634 matches
-
În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 12 săteni. În 1935, 15 țărani s-au aflat pe lista întocmită de poliție cu persoanele suspectate de propagandă comunistă. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
Marii Ducese Anastasia (1901-1918). În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șagani a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând și
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 62 săteni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În noiembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Țăranii, împreună cu soldații revoluționari, au confiscat terenurile moșierilor și le-au împărțit țăranilor săraci. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărăria a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 13 săteni. În 1927, localnicul A. Ripcinski a fost arestat pentru distribuirea de manifeste comuniste. În 1935, 6 țărani s-au aflat pe lista întocmită de poliție cu persoanele suspectate de propagandă comunistă. Ca urmare a
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
teren. În noiembrie 1917, țăranii săraci din sat au confiscat pământurile statului, moșierilor și chiaburilor și le-au împărțit între ei. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Noul-Caragaci a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 164 săteni. În 1935, 15 țărani s-au aflat pe lista întocmită de poliție cu persoanele suspectate de propagandă comunistă. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
moșierilor locali și pe cele ale țăranilor bogați. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. La sfârșitul acestei luni, în sat a fost înființat un detașament țărănesc înarmat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Achmanghit a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
de voluntari de etnie germană. În dimineața zilei de 16, voluntarii au deschis focul asupra rebelilor conduși de Ivan Bejan și au luptat câteva ore până când comuniștii au auzit că se apropia armata și s-au retras spre Tatarbunar. Pentru înăbușirea rebeliunii, guvernul României a trimis trupe de artilerie din Corpul III al Armatei Române și o unitate de marină. Primele unități militare de la Cetatea Albă au ajuns în zonă în seara zilei de 16 septembrie 1924 și s-au luptat
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
de la Cetatea Albă au ajuns în zonă în seara zilei de 16 septembrie 1924 și s-au luptat cu rebelii la podul dintre Tatarbunar și Achmanghit, împușcându-l mortal pe Ivan Bejan. