917 matches
-
fusese regizată. Dar au auzit cu urechile lor o armă adevărată din care iese un glonț adevărat. Reconstrucția a avut drept concluzie unică faptul că e mult prea neplauzibil ca cineva să depună eforturi atât de mari pentru a înscena împușcătura. Așa că, siguri de faptul că murise, îl abandonaseră acolo fără cătușe și plecaseră pentru a da telefoane. Și metoda, onorată audiență? În timp ce mergea pe coridor flancat de cei doi agenți, Malerick își dăduse la o parte bandajul de pe șold scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
publicul se prinde, ai ceva pregătit pentru a salva aparența unui truc reușit. Probabil a luat în calcul ipoteza de a fi prins, așa că și-a pregătit o ieșire. - Cum a făcut? - Cu o capsulă de sânge ascunsă în păr. Împușcătura? Se poate să fi fost o armă falsă, sugeră ea. Cele mai multe trucuri gen prinde-glonțul întrebuințează arme false. Au două încărcătoare. Sau sunt arme adevărate cu gloanțe oarbe. Poate că a schimbat o astfel de armă cu cea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Apoi izbucni pe neașteptate: - Unde naiba sunt probele? Privi spre Mel Cooper, ca și cum acesta ar fi putut să facă livrarea probelor de la Centrul de Detenție la comandă. Aflară curând că erau două locuri de investigat: unul era coridorul unde fusese împușcătura falsă și celălalt în subsolul tribunalului, în cămăruța unui îngrijitor. Una din echipele de căutare găsise acolo pansamente, haine și alte câteva lucruri ascunse într-o pungă. Se auzi soneria și Thom merse să răspundă. După un moment, Roland Bell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aruncatul cuielor - a trage cu arma, în dialectul său natal. Fusese crescut în Albemarle Sound, Carolina de Nord, unde armele erau o necesitate, nu un moft. Fusese învățat să le respecte. Folosirea lor însemna concentrare. Chiar și cele mai simple împușcături - la țintă, vreun șarpe cu clopoței, șarpe-mocasin, căprior - puteau să aibă urmări neplăcute dacă nu te concentrai la țintă. Viața era tot cam așa. Și Bell știa că orice s-ar întâmpla în Cavou acum, trebuia să rămână concentrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prea se potrivea cu profilul lor. Lovitura va avea loc, cel mai probabil, în intervalul scurs între momentul când Grady avea să iasă din mașină și până intra în clădire, mai ales că nu prea existau obstacole în calea unei împușcături. Unde era Weir? Dar și mai important, unde era Grady? Soția lui spusese că luase mașina de familie, nu pe cea de serviciu. Bell dăduse prin stație dispoziții să fie găsită, dar nimeni nu văzuse vreun Volvo care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în față. Capitolul XL Roland Bell simți mirosul specific de plastic-transpirație-metal al stației Motorola când și-o lipi de față. - Patru, ești gata, da? vorbi el în microfon. - Gata, veni răspunsul prompt. - Bine, acum... Atunci răsunară zgomotele înăbușite ale câtorva împușcături. Bell sări. - Focuri de armă! țipă Charles Grady. Am auzit focuri de armă! Ești rănit? - Nu te mișca, spuse Bell ghemuindu-se. Să răsuci apoi, scoțându-și arma și privind cu atenție ferestrele clădirii de vizavi. Numără în șoaptă, enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu departe de sediul din Manhattan al Organizației Națiunilor Unite, o mulțime de diplomați și de angajați ai ONU locuiesc chiar acolo. Și tocmai doi dintre acești indivizi, diplomați debutanți veniți din zona Balcanilor, fuseseră găsiți asasinați, fiecare cu două împușcături în ceafă și cu capetele lipte unul de al celuilalt. Amelia Sachs dăduse peste câteva chestii dubioase când fusese la fața locului. Găsise scrum provenit de la o țigară făcută dintr-un sortiment de tutun ce nu se găsea în baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu datul înapoi nu a fost niciodată o alternativă pe care să o ia în calcul vreun moment. Asta însemna că întrevederea lor față în față mai putea avea un singur motiv; înțelesese la fel de clar situația ca pe o primă împușcătură în spațiu deschis. Acel prim glonț... înainte ca mușchii, urechile și pielea să devină amorțite din pricina focurilor repetate. Putea fi doar un singur motiv pentru convocarea ei acolo. Marlow urma să îi ia arma și insigna. Fusese suspendată. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a repara de una singură majoritatea stricăciunilor. Cu toate acestea, lui Sachs nu îi plăcea munca fizică. I se părea plictisitoare, la fel cum fusese și meseria de fotomodel și întâlnirile cu polițiști chipeși, plini de ei și pasionați de împușcături. Ca să nu dăm prea mult în psihanaliză, trebuie spus că era ceva în ea care desconsidera cosmeticele și superficialitatea. Pentru Amelia Sachs, esența mașinilor se afla în inima acestora și în sufletele lor fierbinți: sunetul furios al barelor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
