1,838 matches
-
cu carele. Biserica a suferit pe parcursul timpului mai multe intervenții, în anul 1965 aceasta fiind acoperită cu tablă zincată. În timpul epicopului Vasile Coman de la Oradea, biserica a fost pictată de către Vasile Gherman din Sânpetru Almașului, icoanele prăznicare de pe iconostas, ușile împărătești și icoanele Mântuitorului și Preacuratei fiind făcute de către Emilian Nicula-Andreica, lucrarea fiind realizată cu sprijinul material benevol al credincioșilor din Adalin. La acel moment protopop al Zalăului era pr. Marcel Andreescu, paroh pr. Nicolae Lăpuște iar coratori Augustin Cristea, Ieremia
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
face cu ajutorul scării de lemn de după ușa de la intrare. Datorită lipsei de spațiu, peste jumătatea vestică a naosului a fost construit corul. Trecerea spre absida altarului se face prin spațiile consacrate: cele două uși diaconești pe laterale și prin intermediul ușilor împărătești din centru. Spațiul absidei este acoperit de o boltă mai înjustă și mai joasă terminată cu un timpan decorat cu pictură.
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
se luase in calcul și posibilitatea ridicării alteia mai trainice, din piatră), fațadele au fost tencuite, iar suprafața interioară a bârnelor a fost cptușită cu scânduri. Din vechea tâmplă, datorată zugravului Ioan din Deva, se mai păstrează doar registrul icoanelor împărătești, alterate de intervenția neinspirată, din anul 1904, a celui care semnează „Franz”. Pe spatele unei icoane a „Mântuitorului Iisus Hristos” se află pisania: ,Aeste patru icoane le-au făcut robul lui Dumnezeu Crișan Mihai, ca să le fie pomană in veaci
Biserica de lemn din Bacea () [Corola-website/Science/317272_a_318601]
-
o cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărătești. Iobagii, la îndemnul lui Crișan, se hotărâră să plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului. Oamenii pornesc spre Alba Iulia peste munte, ocolind orașul Brad, ca să nu fie opriți de nobilii maghiari, și înnoptează în satul
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
Odată cu această operațiune au fost înlocuite și o parte din icoanele iconostasului, cele vechi păstrându-se în grija preotului paroh. O altă parte din vechile icoane ale iconostasului au beneficiat de o repictare ce le-a compromis valoarea inițială. Ușile împărătești sunt bogat și frumos decorate, cu păsări, viță de vie cu ciorchini sau îngeri. Medalioanele în care sunt reprezentați cei patru evangheliști încadrează de sus și de jos cele două medalioane care surprind scena Bunei Vestiri.
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
Metochites. De treburile armatei se ocupa războinicul fiu și asociat la domnie al autocratorului, Mihail al IX-lea Paleologul. Contemporanii menționau frumusețea fizică, aerul maiestuos și capacitățile neîndoielnice ale lui Andronic II. El ocrotea științele, a deschis la Constantinopol Școala împărătească-un fel de universitate; la curtea lui, oamenii culți se bucurau de stimă. Între 1288-1296 se desfășoară tratative între Andronic II și papalitate pentru căsătoria fiului său, Mihail cu Chaterine de Courtnay, nepoata lui Balduin II, exîmpăratul Constantinopolului (mort în
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
s-a procedat și la o alungire a spațiului interior, corespunzătoare pronaosului actual. Zestrea picturală originară, de factură postbrâncovenească, a fost executată după mijlocul secolului al XVIII-lea, finanțatorii acesteia fiind enumerați, parțial, în pisania peretelui nordic al altarului. Registrul împărătesc al tâmplei, datat, pe baza inscripției unei icoane a „Maicii Domnului cu Pruncul”, la 1699 de 15 februarie”, a fost reîmprospătat, la sfărșitul secolului al XIX-lea, de zugravul Dionisie Iuga din Nicula (jud. Cluj). Renovării din 1920 îi corespunde
Biserica de lemn din Brâznic () [Corola-website/Science/316917_a_318246]
-
răscoala de la 1784. De la Plăisor, odată cu cărțile, au fost coborâte în vale și piese pictate, ca friza apostolilor (3,10 m / 0.50 m), cu Deisis, pictură pe pînză aplicată pe lemn, de o valoare artistică excepțională, ca și icoanele împărătești, din 1770 (Isus Hristos, Maria cu pruncul), datorate osârdiei monahului Chiril de la Plăișor. Pereții lăcașului, de plan deptunghiular, cu absida, decroșată, poligonală cu cinci laturi, au fost tencuiți la interior și nu știm în ce măsură ei păstrează decor pictat, realizat după reconstruirea
