2,573 matches
-
prin conținutul Revoluția în București - 21 decembrie 1989, în cadrul căruia se recomandă caracterizarea, pe scurt, a regimului comunist după declanșarea Revoluției la Timișoara; organizarea mitingului din 21 decembrie din București și declanșarea subsecventă a manifestației anticomuniste în centrul capitalei, înăbușită violent de forțele de represiune: Securitate, Miliție, Armată, gărzi patriotice. Se pot exersa, de exemplu, competențele specifice 2.2 și 3.3, prin activități de învățare precum realizarea de proiecte de istorie orală, care urmăresc valorificarea elementelor de istorie locală, precum și
ORDIN nr. 4.039 din 22 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/281657]
-
duios și zaharat: --Ce poftește să mănânce omulețul meu? Se iscă o larmă veselă, toți chefliii dându-și cu părerea, în hohotele generale de râs. --Planetară file, cu sos de vaselină! Cauciuc fiert în ulei de motor. Carburator cu jigleoare înăbușite-n benzină. Bielete la proțap, împănate cu pivoți. Trache turbase. Parcă o vedea pe mamy, dincolo de stâncile alea de la orizont, unde se bălăceau sirenele...Dădea din mâini și țipa disperată la el: --Trache, Trache, Trache! Cauciucurile se rostogolesc, se scufundă
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
această stare este atribuită personajului simbol al umanității banale: „Esop era în fiecare din ei. Sufletul lor scotea la iveală, ori de câte ori era nevoie, înțelepciunea ascunsă, pilde hazoase izbucneau invadând agorele plebee, bucurând sufletul celor mulți și înspăimântați. Dar hazul lor înăbușea spaima”. Autorul ne situează într-o lume lingvistic arhaică cu agore, plebei, bazilei, buleuți, arhonți. Distanțarea transformă textul într-o fabulă cu semnificație arhaică și mitică a noțiunii de libertate înfățișată prin Esop. Cuvintele sale cuprindeau fărâme de libertate încă
ESOPIA POSTMODERNITĂŢII de EMILIA CHIRIŢĂ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377603_a_378932]
-
e Tolui. Prințul tătar continua să o privească cu o pasiune arzătoare în priviri, căreia tinerei îi venea tot mai greu să reziste. Simțea la rându-i o atracție fatală pentru acel necunoscut, pe care în zadar căuta să o înăbușe cu vorbe trufașe, căci fără voia sa tonul vocii și cuvintele-i curgeau dulci, fermecătoare precum adierile primăvăratice învăluind și mai mult mintea și aprinzând inima în flăcări a tânărului han. Prințesa deși despărțită de îndrăznețul prinț, de peretele inaccesibil
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
ce-ar fi putut s-o convingă, dacă ea, Mira, nu ar fi fost încredințată că e iubită... Lipsind iubirea, lipsiseră multe... Și acum, Mira simțea mereu nevoia unui umăr, dacă nu de ajutor, măcar de companie... Își revenea imediat, înăbușind totul, convinsă că doar ea, numai ea se putea ajuta. Își zicea de o viață că-i mai bine așa, solitară... Cu asemenea gânduri își încheie ultimele ceasuri de veghe ale nopții aceleia. Lacătul greoi făcu un sunet dureros când
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
Acasa > Versuri > Visare > TOT CE CRED ESTE CA VARUL NESTINS Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ca o muză căzută-n dizgrație singură dă contur sub tălpi răbdării înăbușind limba de agată în miere, de mi se pun pe inimă osii din tulpini de flori, dorind să mă vindec de cuvinte când nimic nu mai este de făcut. Păcatele curg între malurile deșertăciunii până-n marea unde bate vântul speranței
TOT CE CRED ESTE CA VARUL NESTINS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378820_a_380149]
-
verticalizând spre Cer, si îngerii stingheri m- au întrebat: " Ești gata să îmbraci vesmântul ceresc? Trupul, mintea și sufletul tău va aparține celor ce nu te văd, liman îngeresc... Din aripi, alungând imagini înșelătoare, vei întoarce pe pamant simțurile omenești, înăbușite în mugurii smulși cândva din sufletele lumânărilor sclipitoare..." Scară la Cer nu avea trepte înșelătoare... Lilia Manole Referință Bibliografica: SCARĂ SPRE CER / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SCARĂ SPRE CER de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379006_a_380335]
-
se răsculă împotriva asupririi umilitoare a otomanilor. Nu mai plătise bir, refuză să ofere contigente de tineri către Poartă, izgoni garnizoanele turcești din țară. Se înțelege, acest lucru îi înfuriase cumplit pe turci, care se grăbiră să trimită oști să înăbușească revoltele sârbești. Hoarde multe de pedestrași, de călăreți, de arcași trecură Balcanii și ajunseră pe pământurile Serbiei. Oastea voievodului sârbilor se pregătea de război. Iată, acel război venise curând. Cele două oștiri, cea numeroasă, a pașei de la Adrianopole, și cea