două parașute cădeau spre movilele funerare. Deja, un pluton de soldați japonezi Într-un camion cu radiatorul aburind, se grăbeau de-a lungul șoselei de perimetru ca să-i omoare pe aviatori. Jim șterse praful de pe manualul de latină și așteptă Împușcăturile. Aura de lumină ce apăruse din avionul Mustang care ardea plutea Încă peste golfulețe și orezării. Pentru cîteva minute, soarele se apropiase mai mult de pămînt, de parcă ar fi vrut să ardă moartea de pe cîmpurile lui. Jim se gîndea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a soarelui Își schimbă direcția spre pereții de ciment ai parcajului părăsit. Deja unul dintre prizonierii britanici bocănea prin tunel cu saboții lui tociți, urmat de soție În rochia ei zdrențuită, cu mîinile lipite de față. Jim așteptă ca o Împușcătură să-l arunce pe bărbat la picioarele soției sale, dar perechea intră În parcaj și amîndoi se uitau la șirurile de vehicule distruse de bombe. Jim Îl părăsi pe domnul Maxted și merse de-a lungul pistei de zgură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părăsi taluzul și traversă orezăria. Mergea pe marginea craterului de bombă spre perimetrul aeroportului, cînd auzi zumzetul ușor al motoarelor unui avion, gîndindu-se deja cum Îi va putea face față acestei comori căzute din cer. Aproape imediat se auzi o Împușcătură. La o distanță de vreo treizeci de metri, dincolo de orezărie, un soldat japonez alerga de-a lungul taluzului canalului. În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dintre bărbați purta o pușcă, dar Kimura Îl ignoră și Își Îndreptă curelele În jurul uniformei rupte. Își aruncă În apă unul dintre bocancii săi putreziți, apoi coborî panta spre orezăria inundată. Făcu zece pași, cînd se auzi o a doua Împușcătură. Soldatul Kimura zăcea cu fața-n jos, În apa puțin adîncă. Jim așteptă În orezul sălbatic, pe cînd cei patru europeni se apropiară de pînza parașutei. Ascultă cearta lor aprinsă. Toți erau foști deținuți englezi, desculți și cu șorțuri zdrențuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poți rosti Bubbling Well Road. Domnule Tulloch, mama și tatăl meu... — Băiete! Mama și tatăl nimănui nu se duc la Shanghai. Toți dolarii Biroului Federal de Rezerve alergă după o sută de săculeți de orez? Aici cad din cer. O Împușcătură se auzi prin orezării, urmată de Încă două, În succesiune rapidă. Lăsîndu-l pe barmanul gol să păzească depozitul comorii, Tulloch și soldatul de la Seaforth Highlanders alergară din casa paznicilor și urcară pe scara turnului de pază. Jim Începu să Îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Hungjao, trimis Înainte ca un cîine de vînătoare să miroase terenul și să atragă orice salvă surpriză. Încă pe jumătate uluit, cu sîngele picurîndu-i din nas pe revista Reader’s Digest din mîna lui, așteptă printre sicriele putrezite, pînă ce Împușcăturile Încetară și bandiții se Întoarseră cu bicicletele, saltelele și sacii de orez furați. Recunoscînd că adevăratul conducător al acestui grup de bandiți era căpitanul Soong, el Încerca să i se facă folositor chinezului. Dar căpitanul Soong nu voia ca Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
muntele, să se Îndepărteze cât Îl țineau puterile, să-și Îndeplinească datoria ca paznic de noapte al Ierusalimului. Dar din beznă se auziră lătraturi Îndepărtate de câini și două Împușcătrui izolate, separate de un interval de liniște. După a doua Împușcătură Începu să bată vântul dinspre vest, care aduse cu el un foșnet straniu și un miros ciudat de pământ ud. În spatele lui, pe strada Întunecată, se auzeau niște lovituri Înfundate, ca și cum un orb și-ar fi căutat drumul cu bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vrut să-și întărească spusele, își puse căștile pe urechi, învârti butonul condensatorului de la detectorul pe care și-l construise singur, ascultă radio Luxemburg și știrile: în Ungaria izbucnise o revoluție, se auzeau voci febrile, strigăte, informații entuziaste, mai târziu împușcături. Tancurile rusești înaintau spre centrul Budapestei, francezii și englezii bombardaseră Port Said și noi împleteam. Ședeam în băncile școlare cu capacul pupitrului ridicat și aveam andrele în mâini; în timp ce profesorul explica regulile folosirii virgulei, ne străduiam să prindem pe andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
