956 matches
-
va mai putea... CĂLĂUL (Vine jovial, atras de alcool.): Domnule Artur... eu, în pofida celor spuse despre mine... (Brusc izbucneste în plâns.) Și ce dacă sunt șovăielnic și neputincios? Căci sunt victima neputinței noastre de porci râioși ce suntem, de viermi împuțiți și îngâmfați... Eu și Bruno, două scârnăvii, doi rahați.. prieteni de o viață... Dar eu, în sufletul meu... GARDIANUL (Către Artur.): Să-i dăm și lui... Nu vă uitați că e laș, că e perfid și viclean, că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-se pe o ladă.): Începe ea.. Numai lăsați-o-n pace. Ei! (Îi face semn PRIMULUI BĂRBAT pentru o țigară; și-o aprinde.) Ei! (Îi face semn lui BRUNO: Încep să-și dea unul altuia țigara.) AL DOILEA BĂRBAT: Ce împuțite sunt țigările astea! Își suflecă pantalonii și se așază pe marginea gropii, cu picioarele în groapă.) Uah! BRUNO: E bine? AL DOILEA BĂRBAT: E excelentă. BRUNO: Am spus eu că intră în normal. (Apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iasă nimic. Piesa asta n-are cum să se termine. Sunt doi șarlatani, tâmpitul ăsta mic a făcut și pușcărie pentru că a vrut să fugă peste graniță, în Iugoslavia... Da. Eu nu știu cum dracu’ l-au primit în teatru... GRUBI: Canalie împuțită! (Se repede la el.) Nu te uit eu! Lasă că ți-arăt eu! De mâna mea ai să mori! Tu-ți... BRUNO: Lasă (lasă, suntem în teatru... GRUBI: Îl omor! PRIMUL BĂRBAT (Scoțând capul de undeva,unde s-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lui MACABEUS.) PARASCHIV: Te doare? MACABEUS: Nu știu, nu cred... PARASCHIV: Ar trebui să urli de durere... MACABEUS: Nu știu ce am. Nu mă doare. PARASCHIV: Ești lovit prea tare. De aia. MACABEUS: Arăt al naibii de urât, nu? PARASCHIV: Ca un drac. MACABEUS: Împuțită treabă. PARASCHIV: Asta-i... MACABEUS: Nu trebuia să mă duc... PARASCHIV: Ți-am spus. MACABEUS: Nu mi-ai spus nimic. PARASCHIV: Ba ți-am spus să nu te duci. MACABEUS: Minți. Tu m-ai trimis. PARASCHIV: Nu fi lepră. (Pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV: Asta nu poți s-o știi. Cred c-o să te doară mai târziu. O să te doară de-o să-ți vină să te urci pe pereți. MACABEUS: N-o să mă doară. PARASCHIV: Ba o să te doară. Creierul tău negru și împuțit încă nu e în stare să simtă. Da’ o sa se dezmorțească el și-o să te doară. MACABEUS: Crezi c-o să mor? PARASCHIV: Da. MACABEUS: Crezi c-o să rămân orb? PARASCHIV: Sper. MACABEUS: Ai început să-ți scoți colții? PARASCHIV: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
S-a greșit... (Molfăie.) mașina lumii... (Molfăie.) o să cadă căcăreaza pe noi... (Molfăie.) PARASCHIV (Îl șterge pe gură.): Gata. MACABEUS (Indignat.): Gata? PARASCHIV: Restul sunt ai mei. (Mănâncă.) MACABEUS: Ia te uită! PARASCHIV (Mâncând.): Încearcă să dormi. MACABEUS (Stupefiat.): Ce împuțit poți să fii! Îmi mănânci mâncarea. Vezi cât sunt de bolnav și-mi mănânci mâncarea! PARASCHIV: Gura! MACABEUS: Ia te uită... Ia te uită... (Pauză; PARASCHIV mănâncă; termină și începe să se foiască prin încăpere.) MACABEUS: Ce faci? PARASCHIV: Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul se va transforma... într-o poveste frumoasă... ȘEFUL GĂRII (Furios din cauza aprecierii lui GRUBI.): Gata, la masă! Cărați-vă la masă, împuțiților! CASIERUL (Către CĂLĂTOR, tâmp.): He, he! Masa, domnule! HAMALUL (Viclean, către CĂLĂTOR.): Să mergem la masă, domnule. Nu vreți să mergem la masă? Ehe, ce masă... ȘEFUL GĂRII (Comportament bizar; dă târcoale celor trei, fără să aibă curajul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Reverberații.) Aaaa... Auzi? Auzi ce frumos sună? CASIERUL: Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) La mine nu sună! ȘEFUL GĂRII: Nu? Hm! Ha, ha, ha... (Râde în hohote largi.) Păi... de aia nu sună... Ești un criminal, un ucigaș împuțit, n-are cum să sune... La păcătoși nu sună... Fii atent! Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) CASIERUL (Izbucnește în hohote grotești.): Ho, ho, ho... Nici la tine nu se mai aude... S-a oprit... Ho, ho, ho... Așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
