724 matches
-
atît mai puțin ție, care ai fost înzestrat din naștere cu o fire cameleonică. Și ca să-ți trezesc o amintire cît se poate de sugestivă care nu va face altceva decît să-ți demaște angoasa ta patologică, am să îți împrospătez memoria cu o întîmplare din 1968, care, deși nesemnificativă pentru unii, mie mi se pare că-ți conturează perfect personalitatea pe care nu m-am ferit s-o cataloghez mereu ca fiind una dezechilibrată. Mi-a povestit-o pe vremuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cam ce era în mintea Piticului, uite cum sîntem puși acum la punct de niște articole care pe lîngă statistici riguroase ne sugerează și soluții de criză. Credeam că mă lasă memoria, cînd uite cine are grijă să mi-o împrospăteze! Proteste, Cîntece de „Libertate“, Foc de Arme, Panică și Moarte, zice Baltimore Sun. E prea de tot, chiar dacă sună a film de Hollywood și mă duce cu gîndul la reporterii ăia dubioși care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
situația așa cum îi spuseseră terapeuții, pas mărunt după pas mărunt. Lucră cu Mark, fără să forțeze lucrurile. Îl duse jos, la bufet. Îi răspunse la întrebările lui bizare. Îi cumpără cele două reviste preferate despre camioane. Îi încurajă și îi împrospătă amintirile, cu aluzii vagi la istoria familiei. Dar trebuia să simuleze că nu știa prea multe despre el. Încercase o dată sau de două ori; orice pretenție de intimitate se solda imediat cu un scandal. Într-o zi, el o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
optsprezece, numărul unu. Sesizați omogenitatea interpretării. Ah, mi-aș dori cu ardoare ca băiatul din rândul al treilea să înceteze cu rânjitul. Eu altceva decât limba engleză nu vorbesc aici. Mâine trebuie să recapitulăm vocabularul. Nu vă sfiiți să-mi împrospătați memoria.“ Nimeni nu râdea când domnul Farney vorbea. Știa prea multe despre lucruri ca muzica clasică, de pildă, pe care noi nu le știam. Totuși, cred că am avut parte de puțin cam prea multă muzică în acel an. Muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să-l facă sul și-or să-l arunce pe fereastră. Și pe urmă or să mă ia acasă! Covorul ăsta n-are nimic. Și nici genunchiul meu n-are nimic. — Dar a avut, se grăbește maică-mea să-mi împrospăteze memoria, când ai avut piciorul în ghips până-n șold, dragule. Cât a șlepuit pe chestia aia! Cât s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
niște mușchi pe tine... Îl complimenta, se purta cu mănuși. Să nu care cumva să-l sperie și să plece. El venise, desigur, ca să continue ce începuseră în noaptea aceea, și poate că gândul ei ascuns îl chemase, ca să-i împrospăteze acel curaj al vieții care, de o vreme, i se vlăguise... Timp de o săptămână, el n-a mai plecat de la ea. N-au ieșit deloc din casă în săptămâna aia de miere. Mirela i-a pus fotoliul-pat lui Mugurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înțeles că avea în adevăr nevoie de toată forța suspinelor ei ca să poată zdrobi un piept atât de oceanic, care lupta triumfător pentru întîietate cu alte farmece ale persoanei ei. 1 Aici: șuvițe de păr. Badea Vasile și caii își împrospătaseră forțele. El în crâșmă, ei la fântână. Acum și el, și caii erau mai bine dispuși. Din Humulești, am intrat peste câteva minute în Vânători - sat lung, cu case noi, fără un copac pe lângă ele, cu aspectul unei mahalale de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să Înțeleg nuanță tedențioasă a Întrebării. Dar dacă totuși, am ridicat acest material nu putea ajunge decât pe unul din șantierele mele În curs de execuție...! Mai doriți să știți altceva...?” “Nu-i adevărat...!” - strigă fiara sălbatecă. Am să-ți Împrospătez eu memoria, nu te neliniști. Te-ai prezentat la gestionarul Buga Niculae să ridici un transport de tablă zincată, acesta a Întocmit avizul de expediție care l’ai prezentat la ieșire pe poarta bazei după care a fost distrus, plătindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
etc. În ce mă privește, am priceput chestiunea rațelor de pe Someș ca pe o ghicitoare nu foarte grea ori, și mai exact, ca pe un soi de talisman ajutător. Nu era o mare taină, dar era ceva care învoioșea și împrospăta drumul cu tramvaiul (și nu numai). Apoi, de la un timp, mi-a trecut prin minte o ispravă. Să fac numărătoarea rațelor și, în funcție de numărul cu soț sau fără soț, să trag la sorți o veste, o întâmplare de-a mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
la viorile prime, ale căror câteva sunete sunt insuficiente pentru a exprima ceeace este mai important: sentimentul, emoția, produse de groaza în fața amenințării crescânde a furtunii. Sonoritățile se rarifică, norii se subțiază, dispar. Natura fumegândă se luminea ză. Ploaia a împrospătat-o. Pomii care s-au îndoit sub furtuna năpraznică se înalță acum semeți către azurul cerului. Fără întrerupere, se trece la partea V (allegretto) - un șir de variațiuni, una mai frumoasă ca cealaltă, pe această temă: Finalul nu este impetuos
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
fără gust aranjate, și oamenii îmbrăcați fără gust, și străzile neîngrijite, și nicio grijă pentru parcuri, pentru verdeață... Și, dacă într-un loc se plantează iarbă, trec peste ea ca animalele, ca turmele necuvântătoare... Și copacii vechi, care ar mai împrospăta aerul plin de praf, copacii vechi, fără niciun motiv îi taie. Și, dacă te uiți în lumină și foarte atent, și oamenii sunt urâți, dar lor nu le pasă. Cândva, probabil eram încă elevă de liceu, am citit o povestire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lumea largă ? Ce femeie este aceea care nu a reușit, prin ciripitul ei inofensiv, să modifice, cu fapte observate doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel, doar, crește solidaritatea cuplului, astfel se împrospătează aerul dormitorului conjugal, care, tot mai lipsit fiind de parfumurile sălbatice ale primelor îmbrățișări, ar putea, ajungând din ce în ce mai stătut, să-i sufoce... Dar de ce oare amicul Ialomițeanu ar vrea să intre în diplomație, o profesie pentru care evident nu este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Maxima puseului de febră pare să fi trecut, pentru că se simte mai întremat. Și, pe măsură ce se simte mai întremat, devine iarăși locvace. Îl împinge același sentiment neplăcut, dar vocea îi rezonează, plină, ochii îi lucesc și verdele irisului s a împrospătat de febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ortodoxe, și, tot așteptând-o, scuturat de frisoane, am strănutat interminabil. Îngrijorat de starea sănătății ce din imprudență o riscasem, ieșind într-o asemenea zi, am dat dispoziții să se servească dejunul numai pentru noi. După ce am sfârșit și siesta, împrospătat de somnul după-amiezii, am descoperit că Sophie tot nu venise. Starea de nervi îmi era însă mai bună și, apărat de haine călduroase, am ieșit pe terasă : aerul avea o frăgezime dulce, foarte sănătoasă, de care am gândit că e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întîmplare hîrtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întîlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirîndu-se În oglinjoara de mînă. Știi, o groază de oameni sînt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial. Îi cad ochii asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trimise un estras, ca un prospect lesne de înțeles al crezului latin. O altă scrisoare, petrecută de acelaș spirit și având acelaș scop, Scaunul papal i-o trimise mitropolitului Bulgariei, căruia i se aducea aminte sau mai bine i se împrospăta în memorie faptul semnificativ că el însuși, în. zilele lui Mihail Paleolog împărat, recunoscuse în palatul Blacherna de la Constantinopol supremația papei asupra bisericei grecești printr-o mărturisire orală; deci rostise plecarea sa pentru atitudinea unionistă, încît acea plecare era acuma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un impuls de moment: tocmai fusese anunțat despre Dick. Dacă nu găsea o femeie, avea de gînd să Îl prindă pe Exley și să-l omoare. Nu era rea la pat, dar trebui să se gîndească la Inez ca să-și Împrospăteze entuziasmul, iar asta Îl făcu să se simtă ca un jeg. Șansele ca Inez să facă așa