909 matches
-
la nivelul stihiilor, a biografiei universului. O altă problemă pe care o pune Daniel Dimitriu este cea a "crizei limbajului" bacovian, care ar reprezenta nu efectul unei crize estetice, ci "reflexul unui declin universal": În urma unei contrageri continue, materia se împuținează, devenind în ultimul stadiu în care mai poate exista materie-emisie, o emisie sonoră abreviată, cum anticipa acel "Of!" din Monosilaba de toamnă. Aș spune că acest text e un fel de program liric ce va fi respectat îndeosebi de ceea ce
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
la sunetul care îi comunică prin oftat sfîrșitul". Două observații sînt de făcut aci. Mai întîi că așa-zisa "criză a limbajului" nu apare decît către sfîrșitul creației în chestiune, cînd într-adevăr cuvintele, ca și raporturile dintre ele, se împuținează, se rarefiază, sucombînd aproape în deșertul alb al hîrtiei. Faza cea mai substanțială a producției lui Bacovia ni se înfățișează, chiar dacă nu ca "o sărbătoare ce stă sub semnul abundenței, al risipei", suficient de "inspirată", de consistentă. Vidul verbal e
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
e doar amintirea... Și ce-o să spună Capșa auzind că Păstorel bea Sprudel? "Să nu mă spui la cafenea" e ultima cochetărie, rămasă din vechea, bahică, ființă. Ciroza, tratată la Karlsbad, de unde răzbat, spre "conclav", aceste urări jelite, i-a împuținat posibilitățile, dar i-a lăsat un jind în stare să reducă lumea la două principii. Apa-apă, și apa vie. Indiferent cîtă moarte trupească se-nchide în această dezlegare a limbii celei adevărate. Sub poze de o geometrie ascunzînd, în sobrele
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
istorie și teorie literară” (1991-1997), unul ca redactor-șef, celălalt ca secretar (la un moment dat devenit „general”!) de redacție. Trecut-au alte șiruri de ani, și „conu Dicu” s-a retras „în pensie”, vorba ardeleanului. Cu timpul, și-a împuținat preumblările și le-a redus la preajmă sau chiar la vatră. Sociabil și cu vocația prieteniei pe viață, acum când amicii i s-au prea rărit suferă de o singurătate pe care telefonul nu i-o poate alunga și nici
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
sîngele curge/ larg/ negru/ liniștitor./ mi-e groaznic de do/ de ti/ sper/ să// nu”. Vorbirea, ea însăși se scurtcircuitează. O restrîngere perplexă, un reflex dureros, anesteziat în răstimpuri doar de uimiri tîrzii, reprezintă scutul împotriva sinelui însuși a poetului „împuținat”, care, recurgînd la pluralul tagmei alcoolice, se întreabă: „ce-om face noi pe-acolo (prin ținuturi/ cu faptele noastre tocite, cu făpturile noastre rîncede și atît de lesne de uitat”. Spre a-și răspunde, pierdut în sublimă iresponsabilitate: „zău, nu
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
pe trei fronturi, în cazul cînd România ar fi refuzat ultimatumul. Și un război pe trei fronturi România nu avea mijloace să ducă. În condițiile vitrege date, cedarea, de tipul strategiei brîncovenești, a fost singura alternativă posibilă. Țară s-a împuținat tragic, dar și-a păstrat statalitatea. Și regele a plătit, pentru asta, cu tronul. Trecînd la personalitatea lui Ion Antonescu, autorul consideră din capul locului, cu dreptate, ca acesta a fost, negreșit, un dictator. Dar nu unul fascist (cu exceptia lunilor
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
iau adesea în bășcălie; ea, care avea oroare la ideea de a trăi ostracizată, se simte, cînd este invitată undeva, că făcînd parte dintr-un azil de bătrîni (bătrînii de o parte, tinerii de alta). între timp, ,lumea ei" se împuținează, descrește vertiginos mulți din prietenii contemporani cu ea mor sau nu mai comunică, cutia de scrisori îi rămîne goală săptămîni în șir. în lecturile din Ionesco recunoaște spaime, angoase, întrebări care o bîntuie și pe ea ,în serile de singurătate
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
Se duc valorile... Se împuținează pe zi ce trece numărul oamenilor de mare calitate artistică: peste câțiva ani vom privi, la muzeu, „armata moartă” a acestor ostași dedicați bucuriei spectatorului, prin câteva fotografii îngălbenite, cărți, discuri, emisiuni radio și TV... Dumitru Rucăreanu a fost unul
Se duc valorile... by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84029_a_85354]
-
apăram! Doamne! Dar nu, soldații în termen și comandanții eram ROMÂNI! Primim ordine clare: „Nu se pune baioneta la armă, nu se pune încărcător la armă. Nu trageți sub nici o formă! Nu răspundeți la provocări!”. Târziu în noapte lumea se împuținează. Pe la ora 2:00 mai erau circa 150200 de oameni în piață. Primim ordin să-i înconjuram și să-i protejam! Să nu intre nimeni peste ei! Pe la ora 4:00, rupți de oboseală, suntem adăpostiți într-o sală de
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
șocat însă de apariția acestor taxe și impozite care frânează dezvoltarea sectorului". Potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite, din cele 100 de plante care furnizează 90% din hrana lumii, 70 sunt polenizate de albine. Coloniile de albine s-au împuținat cu circa 20% în Europa, cu 30% în SUA și cu până la 85% in Orientul Mijlociu, potrivit cercetătorului Peter Neumann. Asta din cauza poluării și a bolilor.
