1,038 matches
-
și golesc intestinele. Întoarce capul, amintindu-și cu oroare unde se află. Cerșetorul mai doarme încă; o muscă i se plimbă liniștită pe una din pleoape. Pran se îndreaptă spre el, strângându-și brațele în jurul pieptului de frig, și-l împunge cu vârful piciorului. — Trezește-te. S-a făcut dimineață. Cerșetorul nu se mișcă. Pran îl împunge din nou. Nimic. Se apleacă și-l scutură de braț. E rece și țeapăn. Se dă un pas înapoi, realizând cu oroare ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o muscă i se plimbă liniștită pe una din pleoape. Pran se îndreaptă spre el, strângându-și brațele în jurul pieptului de frig, și-l împunge cu vârful piciorului. — Trezește-te. S-a făcut dimineață. Cerșetorul nu se mișcă. Pran îl împunge din nou. Nimic. Se apleacă și-l scutură de braț. E rece și țeapăn. Se dă un pas înapoi, realizând cu oroare ce s-a întâmplat. Gripa și-a făcut efectul foarte repede. Ca și restul lumii, nu are timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-și imagineze scene cu porci, ca în teatrul de umbre, în timp ce se odihnea, întins sub plasa de țânțari, după paradă. Degetele i se transformau în rânduri de călăreți, aliniate între steaguri, la începutul unei întreceri. Gonacii foșneau prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plaseze undeva. De fiecare dată când se simte urmărit, observat, se mută în altă parte. Stă mult timp lângă un poster pe jumătate jupuit: Vizitați Bombay, poarta Indiei. Cât pe ce să fie abordat, când aude fluierul unei locomotive, care împunge aerul îmbâcsit. Iese pe peron și vede un tren trăgând în gară. Imediat începe îmbulzeala, acțiunea. Soldații se întind și coboară din vagonul de marfă, transformat ca să poată transporta tunuri. Hrana și alte provizii sunt descărcate de soldații Sikhs, supravegheați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i se pare ciudat lui Bobby. Nu dau impresia că se distrează sau sunt în căutare de plăceri. Acești oameni sunt pregătiți pentru ceva, așteaptă. La aproape o oră după apusul soarelui, începe un marș cam dezorganizat, protestatari cu ghirlande împungând aerul în zgomotul tobelor și al trompetelor tânguitoare. Lasă în urmă un val fără astâmpăr de bărbați și băieți, dornici de acțiune, de vreun lucru asupra căruia să se concentreze, ceva care să aducă greva la punctul culminant. Pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nepăsătoare. Băiatul pare supărat. — Friptură, idioato! Pastramă! Ostropel! Nu glumesc. Nu dau un ban pe Societățile voastre de Protecție a Vacii sau pe vreun rest din fun-clubul tău hindustan. O să te mănânc, porc de vacă ce ești! Pare pornit să împungă animalul în nas, dar îl vede pe Bobby. — Aleluia! Cineva cu coarde vocale! Numele meu este Bridgeman. Animalul ăsta este o rușine. N-ai idee unde aș putea găsi o târfă pe aici? Bobby încuviințează prudent. Bridgeman se luminează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devenit familiare grație Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca nouă de plută, se apleacă să-i vorbească lui Gittens. — Uită-te la Bridgeman. Gittens se uită la Bridgeman. Acesta umblă prin biroul vămii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu cotul. Îmi cer scuze, însă nu mă pot controla. N-o să mai râzi când o să începi să exersezi tu însăți, crede-mă, zice patroana. E nevoie de mult efort ca să stăpânești trucul. O întreb pentru ce e această mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă nu chiar în același loc, dar sigur în același mod în care îl călca o oaie ori îl împungea un bou. Nostalgia mi se agăța de suflet ca pîcla după ploaie de crengile unui brad. Cînd, dimineața, mă scol după un vis venit din lumea veche, simt o deplinătate sufletească care se destramă imediat ce rețin pe retină cei patru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ședea la o masă Încărcată din belșug și Înălța bucuros către nu se știe cine o damigeană Îmbrăcată În răchită Împletită. În jurul lui ploua cu bani. De-a stânga și de-a dreapta omului stăteau doi jandarmi: unul dădea să-l Împungă cu baioneta de la armă, iar celălalt Îl pocnea În cap pe petrecăreț cu o bâtă scurtă și groasă. Povestea acelui om darnic și bun la suflet era, și ea, neobișnuită. Se apucase Într-o zi să-și sape o groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sfârșise, se grăbise să plece, cât pe ce să se ciocnească de cel care Îi urma. Acum stătea sprijinit de peretele barăcii. Lacrimile i se zvântaseră. Își aminti că, atunci când o strânsese În brațe În zvâcnetele descătușării, sânii fetei Îl Împunseseră În coaste, calzi și ocrotitori. Înainte ca el să coboare, ea Îl mângâiase, În treacăt, pe obraz și pe ureche. Când fetele plecaseră, lui Cătănuță i se sfâșiase sufletul. Nu Înțelegea nimic. Îi stăruiau În minte mângâierea și zâmbetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
circ. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, fusese și el de aceeași părere. Numai că nu știuse de obiceiul cu Înjuratul În timpul plutirii cu parașuta. Degeaba pusese la fereală bănuț peste bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți să-și primească șuturile. Taxa suplimentară pentru ocări Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui: blana și barba păreau pieptănate și căpătaseră luciri albastre; coarnele erau lustruite inel cu inel și unse cu ulei de nucă, coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, nu mai atârna În țărână, ci se legăna de colo-colo, Împungând aerul după cum se străduia Iedul să țină drumul drept; ochii - nu se știa cum arătau ochii, căci nu Îndrăznea nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un scăunaș cu trei picioare, cioplit de tatăl unui prieten de-al lor rudar, Lică, mort cu o vară Înainte În Gropanul de la Dunăre. „Baroane, să te văd acuma cum Îmi măsori tu mie trei’ș’opt de grade!” Îl Împunsese Vieru. „Că nu Îmi Închipui eu că ai termometru. Sau ai și Îl ții pe pian?” „Am, da’ i l-am dat mă-tii. Ia s-o Întrebi cu frumosu’: «Mamă, unde ți-ai băgat termometru’ de la Baronu?». Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
