1,000 matches
-
tu es fou, petit cheri!2 Apoi automobilul zvâcni ca un alergător de cursă. Grigore se uita după el și nu vedea decât o mână mică plutind în aer, deasupra capetelor, ca o turturică albă. Pe când mașina se depărta vertiginos, împroșcînd până-n marginile uliței vârtejuri de apă turbure cu bucăți de noroi, tânărul Iuga auzi deodată un glas mînios: ― Fire-ar al dracului! Baba Ioana, care venea pe marginea uliței, era numai noroi din cap până-n picioare și-și scutura hainele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Izbucni deodată răgușit: ― Uite drăcoaica asta cum ne batjocorește! Își aminti numai atunci că și-a luat barda. O învîrti deasupra capului, sări pe pat și izbi cu toată puterea. Zgomotul sticlei zdrobite păru o tânguire prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji în zdrențe de carton, dar ochii rămaseră disprețuitori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi fost de oțel, în schimb, din mulțimea răzvrătită porniră brusc alte strigăte: ― N-o lăsați, măi oameni, s-o omoare!... Săriți, băieți!... Pe ei, fraților! Ici-colo câte un pâlc de îndrăzneți se avânta spre frontul soldaților, în timp ce alții împroșcau cu bulgărași de pământ sau cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan rătăcit, se ridică speriat în două picioare. ― Dumneata aștepți să ne masacreze bandiții? se răsti Tănăsescu la primul-procuror. Nu vezi că au început să ne bombardeze? Apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aștepta nerăbdătoare explicațiile.) Mai întâi, cum am mai discutat, deplasarea creaturii cu forța, ar putea să prilejuiască o întrerupere fatală a acțiunii exercitate asupra lui Kane. Șocul îl poate ucide. Apoi, nu știu dacă, rănind-o serios, vietatea nu va împroșca lichidul în toate părțile. Ar fi o reacție defensivă în raport cu calitățile destructive și protectoare ale fluidului. Ash tăcu atât cât aceste imagini să se fixeze în mintea celorlalați. ― Chiar dacă cel care va practica intervenția pe această vietate va izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere ale unui corp martirizat. Cămașa crăpă, explodă ca un pepene, se răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer. Aceasta se zbătea ca un șarpe. Capul minuscul era de fapt o gură cu o sumedenie de dinți, lungi și subțiri șiroind de sânge. Pielea lucioasă, de o vâscozitate scârboasă se întunecă din cauza sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de a vorbi a Profesorului crescând pe măsură ce sănătatea i se șubrezește, știe dinainte că orișice întrebare a sa va primi ca răspuns același lung discurs teoretic, menit să demonstreze necesitatea depărtării savantului de cabinet de fierberea politică ce, din apropiere, împroașcă de obicei cu stropi de noroi. Atunci ? Atunci, un versat om de lume ar merge mai degrabă în întâmpinarea discursului favorit al gazdei, preparându-i astfel buna dispoziție și făcând posibile pentru mai târziu răspunsuri la obiect. întrerupându-și plimbarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se străduia s-o smulgă din rădăcina. Mașina se înclină într-o parte, poticnindu-se și derapând pe pietrele denivelate, iar luminile celui mai apropiat felinar țâșniră în parbriz, brăzdându-l cu dâre înstelate, în timp ce ploaia sălta în jur și împroșca totul, de parcă mașina ar fi fost un câine ud care se scutură. George simțea că se sufocă, avea impresia că i se urcase tot sângele la cap și avea să-i plesnească, acolo, pe loc, într-o floare roșie, udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
membrelor inferioare, urmând apoi să-și urmeze cura de odihnă în „Camere“. Acum însă, faimoasele ape albastre îmbăiau, în momentul când intră George în sală, o droaie de mămici gânguritoare și zâmbitoare și tot atâția bebeluși care înotau plescăind și împroșcând apa. Pruncii acvatici alcătuiau, într-adevăr, o priveliște uimitoare. Sugari, dintre care unii nici nu împliniseră șase luni, și care pe podea abia de se târau în patru labe, se bălăceau în apă într-un chip absolut ciudat, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de metal care închidea dopul ori-ficiului de la bază. După care apa se ridica până la înălțimea unei supape de evacuare, aflată aproape de muchea căzii. Când scoteai dopul, apa se menținea la un nivel uniform de vreo treizeci și cinci de centimetri, gâlgâind și împroșcând sub violența jeturilor robinetelor. Cu o noapte în urmă, John Robert visase că era urmărit de o droaie de purcei guițători, care se dovediră a fi de fapt prunci omenești, alergând foarte repede în patru labe. Mai târziu, văzu aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de jos“. Gemând, se repezi spre namila culcată pe dalele de piatră și, cu piciorul, îl împinse pe filozof în bazinul cu apă fierbine, gâlgâietoare, învăluit în aburii lăptoși. George rămase un moment uluit de brusca dispariție. Apa fierbinte îi împroșca picioarele și vaporii îi orbeau ochii. Apoi, în cavitatea albă, prelungă, de sub el, văzu ceva albastru și negru plutind și agitându-se la suprafață: cămașa de noapte. George își spuse: „Ar fi trebuit să-i scot cămașa. Dar, de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce bunătăți pun dumnealor în tigaie... Că de... Să nu ni se aplece când om mânca. Și ai aflat? De aflat am aflat, dar tocmai când să iau o bucățică, tigaia a început să sfârâie de mama focului și să împroaște cu boabe de mazăre și de fasole... Și o boabă te-a pălit rău de tot. Nu? 81 Întocmai. M-o pălit așa de bine, încât după vreo patru luni de zile abia mă pot mișca. Se vede. Și din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
armonică, ca pe un mare colecționar de destine. Carnavalul se tîrăște aidoma unei lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna lui Iani Îmi dictez testamentul, de sus se preling anevoios lacrimile celor celebri, Împroșcînd taverna, mușterii și pe toți poeții licențiați care beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de dumnezeu. Îmi dezmoștenesc din cînd În cînd mîinile. Și nu doare. La căldura focului