Adrian Rădulescu dezvăluie ce va duce la sfârșitul lumii by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64505_a_65830]
-
uitate nimicuri cotidiene este balsamul barbar al naturaleții noastre. Pe de altă parte, ele ne ajută să ținem piept tendinței imposibil de înfrânat de a săpa o albie faptelor și de a le da prea iute un curs, de a împuțina viața, dacă nu preceptistic precum cronicarii, oricum ideologic precum urmașii lor. Mai de curând am prins chiar năravul stoarcerii mărețelor semnificații și nu mai avem ochi decât pentru major, esențial și cosmic. De aceea, când atâția dintre noi nu par
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
Traiul "la etaj" are două, aparent contradictorii, coordonate: graba și zvonurile. Aici, oamenii dau zor din motive foarte clare. De pildă, se răcesc clătitele. Și glosează, cam chițibușar, autorul: "Graba mea e și ea foarte rațională și corectă: mi se împuținează timpul și aș vrea să mai scot la capăt măcar una, două din cărțile pe care le tot port în mine. Dar Timotei, sigur, nu la acest fel de grabă se gîndea. Stăm în jurul mesei de bucătărie și mîncăm tăcuți
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
Odată cu generalizarea pandemiei represive comuniste, spre mijloculsfârș itul deceniului trei al secolului trecut scriitorii modernismului rus, și nu numai, chiar unii dintre cei care înclinaseră spre stânga, începuseră a se împuțina: unii s-au sinucis (ori au fost... sinuciși; oricum, atare supoziții persistă în ce privește tragicul sfârșit al lui Esenin sau Maiakovski); alții au emigrat - David Burliuk, Roman Jakobson; iar mulți au fost lichidați de NKVD (Comisariatul Afacerilor Interne) sau au murit
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
ți spun acum e foarte bine. Pentru poezie e foarte bine. Pentru că tot ce faci spurcă ăilalți toți. Deci mama se lăuda cu mine. Dar lăudarea asta nu era bună, că ea trebuia să scape de copii, adică să-i împuțineze într-un fel, știindu-i asigurați, și-atunci, fetele, nu toate au terminat liceul. Una a terminat liceul și s-a făcut imediat funcționară, ca să ajute cu leafa celorlalți copii. Alta ar fi vrut să fie balerină, avea talent, dar
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
dubla primejdiile, oamenii le citeau înainte de culcare, le puneau de pază lângă căpătâi. Între timp, cărțile pe care le iau călătorii cu ei în lume au crescut și s-au diversificat, dar nu-i mai păzesc. Cât despre rugi, se împuținează văzând cu ochii. Mă întreb chiar dacă rugăciunile și îngerii păzitori nu sunt cumva pe cale de dispariție, ca anumite specii de plante rare. Nu ne rămâne decât să-i lăsăm grija rugăciunii tot lui Tu: Ora pro nobis!