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
deschiderii semicirculare) a Răstignirii (mironosițele, Sf. Ioan, sutașul). Deasupra intrărilor, friza apostolilor, în arcade polilobe, cu reprezentarea Deisis, redă pe Ioan și Maria în întregime, după modelul frizei provenită de la mănăstire, și care ne evocă realizările lui Pârvu Mutu. Ușile împărătești (uscior în frînghie), cu reușita reprezentare a Blagoveșteniei, pe fond arhitectonic, a lui Simion zugravul de la Laz, din 1830 iunie zece zile, constituie o ctitorie cu participare largă, bărbati și femei, numele cât și contribuția fiecăruia, fiind astfel notate: „acești
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
și broderie cu perle. Analogii stilistice, cu pictura și grafica catapetesmei de la Acmariu, ne determină a presupune prezența aici, cu un deceniu mai devreme, a fraților Stan și Filip din Rășinari. Timpanul catapetesmei de la Pianu (tăiat ulterior) ca și ușile împărătești, a căror panouri pictate (evangheliștii), sunt încadrate de o sculptură în vrej-spiralat, au fost renovate, în secolul al XIX-lea, probabil de Damian zugravul, semnat pe spatele dverei. Icoanele împărătești, ca și pictura recuperată din navă se datorează artiștilor, din
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
Rășinari. Timpanul catapetesmei de la Pianu (tăiat ulterior) ca și ușile împărătești, a căror panouri pictate (evangheliștii), sunt încadrate de o sculptură în vrej-spiralat, au fost renovate, în secolul al XIX-lea, probabil de Damian zugravul, semnat pe spatele dverei. Icoanele împărătești, ca și pictura recuperată din navă se datorează artiștilor, din școala de la Laz, lui Savu zugravul, care semnează icoana Deisis pe care consemnează: ,1808 în rândul acestor icoane au umblat Pavel Opriș, și cu muerea lui Stana”, iar în 1810
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
ridicată în 1695 de Pârvu Buce, Radu Răduică, Ilaș Curuiuc și Miloș Crăciunescu. După Radu Crețeanu, conform inscripției săpate pe tocul ușii de la intrare: „luna lui aprilie, 22 leat 7274” anul construcției este 1763. O altă dată, inscripționată pe ușile împărătești, este „1880, Fevrua. 28”. Biserica cunoaște în existența ei mai multe refaceri radicale, adică reconstrucții din temelii, ceea ce explică controversele legate de anul construirii ei. Biserica este contruită din lemn de stejar, tip navă cu turla clopotniță. Pridvorul este sprijinit
Biserica de lemn din Ponoarele () [Corola-website/Science/320162_a_321491]
-
a construit pe Dealul Osoi din satul Horodnic de Sus (vechea vatră a satului) o biserică de lemn, care a fost târnosită în același an. Vechimea bisericii este atestată de o serie de inscripții aflate pe catapeteasmă. Astfel, sub icoana împărătească se află inscripția "„IIS-HS, 1790”", iar la partea superioară a ușii diaconești este înscris anul "„1791”". Pe scheletul de lemn al catapetesmei sunt înscriși și autorii picturilor ("„Am zugrăvit de Toader Zugravu și Maria această Catapeteasmă”"), precum și cei care au
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
aceiași meșteri, iar în 1861-1862, s-a zugrăvit biserica cu bolta, pentru 100 de forinți, numai de Constantin Giurgescu paroh (ex Jurj). Decorația pictată, de factură populară, se remarcă prin vioiciunea paletei coloristice și revărsarea florilor. Se păstrează două icoane împărătești, din 1853, reprezentând pe Maria cu pruncul și respectiv pe Isus Hristos, autorul fiind cu probabilitate, Ioan Cuc. Dintre piesele de patrimoniu mai semnalăm, tetrapodul pictat în 1859, cu reprezentarea celor Trei Ierarhi, de Gheorghe Șpan pictor, cu plata lui Vasile
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
este executată odată cu biserica. Icoanele de pe catapeteasmă sunt făcute din lemn de tei, pictate în stil bizantin și bine conservate. Nu se cunoaște numele pictorului care a executat aceste picturi. Toate icoanele sunt încadrate în rame simple și poleite. Ușile împărătești sunt sculptate în frunze și ramuri poleite.
Biserica de lemn din Corjăuți () [Corola-website/Science/312425_a_313754]
-
Pavel Dăneasa. La mijlocul bisericii, suspendat direct de boltă, atârnă candelabrul mare, dăruit de enoriași, în memoria eroilor din Primul Război Mondial. Catapeteasma este din zid, pictura fiind afumată și ștearsă în bună parte. La intrarea în altar se află ușile împărătești, ornate cu sculpturi simetrice în lemn, cu Buna Vestire pictată în câte un medalion pe fiecare ușă. Sub pictura din stânga scrie: Făcută și zugrăvită de Ilie Frătuțu, Ana, Ana, Grigore, Ana.1910, iar sub pictura din dreapta scrie: Făcută și zugrăvită
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]
-
petiția țării (landului) Bucovinei din anul 1848”/„Promemoria zur Bukowiner Landespetition vom Jahre 1848“, scrisă în limba germană și română. Cererea a fost confirmată, dar pusă în aplicare de abia în 1861. Cavalerul a fost decorat în 1855 cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a. și prin urmare a fost ridicat la rangul de Baron austriac cu predicatul "de Serecki" (Sireteanul) prin cea mai înaltă rezoluție a împăratului Franz Joseph I din 14 iulie 1855 la
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
și arhidiaconi; „Când s-au pogorât Is. Hs. în pustie 40 de zile”; proorocul Ilie. Pictura tâmplei (pe peretele despărțitor) este dispusă pe două frize: Răstignirea și medalioane cu prooroci, în decor cu viță de struguri; apostolii cu Deisis. Icoanele împărătești prezintă asemănări cu multe altele din zonă, prin chenarele în stuc pe motiv floral (Sf. Nicolae, în întregime, ține cârja cu cap de dragon). Data pisaniei se repetă pe alocuri, ca și la Șteia. Două icoane împărătești s-au păstrat
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
cu Deisis. Icoanele împărătești prezintă asemănări cu multe altele din zonă, prin chenarele în stuc pe motiv floral (Sf. Nicolae, în întregime, ține cârja cu cap de dragon). Data pisaniei se repetă pe alocuri, ca și la Șteia. Două icoane împărătești s-au păstrat în pronaos, ele evocând tâmpla din al XVIII-lea veac și înmulțind cele știute despre activitatea lui popa Ioan din Deva, căruia i se atribuie.
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
stând în picioare, ținând în brațe câte o cruce mare, iar pe cel sudic scene din Noul Testament ca: De la Anna la Caiafa, La Pilat, Drumul Crucii, Coborârea de pe Cruce, Punerea în Mormânt și altele, într-o desfășurare epică originală. Ușile împărătești nu mai există, dar portalurile lor au pictate chipul Sf. Eftimie cel Mare și al Cuviosului Antonie, iar deasupra acestora se desfășoară în trei registre pe fond albastru scene specifice tâmplei, închise în coloane și medalioane circulare, legate între ele
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]
-
Sf. Eftimie cel Mare și al Cuviosului Antonie, iar deasupra acestora se desfășoară în trei registre pe fond albastru scene specifice tâmplei, închise în coloane și medalioane circulare, legate între ele prin inele ce creează impresia unui lanț. Deasupra ușilor împărătești se desfășoară un brâu în relief, pictat cu motivul torsadei și volutei, al dinților de ferăstrău, romburi și acolade ce continuă și pe pereții laterali, la același nivel sub forma torsadei. Altarul păstrează, de asemenea, câteva scene și chipuri de
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]
-
altarului. Fațada este împărțită în două registre de un brâu format din cărămizi. În interior, biserica este compartimentată în trei încăperi: pridvor deschis, naos și altar. Din cauza faptului că biserica este foarte mică, pronaosul lipsește, iar iconostasul are numai ușile împărătești și ușa din partea de miazănoapte. În cimitirul mănăstirii se mai păstrează câteva pietre de mormânt vechi, scrise cu litere slavone. Printre mormintele vechi sunt cele ale următorilor:
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
lui Linné despre expediția sa în Caraibe. Aceasta, împreună cu lucrările "Enumeratio Stirpium Plerarumque" și "Selectarum stirpium americanum historia" cu 264 de table colorate, publicate în 1762 respectiv 1763, au fost decisive pentru reputația mare pe care le-au căpătat grădinile împărătești, cea de la Viena și în special cea de la [[Palatul Schönbrunn|Schönbrunn]]. [[Fișier:Gedenktafel Jacquin.jpg|thumb|225px|Pietre funerare pentru baronul Nikolaus von Jacquin, azi în grădina botanică din Viena]] Pe 9 iunie 1763, Jacquin a fost numit de către Maria
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Acesta a frământat zeci de ani dearândul satele românești din Transilvania, atingându-și culmea în "răscoala fără sânge" a călugărului Sofronie din Cioara, de teama căruia tremura guvernul din Sibiu mai ales în timpul războiului de șapte ani (1756-1763), când oștile împărătești erau comandate la luptă pe frontul apusean. Rezultatul răscoalei lui Sofronie a fost trimiterea învățatului episcop sârb Dionisie Novacovici în Transilvania pentru păstorirea sufletească a Românilor ortodocși - deci o "însemnată izbândă smulsă prin îndârjita împotrivire a preoților și a oamenilor
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]