694 matches
-
modele culturale. Și, brusc, Sankt-Petersburg, alt fus orar, alte diferențe vizibile în cotidian: hotel kafkian și biserici transformate în muzeu. Ferestrele cu vopseaua dusă și scorojită de la Ermitaj, protejând (?) picturile lui Matisse și Fra Angelico. Statuile lui Lenin, omniprezente. Istoria împovărătoare a trecutului comunist în acest „oraș-erou”, care nu se poate despărți decât cu nostalgie de trecut. La Moscova se simte un alt aer, mai proaspăt, pe bulevarde, în vechiul „Arbat”, unde am flanat cu „contrafortiștii”, prietenii mei, europeni autentici, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
albă și mai Înmiresmată, pe măsură ce absorbea apa. Hanbei se Învinuia, În tăcere, pentru lacrimile lui Hideyoshi. Era o neloialitate de neiertat din partea vasalului și o lipsă de hotărâre a războinicului, să-și descumpănească stăpânul când avea responsabilități militare atât de Împovărătoare. — M-am gândit că această lungă campanie v-a obosit, așa că am cules crizantema asta din grădină, spuse Hanbei. Hideyoshi tăcu, dar ochii i se Îndreptară spre floare. Părea ușurat că subiectul de conversație se schimbase. Ce parfum minunat. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la Iași, a țarului, în acordurile muzicii dirijate de Gavril Musicescu, oaspetele fiind primit, la coborârea din tren, de către I.C. Brătianu și de Mitropolitul Moldovei și al Sucevei 75. Toate păreau că merg bine, în pofida jertfelor și cheltuielilor de război împovărătoare pentru țară. VI. Pe baricadele Timpului Rămas fără slujbă, după conflictul cu proprietarul ziarului Curierul de Iași, Eminescu este chemat la București de către Ioan Slavici. Activitatea de la Timpul se produce la începutul lui noiembrie 1877, ca simplu redactor. Soarta războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mai ales - „redactorilor” de diate (preoți, de regulă) zisa scripturisică („Nu știi nici...”) privind incognoscibilitatea clipei expierii: „De vréme ce întâmplarea cea viitore iaste nevăzută și însăși îngerilor necunoscută pentru că numai la Dumnezeu toate sânt cunoscute...”. Vârsta înaintată, anii din ce în ce mai împovărători („mai vârtos ajungând anume la vreme de bătrânețe și de mare neputință” - Elina Cantacuzino, într-unul din testamentele ei), suferințele cauzate de maladii nevindecabile („căzând la multă boală și ajungând la slăbiciune”, scria, la 29 martie 1726, Maria, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dintre whigs și tories. Independența presei r(m(ne (ns( în tot acest timp limitată, fiind subordonată unor numeroase presiuni, corupția constituind arma utilizată de către guverne. (ncepînd din 1712, Parlamentul, tem(ndu-se de progresele presei, a impus taxe de timbru împovărătoare care au condus la scumpirea fiecărui exemplar și a anunțurilor: aceste măsuri nu au împiedicat ca, în tot acest timp, tirajul global să crească de 8 ori, din 1712 pînă în 1757. După mai mult de o jumătate de secol
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
spahiu putea adesea obține ceea ce erau de fapt drepturile ereditare asupra pămîntului său; uneori, unei familii sau unui individ i se acorda monopolul asupra perceperii impozitelor fie permanent, fie ereditar. Pe pămînturile acestea, țăranul era supus unor obligații mult mai împovărătoare decît înainte. În sistemul timarelor, el avea anumite drepturi fixe, statul hotărînd îndatoririle lui și reglementînd relațiile lui cu spahiul. Noii proprietari nu erau controlați în același fel și aveau o mare influență asupra conducerii locale. Cu toate că majoritatea chiftlîkurilor erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
haraci), taxa principală, care nu era percepută de la musulmani. Aceasta era considerată drept o compensație pentru scutirea de serviciul militar datorată populației musulmane. Pe lîngă impozitele obișnuite, creștinii puteau fi taxați cu o sumă specială destinată unor anumite scopuri. Deosebit de împovărătoare odată cu declanșarea declinului erau taxele percepute în timp de război. Am văzut că populația creștină avea la nivelul provinciilor propriile ei organizații poltice conduse de lideri locali. Existau și forțe armate creștine. Inițial, cînd se dovedea neputincios sau incapabil să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
imperiali. Deși țara era mai eficient administrată, impozitele creșteau și, drept urmare, aristocrația autohtonă nu și-a recăpătat puterea. Oficialii austrieci au intervenit și în relațiile din agricultură dintre moșieri și țărani. Corvezile au ajuns să fie echivalente cu cele mai împovărătoare din restul teritoriului monarhiei. Țăranul era acum obligat să trudească gratuit cincizeci și două de zile pe an, adică o zi pe săptămînă, o cifră de multe ori mai mare decît cea în vigoare în Moldova și în Valahia. În
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
taxelor datorate statului. Ea trebuia totodată să plătească unui boier sau unei mînăstiri dări pentru folosirea pămîntului. În plus, țăranul era dator să presteze corvezi, obligații sub formă de muncă, numite clacă. În secolul al optsprezecelea, corvezile nu erau prea împovărătoare în comparație cu cele din Imperiul Habsburgic învecinat. Boierii, mai ales cei din Valahia, erau rareori preocupați de administrarea concretă a moșiilor lor, nepretinzînd decît un venit sigur. Ei acceptau astfel convertirea obligațiilor sub formă de muncă în plăți în natură. Prima
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și să plătească taxe bisericii și statului. Prevederile referitoare la obligațiile pentru folosirea pămîntului aveau să rămînă în vigoare cu unele mici modificări pînă în 1848. Un urbarium pentru Croația a fost emis în 1780, dar stipulările lui erau mai împovărătoare pentru țăran: O gospodărie normală din Croația includea între 14 și 24 de iugăre de pămînt arabil și 6 pînă la 8 iugăre de pășune, în funcție de calitatea solului. Corvoada se ridica la 52 de zile pe an cu o pereche
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
încercat la început să colonizeze numai membri ai bisericii unite, dar au admis ulterior și soldați ortodocși. Românii din coloniile militare erau egali cu celelalte naționalități și nu trebuiau să plătească dări sau să presteze corvezi, care erau atît de împovărătoare în Transilvania. În ciuda faptului că au existat pe tot parcursul secolului mai multe acțiuni de rezistență de mică anvergură în rîndul țărănimii, cea mai mare revoltă a izbucnit din cauza Frontierei Militare. Să ne amintim că Ecaterina cea Mare și Joseph
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sub o presiune fiscală extrem de mare exercitată atît de Poartă cît și de domnitori, dintre care fiecare plătise sume mari pentru dobîndirea tronului lor și trebuiau să scoată profituri din investiția făcută. Impozitele erau mari, iar obligațiile țăranilor deveniseră excesiv de împovărătoare. Timpurile erau într-adevăr grele. Sub domnia lui Caragea corupția era atît de mare, iar proasta guvernare atît de păgubitoare, încît acesta a fost nevoit să fugă din țară, fiind înlocuit cu Alexandru Suțu, care a sosit însoțit de optzeci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
interesați în primul rînd de chestiunea pămîntului, în special de problemele legate de drepturile de proprietate asupra acestuia și de costuri acolo unde loturile erau deținute în sistemul dijmei sau al arendei. Taxele cuvenite statului și corvezile erau și ele împovărătoare. Obiectivul principal al celei mai mari părți a familiilor țărănești era asigurarea controlului direct asupra unei anumite bucăți de pămînt și, eventual, extinderea acestei proprietăți. Am prezentat deja grava confuzie din sistemul proprietății funciare din secolul al optsprezecelea, cu multiplele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fost făcută de Mihail Obrenović. Pe la mijlocul secolului, pericolele amestecului marilor puteri în problemele din Balcani deveniseră evidente. Nici un stat balcanic nu dorea înlocuirea cu o stăpînire europeană, adică rusească sau austrică, a celei otomane, care era practic tot mai puțin împovărătoare. Dacă guvernele balcanice ar fi putut ajunge la o înțelegere între ele, și-ar fi atins obiectivele fără să apeleze la ajutor din afară. Deficiența esențială a acestei politici era faptul evident că armatele statelor din Balcani nu erau suficient
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Puiu 01:15 - The Shukar Collective Project, Regia: Matei-Alexandru Mocanu 02:35 - Marți, după Crăciun, Regia: Radu Muntean. “Căutare este un film despre doi prieteni care au o căruță drept casă și un cal drept tovarăș. Trăiesc simplu, fără lucruri împovărătoare, nu duc cu ei nici măcar un ceas. Dar încă mai au timp, cum spune un vechi proverb asiatic.” Filmul a fost premiat în cadrul secțiunii “Quinzaine des Réalisateurs”, Cannes, 2010. În Căpșuni în aprilie un tată (Mircea Albulescu) și fiul său
1 mai, ziua filmului românesc - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70211_a_71536]
-
pune acum, după cea dintîi ediție a acestui fenomen recuperat, este una foarte simplă și la fel de banală: avem astăzi alte condiții pentru astfel de manifestări, sunt ele în măsură să trăiască prin propriul proiect și să se sustragă acelei memorii împovărătoare pe care tocmai am invocat-o? Răspunsul este, în mod categoric, unul afirmativ. Salonul național de astăzi nu mai are nici o legătură cu intențiile și cu spiritul Cîntării României și motivațiile lui adînci trebuie căutate în cu totul altă parte
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
Gergely, la șapte ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influență. Instanța a decis, într-o sentință care nu este definitivă, că în perioada în care Gergely a deținut șefia ANRE, a ajutat reprezentanții unor firme să obțină contracte împovărătoare, transmite Realitatea Tv. Gergely a renunțat pe 13 mai anul acesta la postul de senator UDMR de Covasna. Uniunea motiva la acea vreme că la adresa lui Gergely se duce o campanie de compromitere. Gergely este vicepreședinte al CRU al UDMR și