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
precedentă și toată noaptea. A așteptat-o la restaurant, retras la o masă singuratică pe care, aproape de miezul nopții, ea i-a așezat un platou plin cu ceea ce știa ea că-i place lui: cartofi prăjiți la foc scăzut și înăbușiți la final sub capac, șnițele din carne de pasăre dezosată, mujdei de usturoi și două chifle călduțe. Pentru a-i merge bine mâncarea, i-a adus o sticlă cu vin de Jidvei și o alta cu apă minerală Borsec. - Poftă
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Rămase multă vreme nemișcat în tronul său, cu gândurile la multiubita și gingașa lui copilă, încercând să-și întărească inima obosită cu speranța că Marinică îl va găsi pe Arin cât mai repede. Când Coral apăru în fața sa, regele își înăbuși cu greu ura și durerea, poftind-o să se așeze cu el la masă. - Am aflat că ai dat poruncă să fie alungați cei trei tineri, zise ea într-un târziu. - Ai citit în perle? - Nu, dădu bătrâna din cap
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
tată? -Mă doare, fata mea! Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune. E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința de a o înăbuși. De s-ar termina odată! Doamne! Ce e cu mine cum pot să gândesc așa? Și totuși nu puteam să mă opun. Acum știu gândul, dorința nu izvorau în principal din milă pentru suferința ta, erau pentru mine. De s-
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
aș fi ales vine un timp când te scufunzi în nostalgie? Bătrânețea atâția dacă încolțește în suflet” Tresări, ce repede a trecut drumul, în zare se vedeau turlele celor două biserici din sat, acum vine podul peste rău, emoția o înăbușea parcă. Podul nu mai era cel de altădată, acela din lemn inegrit de timp cu acoperiș și pereți laterali în care se tăiaseră mici ferestre, cu lavitea de o parte și de altă, aici se ținea hora satului în duminicile
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
părea făcută din datorie nu din iubire. O jumătate de ora, atât i-a acordat din timpul ei. O Urmărește și acum privirea aceea, privire care îi transmisese cumva sentimentul de “la revederea” a scuturat din cap atunci să-l înăbușe și a plecat. În toamna a murit.” Cât de crudă este tinerețe cu cei care îi iubim” Deschise poart cu teamă. “ De ce am venit? Ce vrrau să găsesc aici?” Puștiul o împresura, nu mai era nimic, nici amintirile ei nu
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul ateu al cătușelor reci. Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe trupurile frânte ale celor mereu torturați. Lacrimi de foc umezeau duios și deseori obrazii aprinși ai Moșului. Fierbințeala emoției ardea scâncetul înfășat în lumină al Pruncului. Mâinile
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
O BUNICĂ” Autor: Antonia Bodea Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Literatura pentru copii este o zonă de creație mai dificil de abordat întrucât din perspectiva adultului intervine tendința educativă, chiar moralizatoare, ceea ce poate înăbuși spontaneitatea, naturalețea, firescul. Abordarea universului infantil presupune cunoașterea psihologiei copilului, cu disponibilitatea spre informare, adptare, crearea unui mediu adecvat propriilor interese. Toate aceste aspecte iau la copil forma activității ca joc, fie de imitație fie uneori de concepție. Din perspectiva
CĂRŢILE COPILĂRIEI: TITINA NICA ŢENE -„ÎNTÂMPLĂRI HAZLII CU O NEPOŢICĂ, POVESTITE DE O BUNICĂ” de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381260_a_382589]
-
sau, după cum însuși mărturisește: „Eu sunt fiecare dintre voi, cei ce nu ați părăsit speranța în Libertate, cei ce ați rostit sau ați murmurat în fiecare clipă de restriște pildele pline de umor și sarcasm împotriva celor ce încearcă să înăbușe libertatea OMULUI.” Din când în când, textul e străfulgerat de metafore-sentințe precum: „Noi suntem mereu desculți, ca Libertatea.” sau „Calul voia să se răzbune pe răufăcător, dar nu alerga cu iuțeala cerbului”. Andrei Neagu redescoperă narațiunea de tip parabolic, fabula
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
