983 matches
-
minți... Au descoperit că singurul mod de a ține în frâu acel blestemat de lucru e să fii fixist. Până-n pânzele albe. Obsedat. Ăsta-i cuvântul. Obsesiile închid mintea în fața dimensiunilor. Așa este și K. Obsedat. Probabil că înțelegi de ce. împietriți de frică. Este ceva înspăimântător să-ți fii străin ție însuți. Oamenilor nu le plac propriile complexități. într-adevăr, e tragic. Vultur-în-Zbor întrebă: De ce anume? Obsedați. De ce anume? — O! spuse Virgil. Nu contează. Curățatul podelei. Orice. Du obsesia la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de-a dreptul prin Vultur-în-Zbor, ca și când el n-ar fi fost acolo. Cutremurat, acesta mormăi niște scuze ininteligibile și se retrase până la poartă, până la drum și până lângă Virgil, care își reluă mersul alături de el. S-au îndepărtat de fața împietrită de la fereastră și Vultur-în-Zbor a descoperit că-i tremurau mâinile. Ochii aceia făcuseră totul: ei îi spuseseră că încă mai era un paria. Cel de neatins. Paria. Cuvântul se ridica din trecut ca să-i sporească tulburarea. — Virgil, ezită el, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pâlpâirea lămpii de deasupra capetelor lor, astfel că arătau ca niște siluete ce urmăreau stafia cea palidă și drăgălașă în escapada ei nocturnă. Ochii li s-au întâlnit o clipă și în acea clipă universul a dispărut pentru un moment, împietrind locuitorii orașului într-o serie de poziții caracteristice, ca într-un tablou înțepenit în aspicul unei sincope a timpului. Cel mai ciudat duo din Elbaroom stătea la o masă scundă și rotundă, așezată cam pe la jumătatea sălii lungi și înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atâtea secole, eu mai sunt încă însărcinată. încă. Poți să înțelegi cum mă simt, Vultur-în-Zbor? Ce înseamnă să porți în pântec o a doua viață, una oprită, poate un geniu, poate un al doilea idiot, poate un mostru, dar la fel de împietrită în mine ca și iubiții de pe urna grecească? Ce se întâmplă cu o femeie care are un copil în pântec, sânii grei de licoarea maternității timp de atâtea eternități? înțelegi? — Da, spuse Vultur-în-Zbor. înțeleg. Dar există căi... — Nu înțelegi deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care oferă o abordare romantică a relației dintre viață și artă. Scena pastorală reprezentată pe o urnă grecească înfățișează doi iubiți rămași de-a pururi tineri prin faptul că arta le-a conferit nemurirea. Pe de altă parte, ei rămân împietriți într-o veșnică îmbrățișare neterminată, fiind condamnați - tocmai prin actul artistic care a surprins doar o frântura a vieții lor - să nu-și înplinească iubirea niciodată. Eminență cenușie îîn fr. în original). Aluzie la Ignațiu de Loyola î1491-1556), călugăr spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
carnea ei, în liniile corpului ei care se schimbă de pe o zi pe alta, în sângele ei care se zbate după alte ritmuri, în întregul ei care tresaltă și vibrează mult mai aproape de dusul schimbător decât toate ale mele, rămas împietrit într-o vârstă fără trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se naște acum. Buboiul încă secretă puroi. Cei vii încă răspândesc otravă. Dar valurile nu mai ajung până la țărm. Se naște mereu în jurul nostru o cu totul altă viață. Rămân ei depărtați, și nu noi ne depărtăm. Noi rămânem doar împietriți aici, în lentoarea unor astfel de clipe pustii, scorojite, schiloade, un fel de crustă a unor amintiri mincinoase. Viața reavănă, adevărată se naște și se trăiește tot mai departe de noi. Nu știu dacă-i mai plină, mai generoasă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
după femeia-girafă, al cărei cap de melc trecea dincolo de acoperiș. Nu-și Întinsese oare ea spre masterand unul dintre cornuri, prevăzut cu o ventuză, cu gândul să absoarbă toată măduva din mădularul lui? Numai că Oliver a fost intransigent, rămând Împietrit la locul lui, fără să i se clintească un mușchi pe față sau prin alte părți, și femeia cu gâtul de girafă, pufnind pe nări nemulțumită, a căutat În salon un alt client. Masterandul privi, foșnind din mustăți, cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
decolteului, dar și mai jos, la poale. „Cum ai Îndrăznit?” scrâșni din dinți cinicul. „Uite că am Îndrăznit!” Îl Înfruntă penitentul, stând În patru labe În fața lui, cu fesele descoperite. Noimann rămase aproape fără glas. Cravașa stătea agățată de aer, Împietrită În aer. Bobițele de sânge Înghețaseră și ele deasupra penitentului, Într-o constelație ciudată. Zodia Vărsătorului (cea a lui Noimann) se interfera cu cea a Scorpionului (zodia Mathildei). Iar Între ele plutea o altă zodie nedefinită. Triunghiul conjugal, gândi Noimann-cinicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reciproc coifurile.Ambii izbutira în această ultimă încercare,astfel că în aceeași clipă s-au pomenit față în față cu capetele descoperite; și atunci Roland l-a recunoscut pe Oliver iar Oliver pe Roland. O secundă ei au ramas ca împietriți,dar în clipa următoare ambii deschideau brațele alergand unul catre celalalt. “Sunt invins”, zise Roland. :Mă predau”, zise Oliver. Oamenii de pe maluri nu știau ce să mai înțeleagă din toate acestea. Ei i-au văzut pe cei doi foști vrăjmași
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să întâmpine vreo împotrivire , o duce în clipa de față pe prințesa Angelica la Paris. Ați face mai bine să porniți îndată după ei, căci dacă ajung la Paris, n-o veți mai vedea niciodată. Cei doi cavaleri au rămas împietriți la aceste cuvinte, spunându-și fiecare în sinea sa că lăsau rivalului său un frumos prilej de a triumfa asupra sa. Rinaldo, apropiindu-se de Bayard, a oftat plin de rușine și de turbare și a jurat că de îl
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
scapă-mă , rogu-te, de acest animal sâcâitor. Sunt și așa destul de chinult în sufletul meu, ca să mai pot răbda suferința din afară. Auzind acest glas, Rogero și-a îndreptat privirile asupra mirtului, a alergat lângă el și a rămas împietrit de uimire, descoperind că glasul pornea chiar din copac. Și-a dezlegat imediat calul și, plin de regret, a axclamt: Oricine ai fi, om sau zeitate a acestor păduri, iartă-mi, te rog, greșeala ce fără de știința mea am făptuit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. 7. De aceea, cum zice Duhul Sfînt: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui, 8. nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, 9. unde părinții voștri M-au ispitit, și M-au pus la încercare, și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10. De aceea, M-am dezgustat de neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, cîtă vreme se zice: "Astăzi", pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm pînă la sfîrșit încrederea nezguduită de la început, 15. cîtă vreme se zice: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii." 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm pînă la sfîrșit încrederea nezguduită de la început, 15. cîtă vreme se zice: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii." 16. Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia, care ieșiseră din Egipt prin Moise? 17. Și cine au fost aceia de care S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
a vestit întîi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, 7. El hotărăște din nou o zi: "Astăzi", zicînd, în David, după atîta vreme, cum s-a spus mai sus: "Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!" 8. Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9. Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10. Fiindcă cine intră în odihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite. Reuși să ajungă printre țăranii care privegheau lângă trupul logofătului. Își văzu tatăl, cu chipul Împietrit În liniște, și vru să Întindă mâna ca să-i mângâie fruntea. Căpitanul Îi strânse Încheietura, amintindu-i că orice gest care atrage atenția ienicerilor poate aduce moartea. Femeia rămase la doi pași de catafalc, Închizând ochii și visându-se chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două făclii de dor arzânde. Trecute vremi! Nicicând nu s-or întoarce... Tu ești în alte vise de iubire... Timpul un caier de-ntuneric toarce, Lumină este doar în amintire. Și ninge iară pe tristele alei, Cuvinte mor pe buze, împietrite; Suspină fulgii sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință. Iubitul meu, ești prizonier iubirii tale. Mă plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cer, Apoi mă prăbușesc și cerurile pier. îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. îmi împietrește seva ce adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec și mâine iarăși vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai știu Că sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de iută care zace într-un șanț sub un cadavru? — Tung Chih! țip eu. O clipă mai târziu, un cuțit taie sacul și respir aerul proaspăt. Cel care ține cuțitul este un soldat în uniforma Gărzii Imperiale. Stă în fața mea împietrit de uimire. — Majestatea Voastră! Se aruncă la pământ. Îndepărtându-mi funiile de la mâini și de la picioare, îi spun: — Ridică-te și spune-mi cine te-a trimis. Soldatul se ridică și îmi arată cu degetul în spatele lui. Puțin mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cei care vă pretindeți gînditori va trebui să cugetați la condiția în care trăiește majoritatea oamenilor și să vă înspăimînte caracterul subuman al ei. Îți mai pasă de individualism cînd vezi că, pentru mulțime, nimic nu se îndreaptă iar nepăsarea împietrește legile sociale și-i întărește pe cei care știu să profite? - Nu mă poți obliga să lupt împotriva propriei mele naturi. - Domnu’ pictor, abia acum ai pus degetul pe rană. Recunoști așadar că faci parte din tabăra dușmană. O să înceapă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
către părinții voștri, 26. cînd a zis: "Du-te la poporul acesta, și zi-i: "Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea. 27. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec." 28. Să știți dar că mîntuirea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în strigătul păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate pe un raft și alte evenimente s-au perindat prin perdeaua timpului. M-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia, și cobora pe cine voia. 20. Dar cînd i s-a îngîmfat inima și i s-a împietrit duhul pînă la mîndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui; 21. a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, și a locuit la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
era o relație frumoasă. Mă străduiam din răsputeri să deviez undele de șoc și durere și să mă prefac, în fața lui Margaret și a lui Paul, că totul era bine. Dintr-odată, pe când alunecam în prăpastia unei amărăciuni care mă împietrea și îmi întorcea stomacul pe dos, Margaret a spus: —Rachel, trebuie să mergi acasă. Tata a plătit deja avansul la Cloisters. Și, în clipa aia, am simțit că mi se aruncase un colac de salvare. Cloisters! Cloisters era un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]