591 matches
-
calde, neplăcute, a secrețiilor glandelor inflamate și obstrucționate". Stingo nu mai este de fapt chiar virgin, căci apelase odată, în disperare de cauză, la serviciile unei "profesioniste". Însă și de data aceasta, experiența se transformase într-un complet fiasco. Această împreunare fusese nu o dezvirginare, ci mai curând o "înghesuială patetică", o "copulare jenantă". Ajungând la un hotel jalnic amețit de "oceanele de bere" pe care le îngurgitase pentru a-și domoli angoasa inițială, Stingo iese din această experiență simțindu-se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
panică. Dragostea fizică era pentru ea o imensă "plăcere [...], dăruirea totală de sine, [...] împărtășirea absolută a simțurilor. [...] Însă la vremea aceea, tot ce ar fi putut să fie nespus de frumos era mereu umbrit de teama unui accident". După fiecare împreunare, în loc să se lase, întinsă în pat, în voia destăinuirilor, actrița nu se gândea decât "să se transforme în Zatopek", celebrul maratonist ceh, "să dea fuga la baie". În lipsa unor contraceptive eficiente și legale, toaleta intimă "apa rece ca gheața" care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
legitimată de porunca biblică a procreării, ci care-și găsește justificarea în ea însăși. O plăcere care nu mai este obținută în graba mare, ci extinsă, tergiversată, prelungită indefinit. Mai cu seamă, o plăcere, care nu se mărginește la o împreunare brutală, la un coit, ci care se înfățișează sub toate formele sale. De vreme ce penetrarea este oprită, partenerii se văd nevoiți să facă apel la imaginație pentru a născoci alte și alte mângâieri, tot soiul de fantezii, de variații... De vreme ce partea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Istoria ciumei în Evul Mediu este exemplară. Dorința de a trăi se exacerbează la cei care fug de grămezile de hoituri, de locurile contaminate. Pofta de a se bucura de viață încearcă să se satisfacă în festinuri, în dansuri, în împreunări maestrul de ceremonii fiind adesea moartea. Alții nu se pot smulge din tristețea caselor pustiite, din fascinația rugurilor și a gropilor comune. Decameronul, această capodoperă erotică, este povestit de persoane care credeau că vor putea înșela panica prin amor. Rareori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
satele despre care vorbeam, nu rareori, dacă opțiunile îndrăgostiților nu coincideau cu cele ale părinților, ei „fugeau”, se duceau și stăteau ascunși la rude sau prieteni din localitate câteva ore sau zile, timp în care, de regulă, se producea și împreunarea fizică, și astfel cu greu mai puteau fi despărțiți. Natura mai puțin pasională și înalt selectivă pe o persoană anume a relațiilor de dragoste din mediul rural avea deci funcția de a face mult mai suportabilă și chiar plăcută viața
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prezintă un întreg mănunchi de noduri: obrazul cântărețului este așezat peste vioară, arcușul o traver sează, mâna dreaptă strânge arcușul, în vreme ce stânga apasă pe gâtul instrumentului. Laolaltă, aceste suprapuneri formează un centru de o intensitate considerabilă. (6) Orice prindere sau împreunare implică suprapunere, dar dezvăluie o constrân gere sporită. Eva lui Tintoretto (vezi figura 84) îmbrățișează trunchiul copacului între mâna ei dreaptă și cap. O mână care apucă un baston produce tensiune într-un punct nodal, la fel ca o eșarfă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ale mâinilor; (1) expresiv: adică prin întinderea spasmodică a degetelor când mâna a fost străpunsă de cui (figura 104a) sau frângerea de disperare a mâinilor (figura 104d); (2) comunicativ: adică prin indicare sau semnalizare (figura 104b); (3) simbolic: adică prin împreunarea mâinilor pentru rugăciune, dând binecuvântarea sau salutul comunist cu pumnul strâns (figura 104c); (4) funcțional: adică prin apucare, pipăire, smulgere, împingere în scopuri practice; (5) limbajul semnelor: adică ridicarea câtorva degete pentru a indica o cantitate sau a semnala victoria
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se vede pieptul cu pielea șarpelui de casă,/ acum că fac diguri și galerii și tot felul de ziduri la izvoare/ pre chipul și asemănarea castorilor cei cu coada solzoasă" ("Descântec"). Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dă har poetului, Maica Mumă "piatră de făcut farmece/ vrajă descrisă" maica este aceea care îi dezvăluie sfânta fire: " Apoi le pune la cap piatra ca broasca țestoasă,/ pietroiul părinte cu grumaz cu umeri,/ pe care s-a scris miraculoasă împreunarea fetelor litere și a băieților numeri." Arta scrisului este similară focului care înfierbântă "care aprinde și care farmecă inima lui cutare". Interesant este că, și în acest poem, ca în multe din celelalte volume, totul se topește în scopul alimentării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe pește/ când și-amestecă semințele lor". Ideea se repetă în "Descântec de frământat pâinea", în "Asupra plămadei: "nimicule/ atotputernice nimicule/ purtător de sămânța curentului divin/ aștri pulsând la tine în testicule/ rațiunile lui seminale te prefac în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te încă din mare/ și acum calci zările veștede sticloase/ și te cununi cu iarba salivând sfânta umoare". Sau: "Berbecul mirosind-o impudic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe ceilalți,/ Nu se știe/ cine îl vede pe cine." "A patra elegie" și "A șasea elegie" sunt elegiile meditației. În "A patra elegie" asistăm la sfâșierea teribilă între "visceral" și "real", a luptei pentru refacerea unității, unitate generată de împreunarea cărnii și a spiritului, asemeni îmbrățișării bărbatului cu femeia; trupul teribil îl prăbușește seară de seară în somn, vrând să-l ucidă cu disperarea amneziei, după atingerea absolutului: "și neucigându-mă/ ca să poată fi, totuși trăit de cineva". "A șasea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
clipa în care suntem cuprinși de iubire "Uite-așa rămânem orbi/ surzi și ciungi de un cuvânt/ Soarbe-mă de poți să sorbi" ("N-ai să vii"). Cântecele sunt de nevastă, de muiere, de fetie, de ursitoare, de cununie, de împreunare; oricum bărbatul este regele puternic, ușor distant, sau uneori gestificând și plângând superficial, într-o ușoară cochetărie de cântec: "Am stâlcit-o, am stâlcit-o,/ de din alb am dezalbit-o/ de din rece am încălzit-o/ și am pierdut-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mediul în care trăiește. Astfel, moartea nu înseamnă un sfârșit, ci doar un nou început, o reîntoarcere a omului în elementele naturii veșnice din care a izvorât (întoarcerea pământului în pământ), un moment de jubilație sufletească determinată de înveșnicire prin împreunare cu natura. De aceea, baciul moldovean cheamă în jurul său soarele și luna, stelele, munții, brazii și păltinașii, păsările și păsărelele deoarece toate simbolizează imensitatea, infinitul și veșnicia naturii, ideea de stabilitate, de dăinuire în timp, de continuitate și de permanență
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
un obiect de plăcere. Cu această interpretare a venit mai întîi G. Călinescu: "Oameni și insecte, îmbătați de codru și lac, simboluri ale dospirii fecunde, vin să se împreuneze, după un rit inconștient și milenar"52; Natura ațîță dorința de împreunare. Ea este Edenul, locul sexualității, de aceea poetul își strigă acolo femeia"53; "Intimitatea eminesciană nu e analitică. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", care este
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
același timp, se delimitează de concepția greacă despre om. Ideea greacă despre om este atît de laică, de profană, provenită din Physis, dependentă de Univers, încît nu poate fi divinizată, nici măcar în secret. De aceea, cu toate că s-a născut din împreunarea dintre privilegiul creștin oferit omului și virtutea greacă înscrisă în om, Umanismul reprezintă o mutație genetică în raport cu ambele. Mai mult, el s-a nutrit cu un lăptișor de matcă neștiut pînă atunci: Puterea științifică și tehnică care conferă supremație asupra
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
contradicția, și-o asumă, încearcă să o depășească, o regăsește mereu, o așează în centrul gîndirii sale. Aceasta este complexitatea însăși, căci prin acceptarea contradicției și menținerea raționalității, ea depășește limitările rațiunii clasice, instituind, în sînul "rațiunii dialectice", lupta și împreunarea simultane dintre rațional și iraționalizabil. Oricît ar fi de complexă însă, ea nu poate rezista pe deplin celor două raționalizări: raționalizarea istorică, pe de-o parte, care o determină să justifice ca rațional faptul împlinit; raționalizarea abstractă, pe de altă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
apărare și de conservare specifice trupului și minții naturale. Terminologia și imaginarul din științele naturale și din medicină este, de data aceasta, preluat în tehnocultură cu semnul „regimului nocturn”. Filosoful reciclează discursul științelor naturii în dimensiuni care se întorc împotriva împreunării dintre aceste științe și hipertehnologiile prezentului. În acest sens, virtualul devine nu omologul vitalului, ci omologul viralului, al metastazei cancerigene care macină și consumă umanul până la epuizare. Discutând ingineria genetică, bioinformatica sau tehnoștiința clonării în termenii fatalismului, prin care rezistența
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
