conștiința ta "împăcată": la doamna Teodoru, care ți-e colegă, nu te-ai gîndit? Livia ridică brusc fața spre mine, privindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
împreunîndu-mi mîinile. Gîndește ce vrei, șoptește Livia, eu ți-am spus adevărul. Voiam să... ...să fii cu sufletul împăcat! îi șoptesc. Nu-i așa? Toți vreți să vă știți curați pe mîini și pe conștiință!... Și apropo de conștiința ta "împăcată": la doamna Teodoru, care ți-e colegă, nu te-ai gîndit? Livia ridică brusc fața spre mine, privindu-mă cu ură: Ea s-a gîndit la mine cînd m-a invitat să-i fac vizite, cînd m-a reținut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
meu. Mâna mea se puse încet pe inima ei, ca să simtă de bate. Ea o apăsă mâna mea cu a ei peste inima-i și zise c-un râs argintiu: - Vezi că nu mai bate? Dar ea mințea. - Ei... ești împăcată? da? zisei eu, fericit de surâsul ei. - Da... și nu. Nu - de nu-mi vei promite că vii și mâne - și poimîne. Îți voi cânta la piano, îmi vei spune povești și te voi iubi ca pe un frate. Vom
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru testul la română. După trei zile s-au afișat rezultatele. Intrase cu opt, la clasa de electrotehnică. Bucuria reușitei întrecuse orice închipuire. Nu se așteptase la o astfel de notă. Acum putea visa la vacanța de vară cu sufletul împăcat. Era o dimineață însorită, se anunța o zi foarte caldă. Bica trebăluia prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și borcane. Dan și Luana o priveau cu mirare. Iar duci mâncare la azilul de bătrâni? Săptămâna trecută ai fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mine? Ce ți-am făcut? Nu mi-ai făcut nimic, Luana, nu te mai chinui. Atunci? Băiatul ar fi dat orice s-o poată amăgi cât mai frumos, cât mai convingător și ea să intre în casă cu inima împăcată. Din nefericire, începu să se scuze copilărește și fata țâșni în picioare ațâțată de vorbele lui goale. Mă crezi proastă, Renar? Nimic nu mă enervează mai mult decât să fiu mințită iar nedreptatea pe care mi-o faceți mă scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încrucișă brațele, deznădăjduită. În secunda următoare știu. Era, într-adevăr, atât de simplu! Sări din așternut și se apucă de lucru. Tremura de emoție. Făcu schițe după schițe, umplu coșul de hârtii și atunci când imaginea îi apăru clară se culcă, împăcată că făcuse o treabă din cele mai bune. A doua zi, la prima oră, se prezentă în biroul directorului de creație. Spuse pe nerăsuflate: Știu ce vrea Donald Veber. Andrei Robu o privi peste rama ochelarilor. Dormise doar două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]