Gergely, fost senator UDMR, șapte ani de închisoare cu executare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36354_a_37679]
-
tulburător și părea că nu încape în spațiul de la Teatrul Act era povestea în sine a unei femei, si nu neapărat a unei evreice, o poveste a unei vieți tumultoase, plină peste măsură de încercări și suferințe, de fapte cumplite, împovărătoare, de rigori, de credințe, de dibuci, de o fugă fără sfîrșit de ceva, de cineva, de salturi și acrobații în și pește identități, fără ca sa-si aparțină sau să le aparțină cîtuși de puțin. Toată această confesiune, făcută de personaj
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
acestei apariții a atenuat, după părerea mea, ceva din emoția confesiunii. Ciudat, acum am simțit că textul ar fi trebuit periat puțin, spectacolul strîns. Ce spun sînt nuanțe, pentru că am cu ce să compar. Forță ei, care duce un text împovărător, si sensibilitatea specială ale acestei actrițe se citesc din plin, iar reacțiile publicului îi întorc bucuria cu care li se dăruiește în acest mare pariu al profesiunii. Pe care il cîștiga. Pe un perete, în spatele actriței sînt multe rame, fragmente
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
la care se traducea Manifestul viitorimii, contextul socio-literar românesc nu era încă suficient pregătit pentru ca ideile sale să fructifice imediat. Însuși traducătorul făcea observația, altminteri de bun simț, că, spre deosebire de italienii care se puteau declara plictisiți de niște strămoși cu împovărător prestigiu, noi "nu avem muzee de incendiat și biblioteci de inundat" - cum pretindea, retoric, manifestul. "Noi trebuie abia să ne cunoaștem strămoșii de care italienii s-au plictisit" - îi scria el celui căruia i se adresa cu "Scumpe confrate". "Energia
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Camil din teze platoniciene, trecute prin bergsonism și prin fenomenologia husserliană, iar la Aderca din energetismul unor teorii biologizante, ele converg în același punct abstract, universalist. Ambele scot în mod decis spiritul românesc dintre limitele tot mai desuete și mai împovărătoare ale colectivismului, îi deschid orizonturi integraționiste. Prin recursul la "instanța supremă" a intelectului, Aderca aspiră, în chip reflex, la o "protecție" luminată, "europeană", împotriva barbariei care zace în instinctualitatea masei la care apelează misticii colectivismului. Cititorul actual poate descifra în
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
G. Călinescu scria cronici encomiastice despre Beethoven, dar nu-l putea suferi pe Stravinski; Cioran îi diviniza pe Bach și pe Mozart, dar nu pomenește nici un cuvânt despre compozitorii timpului său. Și pentru că exemplele pot continua într-un mod copleșitor, împovărător (existând, firește, și excepții: un Mircea Vulcănescu, de pildă ori un Virgil Ierunca), mi-am zis că asta-i soarta noastră, a muzicienilor, să trăim, fără să fim nici bolnavi, nici ocnași, în cea mai nefericită companie: aceea a singurătății
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
expresia ei totemică este venerația față de un zeu care îi unește pe toți. De aceea, ca să risipești o etnie e îndeajuns să-i compromiți zeii, numai că Dawkins vrea să acopere de deriziune toți zeii și toate religiile, sarcină oarecum împovărătoare pentru un singur om, dar nu și pentru autorul lui Dumnezeu: o amăgire. Decurge firesc că morala, ca să existe, nu are nevoie de un temei metafizic, pentru banalul fapt că, în privința binelui și răului, între oameni domnește consensul. Omenirea știe
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
singur pe lume, că ești conectat la ce este valoros în acel moment, că poți să urmărești o voce, un dirijor, un muzician care te interesează creîndu-ți iluzia că ești chiar în sala de concert. Fuga de o realitate mizeră, împovărătoare ne apropie tot mai mult de performanțele unui post cum este Radio România Muzical. Insomniacă fiind, profit din plin, de pildă, de programul Euroclassic Notturno, preluat de la Uniunea Europeană de Radio, program care se difuzează în fiecare noapte de la ora 1
Unde ne întâlnim? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6585_a_7910]
-
din 1963 își are înălțimile și limitele sale în exegeza consacrată lui Creangă. El constituie o relectură și o reevaluare, în linii mari exactă, a operei marelui clasic, cu destule revelații admirabile, rezistente în timp, dar și cu unele marcaje împovărătoare, datate în epocă, putând fi considerat, de aceea, emblematic unei perioade dificile pentru critica și istoria literară românească, de căutare a unei ieșiri onorabile din hibernarea proletcultist-dogmatică, anunțând „dezghețul” din anii imediat următori. Dacă ne referim la climatul epocii, 1963
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]