scriind singura lor carte Ce devenea realitate Pe măsură ce literele capătau contur, forme, lumini și umbre. Ut pictura poesis... Pictau cuvintele pagină cu pagină, prin straturi succesive, prin suprapuneri de tușe fine, Gânduri fragile lovindu-se de cercuri concentrice, Iubiri eliberatoare înăbușite Până ce au devenit vizibile în și prin esența lor. Erau concomitent personaje himerice și autori, Idealul ciocnind rutina, Arta se adăuga vieții, Clipe așternute în refluxul vieții, Mise en abîme... Odată cu zorii zilei Natura lui aparent solară se adapta misterului
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
civil. Ca să nu mai spun de sclavii din Roma și din imperiu care își vor dori libertatea alături de această sectă care învață despre iubirea între oameni, ca și cum sclavii ar fi și ei oameni! Vă mai amintiți de revolta lui Spartacus înăbușită cu greu de Licinius Crassus! O idee le trebuie ăstora și... -Iar Roma ar fi distrusă! exclamă Macro. -Nu numai Roma ci și întreg imperiul! Irod Agrippa interveni și el. -Iar Iudeea, Samaria, Galileea, Itureea, Traconitis, Decapolis, Pereea și Edom
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
am visat./ Așa cum visează/ un bărbat./ Căci acesta ți-am fost și/ îți sunt:/ un bărbat,/ de dorinți sufletești și/ trupești/ fremătând.” (Poemul 20, p. 33) Ne regăsim cu toții, dacă nu suntem ipocriți, în chimia și în proporția humusului care înăbușă fărâma de duh din ființele noastre: “De ce m-a zămislit/ așa/ Cel Sfânt?/ Un strop de duh și-un/ munte de/ pământ...” (Poemul 12, p. 23) Câmpul semantic al implacabilei morți cuprinde structuri semice îmbogățite contextual. Pe de o parte
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
mai e sprijin, nu-i e ajutor atunci când e cuprinsă doar de vântul ce-o poartă printr-un cer acuzator. Și-a încercat doar armele cu care știa că a avut, mereu, câștig, și simte-acum o vagă remușcare ce îl înăbușă, îl ia cu frig. N-a reușit, dar iată că îi pasă, își simte sufletul din nou. E viu! S-a reîntors în inimă, e-acasă ... Morgana unui suflet prea pustiu Referință Bibliografică: Morgana unui suflet pustiu / Daniel Vișan Dimitriu
MORGANA UNUI SUFLET PUSTIU de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371316_a_372645]
-
omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. In același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a rămas
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRȚILOR ÎN ROMÂNIA-2016 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371424_a_372753]
-
nu ridica ochii către el și decât suspina, a tras-o de păr și a țipat la ea: - Ai înțeles, târfă? Iuliana a reușit să miște capul în semn de aprobare și un "da" scăpat cu durere s-a auzit înăbușit printre suspine. S-a îmbrăcat încordată, cu gândul la o posibilă scăpare din infernul în care s-a trezit pe nepusă masă, a făcut patul, a pus oarece orânduială în puținele lucruri din încăpere și a apucat ligheanul cu apă
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
stă în tine, Taina e-n mărturisire, Convertirea ta devine Drumul către mântuire. Când dușmanii cu-ndârjire Zid de vrajbă sapă-n tine, Tu fii bun, făr' de mâhnire Surpă soclul ce-l susține. Nu lăsa lăstarii urii Să-ți înăbușe ființa, Pune stavilă arsurii Ce-ar încinge suferința. Rugul flăcării divine Ține-l pururea aprins, Fii ca soarele ce ține Lutul lumii-n foc nestins. Fiecare gând să-ți fie Ca tămâia pe cărbune, Tu - altar de vrednicie Primenit prin
PRIMENIT PRIN RUGĂCIUNE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375049_a_376378]
-
călcătură de picioare și păsărescul ciugulit... Altele pe loc pietros, pământ puțin...au răsărit, Dar neavând o rădăcină, sub arșiță, s-au veștejit... Alte semințe-n mărăcini, din mâna lui s-au prăvălit... Spinii crescând, după o vreme, spicele-au înăbușit... Altele-n pământul bun, au ajuns și au dat rod Bucurând semănătorul și săturând un norod ! Una din ele-a dat 100 ; alta a dat numai 60, Iar sămânța de pe urmă, a dat și ea, alte 30 !"- Crainicul : Când IISUS
PILDA SEMĂNĂTORULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374031_a_375360]
-
mă rătăcesc întruna pe tărâmuri nepătrunse - pustiul neînțelesurilor mele -, fără apă, fără busolă, cu orizonturi ascunse înlăuntru-mi ... Dar cu ce mă aleg?! Îmi umplu ochii cu nisipuri - alici de piatră ce-mi străpung sufletul, pulberi de stele ce-mi înăbușă gândul... Mă rătăcesc mereu, ca nătângul, în necuprinsa-mi Sahară... Și ce lung, și ce greu îmi e întorsul afară! De-aș avea, măcar, o cămilă, să-mi plângă de milă - văzându-mi îndărătnicia de-a o îmbia întruna să
DE-AŞ AVEA O... CĂMILĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372332_a_373661]