ceva cu el din dragoste erau cam de una la șase trilioane. Încetă să se mai gîndească la ea, iar restul nopții se consumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spațiului românesc, spunea la un moment dat: “cultura română este esențialmente efemeră, bazată pe frumusețea efemerului, de aici izvorăște și creativitatea noastră, o creativitate ce poate fi surprinzătoare, dar care nu durează”. Unui text de lege, ce își propune să împrospăteze cadrul educației din România exprimând nevoile de educare și formare a tinerilor în următorii zece - cincisprezece ani, discursul public mediatic îi opune o efemeridă sub forma artei negației de dragul negației. Sau poate că perioada comunistă are, încă, un impact considerabil
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
adus trupul lui Julián Carax la serviciul de necropsii, În septembrie 1936. De bună seamă, don Manuel nu-și amintea numele, Însă o consultare a arhivelor și o donație de douăzeci de duros pentru fondul său de pensie i-au Împrospătat memoria În mod considerabil. Mă urmărești? Am Încuviințat, aproape În transă. — Don Manuel Își amintește amănuntele acelei zile fiindcă, după cîte mi-a zis, a fost una din puținele ocazii În care a Încălcat regulamentul. Poliția Îi spusese că trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sora poetului, alături de câteva superbe fotografii. Pe cât de frumoasă și scurtă viața, pe atât de miraculoasă Îi este cartea”. ,,Timpul” din Iași venea cu argumente și mai convingătoare. La rubrică ,,Trăsurica spre Parnas”, la 6 iunie 1995, parcă pentru a Împrospătă și Incarna ceea ce demult pentru unii rămăsese un gând și prilej de aducere aminte, publică: ,,Descoperiri. Alexandru Malin Tăcu”. ,,A venit la fereastra În ziua de pace alături de crengi colorate. S-a luptat cu dușmanii fără de teamă. Până la 17 ani
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră În Împrejurimile Londrei, ea căscă și-și Îndreptă spatele fără tragere de inimă. Își scoase pudriera, Își pudră fața și-și Împrospătă rujul. Dintr-odată, traficul deveni infernal. Reggie Încercă o altă rută, prin Poplar și Shadwell, dar și pe-acolo era rău. În cele din urmă, rămaseră blocați În Tower Hill. Îl văzu cum se uită la ceas și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spre Wood Lane. Acolo, lîngă stația de metrou, era o cafenea unde se opreau de obicei. Totuși, cînd ajunseră azi acolo, găsiră niște femei ale căror fețe le recunoșteau: prietenele și soțiile bărbaților aflați În alte părți ale Închisorii. Își Împrospătau machiajul, uitîndu-se În pudriere și prăpădindu-se de rîs. Viv și tatăl ei se mutară În alt loc. Intrară și-și cumpărară cîte o ceașcă de ceai. Cafeneaua asta nu era la fel de plăcută ca cealaltă. Aveau o singură linguriță legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe Julia, se gîndi ea. Și apoi simți de parcă cineva ar fi prins-o de umeri și i-ar fi șoptit În față grăbit: Ce mai aștepți? Haide! Aruncă revista, sări În picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fir în păr ce-a pățit cu notarul. Apostol fu grăbit tot timpul, tăifăsui cu ea până târziu, dar numai despre întîmplări din trecut, stăruind mai cu seamă asupra vedeniei lui în biserică, odinioară, întru bucuria mamei, care îndată îi împrospătă toate amănuntele acelei "minuni cerești", găsind și prilejul să observe, în treacăt, că "o, Doamne, cu cât învață oamenii mai mult, cu atâta se depărtează de Dumnezeu..." Apostol nu întîrzie să răspundă cu ton de glumă: ― Dar și Dumnezeu se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Mierck dădu de înțeles jandarmului că putea să-l ducă înapoi în pivniță, și, când acesta din urmă se pregătea să-i execute ordinul, vocea lui Matziev îl opri: Am o idee mai bună. Duceți-l în curte, ca să-i împrospătăm memoria... Poate că așa o să-și aducă aminte. În curte? zise Despiaux. — Da, acolo, răspunse Matziev, indicând curtea micuță. Aveți și un fel de stâlp de care să-l legați. Executarea! — Dar, domnule colonel, e frig de crapă pietrele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]