porți păcatele pe lumea ailaltă, neisprăvitule!” După Încă vreo câțiva pași mormăi ca pentru el: „Mai vrea să meargă și la Război, nărodu’, să-i verse vreunuia creierii pe-acolo...!” Enin Îl lăsă să plece nepedepsit, deși vorbele grele Îl Împungeau cu ascuțișul lor. Nu apucă să ofteze a ușurare, că auzi În spatele lui un târșâit. Se Întoarse scurt și dădu cu ochii de artistul și profesorul Foiște, care se ducea spre casă sprijinindu-se Într-un baston. Fața rotundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
impus de nărăvitul mentor. Acesta Își lipea privirile de sânii fetei care se zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să azvârle știuletele pe spate, flanela subțire se lipea de pieptul bogat, sfârcurile Împungeau țesătura roșie, moale și mângâioasă. Lui Zidaru ochii i se beleau și lăcrimau, firișoare de salivă i se scurgeau pe la colțurile gurii. În astfel de clipe de rătăcire, porumbii azvârliți de el ajungeau departe, la mama dracului, și Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el. Zbenguiala băiatului se curmase scurt atunci când, pentru câteva secunde, ochii Își proptiseră privirile În pieptul pe care femeia cea tânără Îl ridicase, repezindu-și mâinile către cer, deasupra apei. Băiatul apucase să vadă sânii mari, negri, rotunzi și grei, Împungând aerul cu sfârcurile uriașe, țanțoșe, Întărâtate de mângâierea și răcoarea bălții. Apele ei i se păruseră dintr-odată prea calde, Înfierbântate din ce În ce de trupul negru și neliniștit care se mișca Întruna, răspândind În jur vrăji schingiuitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea unui balaur. Dacă Împungea țărâna Într-un anume fel, putea - din legănările Întregii clopotnițe - să Înșire melodioase dangăte de bronz În tonuri grave. Abia când Începea a se obișnui cu mânuirea toiagului spre Înrâurirea tuturor alor firii, ciuperca se spărgea ca un balon, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șanț. Cât ai clipi, o porțiune a șanțului se umplu cu luptători plini de noroi. Un războinic tânăr călcă peste masa de ființe omenești și sări spre baza zidului cu acoperiș. Altul îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și împungând cu lăncile, oamenii traversară și, în curând, ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii învălmășiți în fundul șanțului se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să lovească, într-un efort de a împiedica dușmanii să-și înceapă urcușul pe țărm. Apriga ciocnire se produse în mijlocul râului, lovindu-se lănci de lănci, lănci de săbii lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și stârnind cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noastră forță se împrăștie, efectele ei vor fi slăbite. Rămâneți sub drapel, fie că înaintăm sau ne retragem. Primind acest sfat, se repeziră din nou. Răsucindu-se într-o parte, tăiară, cu furie, în rândurile inamicilor; întorcându-se în cealaltă, împunseră cu lăncile. Apoi, ca vântul, se retraseră spre fortificația lor. Astfel, ieșiră înainte la luptă de șase sau de șapte ori. Atacatorii pierduseră deja peste două sute de oameni. Era aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea deasupra capetelor. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amintite pe peretele de vest mai sunt încă patru scene mai mici, care fac oarecum legătura cu registrele de martiraje de pe laturile de sud și nord. În colțul de sud, scena îl arată pe Sfântul Iacob cu capul în jos, împuns cu sulița. În triunghiul din partea de sus a primei coloane este Pătimirea Sfântului Anania, lovit cu pietre și i se smulge trupul cu niște ghiare; peisaj muntos. La a doua coloană este Sfântul Evanghelist Luca , scena o redă pe Maica
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
un nor înlemnit în seva cerului și o picåturå de ploaie sculptatå în aer Mereu acolo cum un gând fix de statuie acoperitå de licheni o pensulå înmuiatå în roșu spre pânzå niciodatå ajungând Și tu și eu douå palme împunse de cuiele ruginite ale timpului fixate în aceeași mângâiere neîntreruptå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1614]
-
potrivea și ca într-un magazin second-hand, ca într-o paradă a umilinței, pieile umblau dintr-o mână descărnată în alta încercând să-și acopere dureros chipurile. Uneori, ochii nu se potriveau cu ferestrele tăiate în dreptul sufletelor. Alteori, oasele craniului împungeau ostentativ scalpul... După o muncă de sisif, piei și trupuri au fost invadate de o lumină orbitoare. -E lumina de dincolo!... șopteau jalnicele... ascunzându-se una în spatele celeilalte. Dar acea lumină a făcut ca obositele „făpturi” să-și găsească grabnic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încheia în oasele roasele de canini Atunci oamenii deveneau metafore contemporane poemului într-o dungå de clopot rostit și ceasul solar se întorcea în umbrele timpului. Atât de ușor ca o lespede diafanå de suspin că un munte de aer împungând påmântul Un zbor de umbrå de vultur så fluture se pornește mereu când oamenii isi scuturå de noapte câteva șoapte de zori
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]