756 matches
-
că Charlie avea dreptate. Trebuia să fie o poveste falsă. Dar ... dacă nu era? Era adevărat că Henry Kendall avea tendința să se agite prea mult. Mâinile îi tremurau când vorbea, mai ales atunci când era entuziasmat. Și era cam neîndemânatic, împleticindu-se tot timpul, lovindu-se de lucrurile din laborator. Avea nervi la stomac. Era genul de om care-și făcea întotdeauna griji. Dar ceea ce Henry nu putea să-i spună lui Charlie era că motivul real pentru care își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu ! zic Îngrozită. Nu Înțelegeți. Chiar nu sunt Rachel. Sunt Emma. — Emma. Sigur că da ! Dă din cap conspirativ, a aprobare. Păi bine atunci, vă doresc o seară frumoasă ! Și mai sună-mă când ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e că nici eu nu știu ce ar trebui să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec acum, spun, cu un tremur În glas. Mă duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcâie, clătinându-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sunt atât de Încordată că nici nu știu ce fac, sunt ca un automat. — Ai fost fantastică, Emma, aud glasul lui Jack În urechea mea. Extraordinară ! Absolut... evaluare logistică, adaugă puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
moartea lui Kawabata. Cine a avut oare cinismul să-l trimită cu băutura În nas, și la ora asta? După ce mai rotește lanterna de câteva ori, și Înjură ca la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Walter tu nu vei mai afla niciodată. Tu n-ai să mai ști dacă tata a fost executat ca dezertor sau a murit, un schelet urât mirositor, cu mâinile și picioarele degerate, cangrenate Într-o mină siberiană. Pașii lui istoviți, Împleticindu-se În zăpadă, excremente, sânge, sârmă ghimpată... Tată... Căldura trupului mare și ocrotitor care te duce adormită În brațe, scârțâitul zăpezii sub pașii apăsați ai tatei. * Suntem alți oameni și trăim altă viață, spunea Înțeleptul Hermann, când Încerca să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dar avea grijă să cumpere și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care era proaspăt lipită cu un amestec de balegă de cal și pământ galben. Pe alocuri erau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la baie, unde îmi arunc apă rece pe față ca să încerc să mă trezesc. Îmi înghesui hainele de zi într-o geantă și scot un tricou vechi, noii mei pantaloni de trening și tenișii cei noi. Ies afară pe ușă împleticindu-mă, ajung în stația de autobuz într-o zăpăceală totală, uimită de cât de liniștită e Londra la 7.30 dimineața. Când ajung la sală, nici nu-mi vine să cred cât de mulți oameni sunt deja acolo, gâfâind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
iubirii! Abia după miez de noapte s-au trezit din visul trăit cu atâta aprindere... S-au îmbrăcat, cu regretul că timpul le este potrivnic... ― Și după... astaaa... ce a mai urmat, frate? - a întrebat unul căruia i se cam împleticea limba. ― Uite cum întrerupi povestea tocmai când devine mai frumoasă! Mergi mai departe, omule - a intervenit țârcovnicul. ― Și fiertura ceea avea chiar așa o putere de să doarmă acela neîntors? - a întrebat altul. ― Apoi și aici e o poveste. Dacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Da’ știu asta, a adăugat ea. Ce te agiți atâta? — Nu, a spus tata enervat. Nu e o glumă! Nu mă refer la Anna, ci la Rachel! Pe chipul mamei s-a ivit o expresie aproape comică, pe când se ridica împleticindu-se. Apoi, sub privirile nervoase ale tatei și cele amuzate ale Helenei, a orbecăit până în bucătărie, a pus capul pe masă și a început să plângă. Dependentă de droguri, s-a smiorcăit ea. Nu cred că pot suporta așa ceva! Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de somn reconfortant, tămăduitor și încântător! Slabe șanse! Sau, dacă preferați, pe dracu’! Când am intrat împleticindu-mă în cameră, hotărâtă să mă arunc pe pat fără să mă mai demachiez îun lux - mă refer la nedemachiat - rezervat serilor în care eram terminată de oboseală sau, pur și simplu, prea beată), am avut parte de-un șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aș fi vrut s-o văd moartă. Și, cu siguranță, n-aș fi plătit un criminal ca s-o reducă la tăcere. De ce să-mi refuz plăcerea asta? Luptându-mă cu șuvoiul cuvintelor ei, m-am dat jos din pat împleticindu-mă și am hotărât să mă culc. însă nu voiam să mă dezbrac în fața ei. La urma urmei, nu ne cunoșteam de pe vremea lui Adam și-a Evei. Deși, dacă mă gândeam că Adam era numele tipului cu care trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te joci? Atunci m-am uitat la el - ochi albaștri, dinți albi, coapse sexy și un instrument mare și purpuriu. Da, am recunoscut eu cu jumătate de gură. Vreau să mă joc. 16tc "16" După ce s-a terminat, am ieșit împleticindu-mă pe hol căutând baia. Când am dat nas în nas cu Brigit am fost complet dezorientată. —Dar... am bolborosit eu. Dar nu suntem acasă la noi, nu-i așa? Nu, mi-a răspuns ea rapid. Suntem în apartamentul Bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o voce. Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din răsputeri să-mi explice că nu puteam vorbi cu doctorul Billings decât dacă aveam programare. —Nu?! îți arăt eu că se poate, am rânjit eu intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis ea cu voce îngroșată în timp ce strângea cutia în brațe. Toată lumea o urmărea cu sufletul la gură. —Bun, a mormăit ea. Tot pentru biata Brigit. Toți trei am urmărit-o, în tăcere, cum încerca să pășească. —Lingură, a bolborosit, împleticindu-se către bucătărie. Mănânc. Mă simt mai bine. După care s-a oprit. Nu, nu e nevoie. Mănânc oricum. Fără lingură. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. Asta până când a reușit să intre în dormitor. Când a trântit ușa, Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuiva care să mă susțină. —Păpușo, spune-i lui Eric, ăla, să fie atent, amenința Luke zilnic. Dacă-mi supără femeia atunci o să aibă de-a face cu mine. Și, după o zi de muncă istovitoare, era minunat să mă împleticesc către apartamentul lui și odată ajunsă acolo să descopăr că Luke îi trimisese la plimbare pe Shake și pe Joey și-mi pregătise masa. Nu conta că farfuriile fuseseră șterpelite de la Pizza Hut, că șervețelele erau de la McDonald’s și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
milogesc, să fur sau să împrumut o grămadă de bani, după care aveam să ies în oraș și să cumpăr un camion de droguri și să le iau pe toate. Și după asta aveam să mă simt bine. Am intrat împleticindu-mă în dormitor și am trântit ușa cu putere, ca să nu mai aud vocea isterică a maică-mii. Perdelele erau trase și cineva dormea la mine în pat. Nu, două persoane dormeau în patul meu. Helen și Anna. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de peste două luni. Uitasem cât de reală și de nesuportat era senzația aia. Iar ca s-o fac să dispară, firește că am tânjit din nou după droguri. Ce s-a întâmplat? m-am întrebat. îmi aminteam vag cum mersesem împleticindu-mă seara, pe străzile luminate, în compania noului meu prieten, Tiernan. Cum ne duseserăm într-un alt bar, băusem din nou și mai prizasem iar cocaină. Și cum, atunci când mă lovise paranoia, luasem un pumn de Temazepam. îmi aminteam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ele era și un bărbat, un țigănoi cu o figură crâncenă, care cred că te-ar fi băgat în boli, dacă ai fi dat ochi cu el la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva obișnuit cu amărâții lumii, care colindau trenurile așa că nu i-am băgat în seamă. Într-o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
îi dea o mână de ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singur, sau te duc eu pe sus? îi spuse el lui Toma, vorbind cu un puternic accent rusesc, văzând că acesta nu se dă dus de acolo. Dacă o fac eu, s-ar putea să nu-ți placă. Inspectorul porni împleticindu-se. Trupul îi amorțise și abia își putea mișca picioarele. Ajuns în fața containerului, Godunov îi făcu semn să se oprească. Cu aceeași ușurință îl apucă de mijloc și îl săltă în remorca în care era așezată capcana pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea un mic soare ce i se lichefia în artere. Nu-și punea nici o întrebare. Mergea înainte, cu un fel de înverșunare tâmpă, îngăimând sunete poate numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
rachiul de pere. Dădeam în felul meu din picioare dar nu mai era chip de stat în mirosul de mâncare amestecat cu sudoarea care se scurgea de pe pereții plini de unsoare. Aveam nevoie de aer. Într-un minut am ajuns împleticindu-mă la fântâna din fața școlii. Sini scria cu un băț pe zăpadă. Gata, te-ai săturat și tu? mă întrebă ea. Îs cam gata, i am răspuns încercând să schițez un zâmbet de bleg. M-a privit și mi-a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În mână. ― Cum...? am Început să Întreb, dar mâinile lui Îmi mângâiau delicat obrazul În loc să-mi dea un răspuns. L-am Îmbrățișat, cu un amestec de afecțiune și recunoștință. ― Asta trebui să fie o glumă! Mâna lui mi s-a Împleticit În păr, În timp ce mi-a spus cu o voce dulce: ― Orice pentru iubita mea! Cred că În acel moment l-am iubit și eu În tăcere. M-am cuibărit timidă la pieptul lui, fără nicio altă dorință. ― Mulțumesc, i-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să nu mai mergem la pădure? Ba vreau..., dar mi-e tare somn, răspunse el cu voce moale, alintată. Hai! Fuguța la baie! Apoi te îmbraci. Te aștept la bucătărie... Nu mai era nimic de făcut. Se îndreptă în mers împleticit spre baie. Când se văzu în oglindă așa somnoros, se strâmbă înciudat. Nu i-a plăcut cum arăta. A dat drumu’ la apă rece și s-a stropit pe ochi din ce în ce mai des și cu mai multă apă. S-a spălat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
jos până la casa Atei. Cărarea era năpădită de buruieni și se vedea bine că de ani și ani de zile nu mai fusese călcată de picior de om. Nici nu era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu, iar alteori să-și croiască drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]