citatele patristice și descrierile experiențelor proprii dă un fel de erotică sanctificată, o exegeză biblică destinată plăcerii senzuale..” 357 Retorică sexuală este termenul propus de critica literară pentru a caracteriza tipul de discurs folosit de personajul feminin. „Erotica” reprezintă o împreunare între două registre distincte, cel teologic și cel senzual, o îmbinare a textualității și a sexualității, deoarece sexualizează textul și textualizează sexul. „A interpreta Biblia și scrierile patristice reprezintă pentru târgoveață un act erotic”358, care îi conferă o plăcere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
popoare, la greci, la romani, în India-țara scaldelor prin excelență, la evrei, la albanezi 216: la romani, mirii primeau miresele cu apă și foc, în India, socrul spală picioarele mirelui cu apă, cu lapte și cu balegă de vacă, urmând împreunarea mâinilor și vărsarea apei peste palmele unite ale mirilor. Astfel, la romani, la poarta casei soțului, mireasa era supusă unui întreg ritual. Pentru a îmblânzii "zeii pragului", mireasa îl împodobea cu flori și cu lână, iar pervazul îl ungea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
muntelui, / Crește bradu` brazilor / De mare și înfoiat / Tot ceru l-a îmbrădat: / Soarele în cetini, / Luna între ramuri, / Mii și mii de stele / Între rămurele!"131 Soarele cu trei raze exprimă desăvârșirea teluricului, din perspectivă cosmică, numărul trei simbolizând împreunarea dintre Cer și Pământ: "Sculați, boieri, nu somnați, / Că nu-i vremea de somnat, / Că-i vremea de colindat / Că cocoșii și-au cântat, / De tri ori / Până-n ziuări, / Cu tri raze-n tri lături. / Întâia-i rază unde-și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de echilibrarea dorinței. O dorință pe care orice scriitor aparținând generației anterioare ar fi drapat-o În nesfârșite precauții lingvistice, Sylvia Plath o comunică În limbajul frust, pe șleau, al unei tinere dezinhibate, dornică să cunoască repede și intens plăcerile Împreunării trupești: Privindu-mă, În anii din urmă, am ajuns la concluzia că trebuie să am o relație fizică pasionată cu cineva - sau să mă opun uriașei dorințe sexuale din mine cu mijloacele castității. Am ales prima variantă. Am admis de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Iată sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept, Nu mai cugeți înainte Nu mai cauți îndărăpt. Ci-asculți mii de păsărele Ciripind în verde crâng Cum de-amoru-ne-ntre ele Sfătuindu-se se plâng. Natura este edenul, locul sexualității, ea ațâță dorința de împreunare, după care urmează nelipsita adormire în codru: Adormi-vom, troieni-va Teiul, floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi. Dragostea e violentă, ferină. Când vede pe Ieronim gol Cezara răcnește. Femeia este un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar și În acelea În care simțul familiei primează. Conjugal, erosul este la el mereu lilial și virtuos. Patimile trupului nu sînt cuprinse În poem, erosul se oprește, prudent, la ușa iatacului. Chiar În Anatoliada, unde poetul vorbește de ritul Împreunării, fantezia părăsește cuplul primordial la marginile așternutului moale și Înmiresmat. CÎntul se sfîrșește, de altfel, cu elogiul (Încă un elogiu) al amorului conjugal. Este chemat acum bardul Albionei, Milton, să celebreze plăcerea instituționalizată, bucuria virtuților familiale: „Salută ca un vate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu furnicări de senzualitate necunoscute încă". Ceea ce merită reținut de aici e că, anihilând propensiunea "thanatofilă", obsesia erotică a adolescentului se manifestă disociat, atât ca "trebuință sufletească de a iubi platonic", cât și, deopotrivă, ca înjositoare dar imperativă dorință de împreunare (acestea sunt, de altfel, coordonatele invariabile ale psihologiei eroului lovinescian). Timidul Bizu preferă să iubească "de la distanță" doar anumite femei (imaginea lor "ideală", mai exact), nu înainte de a cunoaște "taina" amorului carnal prin bunăvoința unei servitoare vulgare, ce acceptă "târgul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unor piese de vestimentație feminină (găsind mantoul Dianei atârnat peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă, de mare intensitate, care-i oprește inima în loc) în fine, întreg repertoriul menit să pregătească și să amâne tacticos actul fatal al împreunării. Ca atare, deși e obsedat de imaginea femeii dominatoare, a femeii "domolind elementele naturii" (predispoziție caracteristică intelectualului lovinescian), Bizu se îndepărtează treptat de Rosina, al cărei sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește, și începe să viseze
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]