1,052 matches
-
Unde se duce? unde se duce? Ce-are să zică Sanis?... Ce să fac?... Vai! Vai! Și porni și ea deodată prin noroiul uliții, după Haia, urmată de ceata vecinelor. Vestea ca un fulger se întinsese; femei din alte mahalale o împresurau. Și ea se văita încet, își frângea mânile. Și la gară, prin ziua leșietică, trenul plecase. Învăluiri de fum negru izvorau în depărtare. Lumea se împrăștia: mamele, surorile, logodnicele suspinau. Și deodată Rifca văzu pe fiică-sa venind încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
izvorau în depărtare. Lumea se împrăștia: mamele, surorile, logodnicele suspinau. Și deodată Rifca văzu pe fiică-sa venind încet, cu trudă, privind în neștire înainte-i. Îi ardeau ochii ca de friguri. Nici nu băgă de samă că femeile o împresurau. Rifca o apucă de mână. O trăgea repede spre fundul mahalalei, spre întunericul căsuței din Broscărie. Și Haia tăcea, umbla ca o nebună. Așa ajunseră acasă. Fata se opri în cerdac. —Hai, intră în casă... vorbi cu sfială Rifca. Haia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cuvinte cu tatăl, apoi cu Rifca gătită ca pentru sărbătoare și zâmbitoare, apoi așteptă o vorbă de la Haia. Dar fata umbla slabă prin casă, ofta și gemea ca-n friguri, nici nu se uita la dânsul. Veniră rudenii bătrâne și împresurară pe Haia. Se tânguiau încet, împresurând-o, și porneau sfaturi lungi, în care era vorba de bucuriile vieții și de păcatele de moarte, peste care nimenea nu poate trece. Fata simțea ca o legănare, parcă plutea într-un gol, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gătită ca pentru sărbătoare și zâmbitoare, apoi așteptă o vorbă de la Haia. Dar fata umbla slabă prin casă, ofta și gemea ca-n friguri, nici nu se uita la dânsul. Veniră rudenii bătrâne și împresurară pe Haia. Se tânguiau încet, împresurând-o, și porneau sfaturi lungi, în care era vorba de bucuriile vieții și de păcatele de moarte, peste care nimenea nu poate trece. Fata simțea ca o legănare, parcă plutea într-un gol, și asculta ca din depărtări glasurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dintrodată, după lungile sfaturi ale bătrânelor la căpătâiul ei, își vedea zdrobirea, își vedea înstrăinarea. Căci acuma, singură, fără altă urmă din dragostea celui ce-o părăsise, se găsea iar ticăloasă, numai ca o prelungire a tuturor celor ce o împresurau. Cu păcatul ei, era ca o nemernică râmă, în pulberea drumului. Frigurile nopților de vară pieriră; ca într-un vânt de groază își simți inima. Acuma poate să vie... acuma poate să vie tata să mă ucidă!... și-și ațintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lângă foc ca în fiecare sâmbătă sara și așteptau pe un flăcăuaș care plecase călare după rachiu. Împrejurimile se liniștiră. Ardea o lumină la curte, ardeau câteva focuri pe la bordeie. Rareori se auzeau glasuri, și în colțul acela de lume, împresurat de toate părțile de tăcerea depărtărilor și de un ocean de întuneric, glasurile acestea moi aveau ceva blând și prietinesc. Flăcăuașul veni într-un târziu cu băutura. Așezați în jurul focului, oamenii începură a cinsti și a vorbi de greutățile muncitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privi înapoi. Copoii, zvârlindu-se în copce. Îi ajunseră din urmă. Călcând cu opincile ca-n puf prin zăpada curată, trecură spre valea Moișei și, când se lumină de ziuă intrară pe cărarea muntelui, sub streșina de cetină. Aici îi împresură deodată o liniște adâncă. Cel dintăi omăt moale sta pe brădetul neclintit deasupra și pe cărări era numai un pospai subțire. Nu s-auzea nici un sunet: munte și codru parcă muriseră. Așa merseră multă vreme suind tăcuți până ce băgară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care, uneori, a fost așa de plină și de frumoasă. Înțelesese el că, din febra aceea de lehuzie, muierea nu poate să scape decât printr-o mare minune. Și de cum a început a ști că ea va muri, l-au împresurat împotriviri, îl împung dușmănii, îl învăluie ceață, îi vuiește în urechi singurătatea, îl strânge ca o ghiară pustia. E otrăvit și i-i greață; e strivit și nu mai poate. S-ar da cu fruntea înainte, ca să se mântuie toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mie trebuință, până ce-oi lua de la Nastasia pe Octavian. Mă gândesc eu să-l mai las să sugă iarna asta și vara viitoare. Pe urmă îl înțărcăm și-l aduc aici. Am eu apoi treabă destulă cu acest copil; mă împresură multe alte griji ale mele, ca o bătrână care slăbesc din zi în zi, și n-oi mai lua în samă și grijile altora. Facă Serafina ce va ști; treaba ei! Mai bine ar fi avut un fecior vrednic, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tu teascul Onule, zise Culi; eu am să stau aici să trag o țigară. Mă mai gândesc la unele și la altele. Nicula Ursake era mâhnit în ființa lui cea mai dinlăuntru că cele iubite de el altădată acuma îl împresoară tot mai de departe. Și îi displăceau întrucâtva unele vorbe ale bătrânei despre satul de devale care se chiamă Laz. Bezarbarză se întoarse: —Bade Culi, am așezat carnea. —Bine, Onule. Acuma ne întoarcem, ca să nu ne aștepte mult nana Floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arătat lui întâi și întâi semnul tăieturii. —Soldatule, zice, eu ți-l dau în palmă pe Dălcăuș. La Răzoare nu mai vine, dar îi cunosc alt culcuș. A mers și ea în barcă și a fost de față când au împresurat plavia de la Călan. S-a apropiat numai ea, într-o luntre cu Chiriță. A strigat de la mal: —Sandule! Dălcăuș a ieșit la glasul ei și părea înfricoșat. Atunci l-au pușcat. A căzut cu fața în jos. Ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-a zis el. Și ei și noi suntem frați cu piramidele. A aflat că am văzut magazinul de antichități care se numește Seraiul Vechi. — Niciodată europenii dumneavoastră n-au cunoscut bine acest loc, m-a învățat domnul Ghirgor Misir. Împresurate de ziduri crenelate și străjeri cu baltag, grădinile de flori și plante rare par a se bucura de strălucirea celui mai dulce soare în vederea mării; cu toate acestea, semnul sub care au stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și hadâmbi, de robi și roabe și au căutat în haremuri o răsplată de paradis pe pământ a trudelor războinice din această viață. În cea mai mare expansiune a forței lor, acești oameni ai săbiei nu și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ești o muiere neștiutoare! i-a zis el cu blândeță, depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ști femeile despre treburile încurcate ale unei împărății ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un muget înalt de leu mânios, s-a abătut spre cei mai de aproape lovindu-i cu strășnicie. Au căzut câțiva în juru-i încolăcindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
realități. În fața unei voințe covârșitoare, totul trebuia să cedeze. Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise domnia vilaietului Ciliciei, în preajma Stambulului - deocamdată temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid. S-a dus și ea împresurată de curtea domnească la țărmul Mării Pontice, să așeze pe Baiazid-bei în scaun de poruncă. I-a umplut haznaua, i-a dăruit sfetnici potriviți și oșteni credincioși în număr îndestulător. Când s-a întors la Stambul, a găsit pe marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se dusese într-un „loc mai bun“, dar asta era o prostie. O porcărie așa de mare că, în acel moment, îmi venise să i-o strig în față, dar eram prea înfășurată în bandaje și îndopată cu sedative și împresurată de membrii familiei pentru a o putea face. Nu mai cunoscusem pe nimeni care să moară, înainte de Aidan. Singurii fuseseră bunicii și bunicele mele, dar în cazul lor te aștepți să moară; erau bătrâni, era firesc. Dar Aidan era tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
viscolul de care am vorbit ne-a luat prin surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de groază, când mă simțisem împresurat de moarte ca de o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele roabe numide, ca și cum nici o femeie nu-i urmase în inima mea. Vântul își sporea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
închise singur în apartamentele sale ca să se roage, poate și ca să plângă. În oraș, lăsat pe mâna pedestrașilor germani, prădăciunile s-au ținut lanț încă vreme de câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chip deciziei pe care o vei lua, oricare ar fi aceasta. Dar sunt dator să te previn că plecarea ta nu se va face fără mari riscuri pentru tine și pentru ai tăi. Colonna mi-a explicat: — Printre trupele care împresoară castelul, există un mare număr de furioși care vor să meargă până la capăt în umilirea scaunului apostolic. Este vorba mai ales de germani fanatizați de Luther, urmări-l-ar mânia lui Dumnezeu până la sfârșitul veacurilor! Alții, în schimb, ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pună capac. Am urcat scările cu degetele-mi fripte de dorința de a ucide. Apartament era gol, desigur - primitor, ireproșabil, surprins (cât se poate de sincer) să mă vadă într-un asemenea hal. La început, în toată tăcerea care mă împresura, când am văzut plicul cu J-ul baroc, am crezut că javra aia mincinoasă mă părăsise deja. Totuși, hainele, medicamentele, cremele, ceaiul ei special, mirosul ei, feminitatea ei erau toate încă aici, nu dispăruseră, nu încă. „Cu dragoste, Selina.“ S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru sine domnul Jones, întors cu spatele către mare. Mohorâtă mare astăzi. Trupul lui Vultur-în-Zbor ajunse pe pământ cu fața în sus, fapt care explica de ce nu se înecase. Era destul de aproape de spatele balansoarului domnului Jones, iar valurile care-l împresurau îl împingeau din ce în ce mai aproape. Domnul Jones și doamna O’Toole încă nu erau conștienți de prezența lui. Ar trebui scos în evidență faptul că Vultur-în-Zbor era relativ blând și bun, ca orice om, dar în curând avea să fie răspunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
parte Grimus, făcea dragoste cu Media, care fusese curvă, iar acum era reazemul lui, și în acel moment gorful Koax, care se transportase pe vârful muntelui Calf, a simțit ceva ciudat. Cețurile din jurul insulei. Cețurile care o învăluiau și o împresurau. Eternele, nicicând ridicatele văluri. Cețurile deveneau tot mai dese. încet-încet, coborau și încercuiau insula din toate părțile, mai aproape, tot mai aproape, ca o pâclă gri și tot mai densă, ce se apropia și mai tare... Și nu erau cețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iar smoală. Orașul Plouă. Plouă și în case, plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca-aș fi brotac și vârât în scheme de mai
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]