putut afla la pândă, în poziția culcat, partizani cu carabine capturate. Aflat în vizorul trăgătorului, un ins aflat în serviciu voluntar și care, în timp ce dădea harnic cu pensula, se tot strâmba, ar fi fost o țintă de nimerit din prima împușcătură. Cariera celui ce se înrolase voluntar și-ar fi putut afla sfârșitul înainte să înceapă. În plus, eu nu eram înarmat. Carabinele din rasteluri ne erau împărțite la început numai dimineața, la exerciții și trageri în ținte rotunde sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi putut sluji drept model al rasei nordice, iar nouă ne stătea ca un ghimpe în carne. Cu toate astea, serviciul înăsprit a continuat. De două ori pe noapte, tabăra era trezită de alarma pentru partizani, fără să se audă împușcături sau altceva. Singuri sau câte doi, trebuia să facem de planton în jurul barăcilor. Când făceam de planton de unul singur, încercam să-mi diminuez frica refugiindu-mă în gânduri. La asta eram antrenat. Istoria se ascundea în spatele ei înseși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi-am lăsat timp să-i recunosc pe trăgătorii stând îndesați în vehicolul inamic unul într-altul și astfel să mă întâlnesc pentru prima oară față în față cu un soldat sovietic viu. Mai mult, înainte să se audă vreo împușcătură, am făcut un salt spre dreapta, am plonjat în spatele adăpostului pe care-l ofereau pinii de pe marginea drumului, am dispărut, dar nu eram încă în afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ating țeava. Apoi însă m-am apropiat de stand și am vrut să împușc un trandafir pentru Anna. Uitându-mă pe direcția țintei, am grijă să se potrivească crestătura înălțătorului și cătarea, trăgaciul e aproape de punctul de tragere. Dar împușcătura mea a lovit, condusă de destin, un tubușor de lut care i-a adus țintașului ca premiu barza Adebar. Aceasta purta în cioc un coșuleț în care își aveau culcușul doi gemeni. Asta se întâmpla înainte ca pilula să inaugureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici cu aluzii la Walt și Vult, acea pereche de frați ce animase „vârsta ingrată“. Nici cu o trimitere la locul de naștere al lui Jean Paul, orășelul Wunsidele, aflat în apropiere, nu am izbutit să ironizez urmările fatalei mele împușcături. Niciodată nu am mai avut voie să țintesc trandafiri pentru Anna. În anul dinainte, însă, Bayreuth nu fusese decât o promisiune vagă. Curând după revolta muncitorilor din partea estică a orașului și puțin înainte ca primarul Berlinului, Ernst Reuter, să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de frișcă. Dar, după doar câteva minute de trudă magnetizantă, defunctul și-a luat la revedere cu generozitate și plăcere. Nici nu-mi pusesem bicicletele pe ochi, ca să-mi continuu truda, când, de cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară am dat nas În nas cu Requena. Ușa dormitorului lui Ricardo era larg deschisă. Pe podea, maculând cu sângele dezonoarei blana pufoasă, hoitul zăcea În decubit dorsal. Revolverul, cald Încă, Îi străjuia somnul de veci. O spun sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
The LiffeySide în cartea de telefon. A răspuns o femeie. Am cerut să vorbesc cu James. Tipa mi-a zis să aștept puțin până se duce să-l cheme. În timp ce așteptam, am auzit în fundal niște zgomote care aduceau a împușcături de mitralieră. Sigur că era posibil să fi fost numai mașina de spălat, dar știind cum era The LiffeySide și strada pe care se afla, ai fi fost înclinat să pariezi că erau împușcături de mitralieră. Alo, a zis James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fundal niște zgomote care aduceau a împușcături de mitralieră. Sigur că era posibil să fi fost numai mașina de spălat, dar știind cum era The LiffeySide și strada pe care se afla, ai fi fost înclinat să pariezi că erau împușcături de mitralieră. Alo, a zis James. Avea o voce oficială și importantă. —James, eu sunt, i-am spus. —Claire, a exclamat el străduindu-se să pară prietenos. Tocmai voiam și eu să te sun. — Da? l-am întrebat politicoasă, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]