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
chestiune. Nu există argumente raționale legate de numărul de parlamentari. O să fie mai buni, o să fie mai culți, dacă sunt mai mulți, dacă sunt mai puțini. Există un singur sentiment. Dacă nu putem să-i arestăm pe toți, măcar să-i împuținăm. Ăsta este sentimentul pe care îl speculează domnul președinte", a continuat senior-editorul de la Gândul. Chestiunea care se pune în raport cu unicameralismul sau bicameralismul este chestiunea justificării bicameralismului de la noi. Problema nu este că sunt două camere, problema este că atunci când a
CTP: Băsescu vrea să revigoreze ura populației față de parlamentari by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/36927_a_38252]
-
Uniune reveneau acasă cu femei frumoase, educate, stilate, provenind din familii constrânse să accepte comunismul ca pe o fatalitate. Pentru ele, căsătoria cu un român constituia o soluție. În URSS era o criză acută de locuințe, lipsuri alimentare, promiscuitate, războiul împuținând numărul bărbaților mature și tineri", povestește Dan Ciachiar. Cum a devenit căsătoria cu rusoaicele un lucru blamat Peste câțiva ani, mariajul cu o rusoaică devenea handicap profesional și politic, consecință a derusificării și a rusofobiei oficiale, cei cu neveste aduse
Căsătoriile românilor cu rusoaicele: Handicap politic by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81567_a_82892]
-
mi s-a confirmat.) În primul rând relația cu limbajul e, categoric, alta. După o sumă de destructurări programate, sub impulsuri fragmentariste de suprafață, acesta se coagulează acum în premieră. Măcar sintactic, poemele capătă o fluență neașteptată. Dispar sincopele, se împuținează punctele de suspensie, se îmblânzesc incoerențele, se atenuează, în cele din urmă, interjecțiile. Ar fi interesant să comparăm, atunci când avem ocazia, tratamentul radical diferit la care sunt supuse viziunile arhetipale într-un interval de exact treizeci de ani. Citez din
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
cât elegantă. Ne-am mai intersectat apoi fugitiv, inconsistent, pe la câteva reuniuni și festivaluri internaționale. își prezerva cuvintele ca și cum ar fi fost niște păsări cu neputință de a fi prinse atunci când sunt eliberate. Cu timpul, se spune că și-a împuținat autoritatea asupra grupării pe care a moșit-o în 1971 și care dispune de un pedigriu celebru, dominat de genele lui "Domaine Musicale". Paul Mefano și-a educat vlăstarul încă de la început după codul etic al geometriei variabile și sub
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
privitorii pînă la fascinație, dar pe deasupra plăsmuirile lui sînt mai intense decît realitatea. În fine, dominația monitoarelor ridică problema libertății spiritului. În Fahrenheit 451, Bradbury descrie o societate totalitară care distruge toate cărțile spre a le înlocui cu ecrane. Imaginile împuținează cuvintele, spiritul pierzîndu-și baza de existență. De la tabloidizarea care distruge azi presa (iar tabloidizarea nu ar fi fost posibilă fără încadrarea literelor într-un ecran cineatic) se va trece în curînd la ceva atît de lapidar în expresie încît arta
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
E. Lovinescu și ceilalți critici mari. Niciodată totuși mai mult ca după 1989 nus-a pus mai acut de către scriitori întrebarea: Dacă nu noi, cine?" În adevăr, cine? Foștii comuniști din al doilea rînd al nomenklaturii? Bătrînii țărăniști ori liberali antebelici împuținați de închisorile comuniste? Pînă la ivirea unor tineri specialiști în administrație ori politologie (și care n-au neapărat cu toții vocație militantă), rezerva de cadre a societății civile și politice, s-a dovedit a fi furnizată de scriitori, artiști, pe scurt
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
inferior mijloacelor folosite pentru a-l însufleți. Au existat genii ale decăderii muzicii savante, genii care aidoma albinelor au zburat din floare în floare, furîndu-le nectarul, polenizîndu-le, fără ca acestea să-și piardă din strălucire ori ca petalele lor să-și împuțineze parfumul. Atît doar că geniile respective s-au îmbătat cu acest parfum și au început să confunde petalele cu pistilul, pistilul cu frunzele, frunzele cu tulpina etc. Așa s-a făcut că aura muzicii savante a coborît vertiginos dintr-o
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
an decisiv: o capodoperă embrionară ale cărei părți geniale începeau să se vadă ici-colo pe eternele sale cartonașe de lucru. Vorbea arareori despre amănuntele cărții la care scria. Dar pentru că simțea probabil că prilejurile de a vorbi despre ele se împuținau, a început să ne povestească mamei și mie anumite amănunte. Taclalele noastre de după cină deveniseră mai scurte și mai abrupte și se retrăgea în camera lui ca și cum s-ar fi grăbit să-și termine lucrul." Pe patul de spital, Nabokov
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
să recitesc și să păstrez, dar nimic nu se leagă. De ce această împietrire, secare, poate stingere? Mă simt singură în mulțime cum singură se simte orice ființă prima și ultima dintr-un șir. O, sfinte cuvinte, pupile ale lui Dumnezeu, împuținați-vă lucrul! Poate că frica mi se va vindeca prin chiar frica de a nu rămâne prizonierul ei, prin chiar frica de a nu mă fi pierdut avându-vă. Prin revenirea milei prin recitire pioasă și prin rescriere. agonică. în
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
prima excursie în Occident). Între amoruri, călătorii și munca de creație, anii se risipesc în zbor. Apar primele semne de bătrînețe (excelent descrise la paginile 102-103), crizele conjugale tot mai lungi și mai dure, dezamăgirile politice, iar amanții ocazionali se împuținează vizibil. Însemnările din caietele Ninei Cassian nu aduc cine știe ce revelații în ce privește istoria acelor ani. Ele devin interesante doar în măsura în care le corelăm și comparăm cu alte mărturii ale epocii (Ion Ioanid & comp.) pentru a realiza tabloul complet din anii de început
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]