facă și baie, și trebuie, că diseară e mare dineu nu mai știe nici el unde, ori la palatul patriarhal ori la palatul parlamentului, în orice caz uite că e patru și trebuie să stea și după năsosul ăsta, agent împuțit! Nu degeaba i se spune Omida - Plainjones auzise porecla de la un fost coleg al lui Harry Kerch de când studia dreptul internațional la Syracuse - căci nări-păroase avea nu numai fizionomia uneia ci și lăcomia ei care epuizează și stinge tot. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
registrul cu numele pacienților și în dreptul eșantioanelor respective notează, Paternitate confirmată. Afară s-a înserat. Sprijinit cu coatele pe masa de faianță, trage adânc în piept mirosul mineral, dincolo de orice atingere a vieții, o cetate de fenolftaleină. Dincolo de resturile astea împuțite. Dincolo de colții ăștia înghețați. Tot răul pe care oamenii și-l fac unul altuia, cum s-ar putea dacă nu s-ar iubi? Se apleacă înainte pe taburetul de metal și își desface nodul de la cravata bleu marine. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în Germania, țara pe care o iubești atât de mult. Acum că știu unde te afli, îți voi face o vizită foarte curând. Va fi plăcut să ne amintim de vremurile de altădată. Când o să te culci la noapte, șobolan împuțit, sper că o să visezi lagărul de concentrare de la Ohrdruf. Ar fi trebuit să-ți dau un brânci într-o groapă cu var când am avut prilejul. Cu foarte, foarte multă stimă, Al tău. Bernard B. O’Hare Președinte - Post Americanism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe ușă, am auzit-o pe cealaltă fată spunând: — Ce naiba ești așa proastă! Alea sunt toate niște nebune, știi doar. Uite, n-ai vrea să vedem Xena: prințesa războinică? Am înregistrat-o sâmbătă. Să vedem cum sunt caftiți niște nenorociți împuțiți. Fata asta ar trebui să-și deschidă un cabinet de terapie: ar face avere. În timp ce mă îndreptam spre furgonetă, am ochit un grup de băieți care sprijineau zidul clădirii, dar, la o privire mai atentă, am ajuns la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea misterul selvei, nici cântatul păsărilor, nici țipetele papagalilor sau mirosul profund al frunzișului umed. Iar pe mare circulau deja prea multe vapoare și la mare se iveau o mulțime de porturi urât mirositoare. În mare ajungeau sute de fluvii împuțite și canale de scurgere infecte, și în mare se aruncau în fiecare an cincizeci de mii de tone de DDT și milioane de tone de gunoaie. Marea era pe moarte și nu voia să fie aici s-o vadă murind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
minunea ca imbecilii ăia să doarmă...? Își ascuți privirea până când îl durură ochii. José Correcaminos se întoarse și îl privi de parcă ar fi vrut să întrebe ceva. Înaintă până ajunse lângă el: — Ce se întâmplă? întrebă el. — Se ascund bine... — Împuțiții...! Continuară să se târască cu greu. Ecla ajunse la cazemata unei mitraliere și începu să se ridice de pe jos, cu macheta lui lată în mâna dreaptă și sarbacana în stânga. Dintr-o săritură sprintenă trecu peste peretele de saci și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era o nouă provocare; Alice detesta ideea că alți oameni ar putea s-o miroasă. Dar, în ultima vreme, nu prea mai întâlnea oameni, așa că probabil că nici nu mai conta. Iar grupul de la parter era oricum format din niște împuțiți. Alice și-a privit hainele. Își purtase blugii cei vechi până când se rupseseră, așa că acum îi înlocuise cu o pereche de pantaloni de trening găuriți, pe care Jake îi găsise într-un coș de gunoi. Vocea mamei ei a plutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a fi destul de serioase cu multe luni în urmă, devenise, recent, și mai gravă. Jake căpătase tendința de a face, între băi, pauze nu doar de o zi, așa cum proceda ea, ci de săptămâni întregi, ceea ce însemna că devenise cam împuțit. Părul lui, cândva strălucitor, acum arăta, mai tot timpul, slinos. De asemenea, Alice observase că Jake nu mai folosea săpunul și avea tendința să facă mătreață. Nici unul din aspectele astea nu le-au fost de ajutor în încercările de reconciliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și‑a găsit adăpost prostia. Catinca, având ceva sânge evreiesc În vine, nu mult, dar suficient cât să facă În orice situație caz de el, se uită la mine ca la o criminală. Mai rămâne doar să mă faci jidancă Împuțită, Îmi aruncă ea cu glas amenințător. Șaman 95 — Nici vorbă, m‑am apărat eu, nu sunt xenofobă. Era Însă prea târziu. Catinca mi‑a pus În brațe toate tuburile graffiti care mai