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Cici, de afară. Am apucat-o în brațe și am strîns-o, lipind-o de mine. La început a vrut să reziste, dar nu era chip. Pe urmă foarte contrariată s-a lăsat în voia mea. Nu făcea altceva, decât mă împroșca mereu cu săgețile ochilor ei. Cici mai bătu de două ori, apoi văzând că nu-i răspunde nimeni, plecă. Zgomotul pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în aceste scrisori: "Vestiți un post, puneți pe Nabot în fruntea poporului, 10. și puneți-i în față doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: "Tu ai blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!" Apoi scoateți-l afară, împroșcați-l cu pietre și să moară." 11. Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrînii și dregătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12. Au vestit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui; și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: "Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!" Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre, și a murit. 14. Și au trimis să spună Izabelei: "Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit." 15. Cînd a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: "Scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: "Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!" Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre, și a murit. 14. Și au trimis să spună Izabelei: "Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit." 15. Cînd a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: "Scoală-te și ia în stăpînire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
împăratul!" Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre, și a murit. 14. Și au trimis să spună Izabelei: "Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit." 15. Cînd a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: "Scoală-te și ia în stăpînire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ți-o dea pe preț de argint; căci Nabot nu mai trăiește, a murit." 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
senin, iar "Liberadoarele" făceau un zgomot amenințător. America își arăta acum fața de mare putere, care impunea respect și teamă prin forța ei, demonstrată de siguranța cu care avioanele avansau spre "obiectiv", fără să le pese de tunurile anti-aeriene ce împroșcau cerul cu exploziile obuzelor. Peste un an, aveam să începem să-i așteptăm pe americani, să ne scape de ocupația sovietică. Toată lumea era convinsă că "vor veni". America reprezenta acum simbolul libertății. N-au venit, însă, decât pachetele de mălai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unde nu au început a zbura, către persoana sa, obuze și molotovuri, cu marfă din cea care parfumase atât de intens,în ultimele săptămâni, frumosul și faimosul oraș, Coada Vacii! Și, dă-i, manifestanții, cu portavocile, și cu ghiulelele care împroșcau, toți pereții, din preajma balconului, cu spurcăciune! Văzând că nu-l ascultă nimeni, domnul primar Emil Boc a dispărut. Și s-a retras pe poarta din spate.în timpul ăsta, manifestanții au pătruns în primărie, au cucerit-o integral, obligându-i, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
studenți intrați în ultimul an de la Politehnică, bateria avea misiunea să doboare avioanele inamice, să nu le lase să treacă munții, dar nici un obuz nu și-a atins ținta. Bombardierele americane treceau ca la paradă printre ghemotoacele de fum ce împroșcau cerul. După aceea, ofițerii și trupa se relaxau. Se organizau "ceaiuri", se înfiripau idile. Mai mulți militari-studenți se obișnuiseră să vină, duminica după-amiază, la noi în curte, aducând uneori cu ei și curioși. Se așezau pe scaune sub mărul cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
coca-cola sau cu bere brună care stătuseră pînă atunci la gheață. Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții care se Încăieraseră, dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani de slujbă În casa Lastarria, nu-și pierdea demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi fost taurul cu care se luau la luptă, bărbați care traversau piața Îndreptîndu-se spre Arenă sau care voiau doar să facă pe grozavii, iar cei care nu se fereau la timp și pe care-i lovea cu aripa Îl Împroșcau cu Îngrozitoare Înjurături de mamă care pătrundeau prin ferestrele Mercedesului, amestecîndu-se cu fumul de la tarabele vînzătoarelor de gogoși și băuturi răcoritoare. O Înghesuială nemaipomenit de pestriță de oameni de toate vîrstele și toate condițiile sociale, o Îmbulzeală disperată, ca atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unui glonte doom doom. Am luat poziție față de această afirmație și intenționam, chiar, să chem în fața justiției persoana căreia-i aparținea. N-am făcut-o eu pentru că, în particular, mi s-au cerut scuze. Just, nu? Și echitabil, totodată. Ești împroșcat cu noroi în public și ți se cer scuze între patru ochi. Totuși, afirmația a avut efect. Și ce efect! Sau efecte. Multiple. Vă mărturisesc că prima oară, efectele astea mă scoteau din pepeni. Pe urmă, însă, au început să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
jumătate în plus și cu părul roșu cu patruzeci și cinci de centimetri mai lung decât s-ar cuveni la vârsta ei, căutând cu disperare ceva de reparat. Avea să fie la înălțime. Mark avea să se întoarcă în curând, împroșcând vesel oglinda la loc. Ea avea să se întoarcă în țara computerelor cu vaci, unde oamenii îi respectau munca și doar străinii îi cereau ajutorul. Își masă obrajii uscați spre urechi și își domoli respirația. Termină chiuveta și cada, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aiurea. Părțile din el încă emit și recepționează, dar nu una spre alta. Cuvintele i se preling prin cap. Mai degrabă sunete decât cuvinte. Cap de capră. Cap de capră. Doar un ceas care ticăie, chiar inima lui. Sunetul e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi țăcăne prin cap, un marfar nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]