1,671 matches
-
pe leoaică și o cără afară, la mașina ei. Îi spuse gâfâind: — Ia-o spre Ventura pe autostrada Pacific Coast. Eu o să fiu în spatele tău. Nu e Beverly Wilshire, dar e un loc sigur. Audrey întrebă: — Cinci minute, cât să împachetez? Buzz îi răspunse: — Nu. Audrey: — Of, căcat! Chiar îmi plăcea în L.A. Buzz: — Spune-i adio. Audrey își smulse o mână de bigudiuri și se șterse pe față. — Adio, L.A. *** Cele două mașini ajunseră în Ventura într-o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care se găsesc ingrediente, fiecare în bolul său. Alege o frunză moale peste care presară puțin de ici, puțin de colo; puțină pastă dulce de nucă de cocos, puțină lămâie. Apoi, după ce așază niște bucăți suculente de betel deasupra, o împachetează cu grijă și cu o mișcare rapidă din degete o introduce în pomeții obrajilor. Pran zăbovește pe scară, urmărindu-l. — Apropie-te copile, să te văd. Pran face câțiva pași în față. Khwaja-sara îl cercetează cu atenție. — Ce ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de tael-i și îl rog să-l păzească pe tata de câinii sălbatici, care sapă după cadavre în căutare de mâncare. Bărbatul e atât de șocat de generozitatea mea, încât îi scapă pipa din gură. De la palatul imperial sosesc daruri împachetate în cutii uriașe, astfel că în toată casa n-ai loc să arunci un ac. Cutiile sunt îngrămădite pe mese și pe paturi, nemairămânând nici un ungher unde să te așezi sau să dormi. Însă cadourile continuă să se reverse. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebui să considerați prezența lor o onoare, doamnă. Ele se aventurează rareori în public, căci budiștii trebuie să cultive solitudinea. Doamnele sosesc în grupuri, îmbrăcate în bumbac subțire, de culoarea pământului. Cutiile lor de cadouri nu sunt roșii, ci galbene, împachetate în frunze uscate. Mai târziu voi descoperi că toate conțin același lucru, o statuetă a lui Buddha sculptată în lemn sau jad. Îmbrăcată în frumoasa mea robă de culoarea piersicii, stau la poartă și întâmpin musafirii. Înfășat în țesătură aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oaspeților se prezintă cu darurile potrivit rangului și vârstei. Cadourile sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare, cu excepția cantității și calității. Nimeni nu trebuie să dea mai mult decât perechea imperială și nimeni nu folosește, de fapt, darurile. Totul e împachetat și trimis în depozitele imperiale în numele lui Tung Chih. A doua zi mă trezesc înainte de ivirea zorilor, ca să petrec timp cu fiul meu. Apoi, ritualul Shih-san continuă. Tung Chih e din nou băgat în cadă. Stă în apă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
banchet sunt nenumărate. Când lumea obosește de atâta mâncat, se mută în aripa de vest, unde lui Nuharoo i se oferă cadourile. Stă precum un Buddha care-și primește adoratorii. Darul împăratului Hsien Feng este adus primul: o cutie imensă împachetată în mătase roșie și legată cu panglici galbene. Cadoul este adus în sală pe o masă de fildeș purtată de șase eunuci. Ochii lui Nuharoo strălucesc ca aceia ai unui copil curios. După șase straturi de ambalaj, apare și darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bine pantofii. Răspunsul ei mă surprinde: — Majestatea Sa le-a asigurat prin testament chinezoaicelor sale palate, pensii și servitori. Mă uit în jur, temându-mă ce s-ar întâmpla dacă Majestatea Sa ar auzi asta, însă el a adormit. Nuharoo împachetează la loc pantofii în piersică și trimite un eunuc să pună cutia la păstrare. — Fără să țină cont de propria-i sănătate, Majestatea Sa nu are nici o intenție de a renunța la femeile cu picioarele legate, de aceea sunt supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și Tuan, fratele vitreg al lui Su Shun. E un bărbat slab, cu nasul lung și gâtul strâmb, ceea ce-i face capul să stea aplecat într-o parte: — Majestatea Voastră, zice el, iată lista cu lucrurile pe care le-am împachetat pentru dumneavoastră. — Unde-mi sunt sigiliile? întreabă împăratul. — Au fost luate din Sala Unirii Marilor Forțe Creatoare și puse la adăpost. — Orhideea, du-te și verifică sigiliile. — Majestatea Voastră, nu este nevoie, zice Su Shun. Neluându-l în seamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se prefăceau cu greu că nu le pasă cine știe ce de documentele Împăturite cu grijă, Înfășurate În punguțe de plastic, să nu se ude, și vârâte În buzunarele de la piept. Se vedea, Însă, cum tremura carnea pe ei de nerăbdare. Își Împachetau bagajele aproape cu evlavie și se arătau darnici cu cei rămași: le Împărțeau țigări, lame de ras, pixuri și hârtie de scris, papiote de ață și ace, oglinjoare, cioturi de săpunuri pentru bărbierit, conserve ce până atunci zăcuseră pitite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un vasal, privind, din nou, înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
brazi părea să fi fost curățată complet, arătând ca o grădină Zen. Cântecele păsărilor și lumina soarelui, care se strecura printre copaci, sporeau pacea tabloului. După ce-și priponiră caii, Mitsuhide și vasalii săi mâncară gustările pe care și le împachetaseră pentru micul dejun și prânz. Deși plănuiseră să ia micul dejun lângă râul Kamo, așteptaseră să mănânce până ajunseseră la Kitano. Soldații purtau asupra lor alimente pentru o zi: o porție simplă de fasole bătută rece, prune murate și orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
agite pe fundalul unui zid de nori. Mitsuhide îi struni calul, se întoarse spre Saito Toshimitsu, care călărea alături, și întrebă: — Câți oameni avem în total? — Zece mii. Dacă-i punem la socoteală și pe diverșii hamali și pe cei care împachetează, trebuie să fie peste treisprezece mii de oameni. Seniorul dădu din cap și, după o pauză, spuse: — Cheamă-i aici pe comandanții de unități. Când comandanții se adunară în fața calului lui Mitsuhide, acesta se retrase un moment și în locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
retragă, dar Shonyu îi ceru să aștepte. Chemând, încă o dată, un vasal, puse ca în fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, încât ar fi trebuit să-i ducă în spinarea unui cal. Un funcționar și ajutorul personal împachetară monedele în baloți de rogojini, pe când Sanzo se uita cu gura căscată de uimire. — Vreau să mai îndeplinești o misiune, Sanzo. — Ascult, stăpâne. — Le-am dat amănuntele, cu multă grijă, la trei dintre oamenii mei de cea mai mare încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
manual de grădinărit. — Da. —Și ce loc ați obținut pe lista de best-seller-uri din New York Times? —Șaizeci și nouă. Și ce a trebuit tu să faci efectiv, dat fiind rolul cheie pe care l-ai jucat în promovarea cărții? — Am împachetat cărțile și le-am trimis la librării. —La revedere, Daryl. 43tc "43" Ei, n-a fost chiar așa. N-am spus atunci și acolo chiar cuvintele alea: „La revedere, Daryl“. Nu lui. Dar mi le-am spus mie. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la mine, iar pe chipuri li se citea îngrijorarea. Marie-Therese a făcut un pas înainte. — Claire, poate c-ar trebui... — Sper să ținem cu toții legătura! am ciripit eu, întrerupând-o. Ei, cred c-ar trebui să mă apuc să-mi împachetez lucrurile. După câteva clipe, în sfârșit, fiecare dintre ei mi-a spus la revedere și mi-a urat numai bine. Sunt sigură că au exagerat, Claire, mi-a spus Mara cu bunătate, dar fără convingere. Așa trebuia să fie. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dar, Claire, asta nu va afecta mutarea. Am pus la punct toate detaliile pentru ziua de mâine. Oamenii care-o să-ți mute lucrurile vor ajunge la tine la zece a.m. fix. și nu-ți face griji - nu trebuie să împachetezi tu nimic. Se vor ocupa ei de tot. Mi s-a strâns stomacul. Primul meu week-end de locuit împreună cu Randall... iar el n-avea să fie acolo? Ce nasol. M-am gândit s-o rog pe Deirdre să amânăm mutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
puțin de cinci secunde, Randall sforăia - iar eu l-am dat ușor la o parte, de pe mine. Când m-am trezit a doua zi dimineață, Randall dispăruse. Așternutul de pe partea lui de pat era întins cu grijă. O cameristă îmi împacheta lucrurile în tăcere. — La jimnastică, mi-a spus ea, indicându-mi partea pustie a patului. Mă așteptasem ca mahmureala de după șampanie - ca să nu mai pomenesc de proaspăta logodnă - să-l fi ținut pe Randall în pat, dar făcusem o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de ce ești rău? Mama, care dăduse de gustul cititului noaptea datorită prozatorilor latino, e mult mai înțelegătoare față de pretenția doamnelor-pensionare de a-și depăși condiția. De fapt și el filho, puțin după ora 21.00, se cuibărea în patul său, împachetat în plapuma la care renunță târziu primăvara, să-i treacă abureala de seară, și adormea cu lumina aprinsă și cartea deschisă. De cum o stingea, noaptea după douășpe, începeau să-l bântuie alt gen de femei decât cele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
peste mai mulți sâni în teribilă erupție. Citind asta, prietenul meu T, devoratorul de reviste, a aruncat deoparte gazeta pe cearceaful alb, a stins lumina la 22.15, rostogolindu-se în pat pe burtă pân’ la butonul veilleusei, s-a împachetat pe urmă în plapuma la care trebuia să recurgă încă din octombrie și, cu tot cu pachetul, a început să salte pe un ax vertical - nu mai mult de un minut, dilatat ca în O mie și una de nopți, până la eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai repede scăpăm de ele - deci, într‑un fel, e mai sănătos să băgăm la ghiozdan cât mai multe cu putință. Suze își târâie picioarele afară din cameră și eu mă întorc la geanta mea. Așa. Să mă concentrez. Să împachetez. Nu ar trebui să‑mi ia mult. Nu am nevoie decât de câteva combinații de haine de bază, pentru o mini‑vacanță în Somerset. Mi‑am făcut chiar și o listă, care ar trebui să facă lucrurile simple și clare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
broderie de la Oasis, pentru că încă nu i‑am purtat. Dar ei nu se pun , pentru că practic pot să‑i trec la pantaloni scurți. Și blugii nici nu prea ocupă loc, nu? OK, cred că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
A apărut în reviste și tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic atelier din Kent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pachetul meu. Bex, o să fie bine. Doar... mai triază și tu din lucruri. Se duce să răspundă la ușă și mă lasă uitându‑mă îngrozită la patul meu surpraâncărcat. Să triez din lucruri? Ce să triez? Că doar n‑am împachetat chestii de care nu am nevoie. Dacă începi și scoți lucruri la întâmplare, se va prăbuși tot sistemul meu. OK, haide. Extrage‑te puțin din concretul situației. Trebuie să existe o soluție. Dacă aș... lega o remorcă de mașină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
doar noi doi. — Și cât o să dureze întâlnirea asta? exclam. Nu‑mi spune! Toată ziua. Pur și simplu nu‑mi vine să cred. După ce am așteptat tot timpul ăsta, după atâta agitație și nerăbdare, după ce m‑am chinuit atâta să împachetez... — Becky, n‑o să fie chiar așa de rău... — Dar mi‑ai promis că o să‑ți iei liber! Ai zis că o să avem o mini vacanță romantică. — O să avem o vacanță romantică. — Da, cu toți partenerii tăi de afaceri. Cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să vă vedeți de șandvișuri, nu? zic, încercând ca glasul să nu sune la fel de iritat cum mă simt. Eu o să... mă duc să văd dacă nu cumva mama are nevoie de mine. O găsesc în capul scărilor, la ultimul etaj, împachetând perne de grădină în niște saci transparenți de plastic, apoi scoțând aerul din ele cu duza de la aspirator. — Ți‑am comandat și ție câteva, apropo, strigă la mine pentru a acoperi zgomotul aspiratorului. De la Country Ways. Plus niște foiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]