rămĂseseră. — Eu una am renunțat la sportul Ăsta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu sindrom obsesiv-com- pulsiv și manie. Dumnezeu a decis să continui chinul tatălui meu pe pământ. Își scoase un pachet de țigări Dunhill din care smulse o țigară și o aprinse cu mâna tremurândă. — DĂ-i naibii cu hotelul lor Împuțit ! oricum vor mult prea mulți bani față de cât face. Fumă cu sete jumătate de țigară, ținând ochii Închiși. BĂrbia și buza de jos Îi tremurau, era pe punctul de a izbucni În plâns. — Sunt lucruri despre care Îmi vine foarte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și-a găsit adăpost prostia. Catinca, având ceva sânge evreiesc în vine, nu mult, dar suficient cât să facă în orice situație caz de el, se uită la mine ca la o criminală. Mai rămâne doar să mă faci jidancă împuțită, îmi aruncă ea cu glas amenințător. Nici vorbă, m-am apărat eu, nu sunt xenofobă. Era însă prea târziu. Catinca mi-a pus în brațe toate tuburile graffiti care mai rămăseseră. — Eu una am renunțat la sportul ăsta, spuse ea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
diagnosticat cu sindrom obsesiv-compulsiv și manie. Dumnezeu a decis să continui chinul tatălui meu pe pământ. Își scoase un pachet de țigări Dunhill din care smulse o țigară și o aprinse cu mâna tremurândă. — Dă-i naibii cu hotelul lor împuțit ! oricum vor mult prea mulți bani față de cât face. Fumă cu sete jumătate de țigară, ținând ochii închiși. Bărbia și buza de jos îi tremurau, era pe punctul de a izbucni în plâns. — Sunt lucruri despre care îmi vine foarte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
binețe. Evident, gazda sa romanțioasă nu era acasă. Când era, și înnobila cu prezența sa cel de-al doilea rând de case, profesoara se retrăgea, de obicei, într-o odăiță discretă, decorată sumar, cu destul de bun gust, dar și ușor împuțită. Împuțită nu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi făcut, din când în când, curățenie. Ci împuțită de la mirosul de om înfășurat în bulendrele lui, care nu se mai hotărește o dată să recunoască cum că îmbătrînește. Dar nu adora să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Evident, gazda sa romanțioasă nu era acasă. Când era, și înnobila cu prezența sa cel de-al doilea rând de case, profesoara se retrăgea, de obicei, într-o odăiță discretă, decorată sumar, cu destul de bun gust, dar și ușor împuțită. Împuțită nu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi făcut, din când în când, curățenie. Ci împuțită de la mirosul de om înfășurat în bulendrele lui, care nu se mai hotărește o dată să recunoască cum că îmbătrînește. Dar nu adora să facă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin atâta puzderie de maeștri ai cuvântului, și printre atâția învîrtitori ai descântecului, este foarte clar că s-ar observa cel mai limpede: ...Că doar Dorului Sinistratul i s-ar cuveni privilegiul de a fi numit CĂPETENIA STRĂZII!..." - Cui?!... Dorulețului? Împuțitului ăsta mic? - "E un bărbat ales. Un tainic izvor al spiritului. Și tocmai pe el te-ai încumetat tu să-l înveți poezie... Ai idee cine a scris textul imnului care se intonează pe-aici?" - Adriane, derbedeii ăia și-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acasă: - El cum mă scula când eram mai mici, cu toate că eu vroiam să dorm! Pătrunde în cameră vijelios și îl îmbrățișează. Este încă buimăcit de somn însă își revine repede: - Hai că pun să spăl! ai niște haine împuțite, nu știu ce fată ar merge cu tine! Cei doi frați nu s-au văzut de mult și se tachinează în continuare. - Păi, prezintă-mă colegelor tale de serviciu să vedem dacă vreuna o să se plângă că sunt împuțit! - Și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cuvintele care preced înfruntarea neo-homerică a micilor țărani din romanul lui Pergaud: Când mă-ta a zis că mai curând ar da țâță la o vițică decât sor-tii, ca barem să nu crească o curvă!" sau "Huo, prusacilor! Huo, împuțiților! Grohăitorilor! Rahați cu ochi! Bastarzi de popi! Pui de târfă! Hoitarilor! Putregaiurilor! Lăturilor! Mortăciunilor! Boaitelor! Sectanților! Hoituri de pisici! Râioșilor! Băloșilor! Învârtiților! Păduchioșilor!"*, de o parte crima, de cealaltă un rit de trecere? violență sau joc? La fel, pedeapsa corporală
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]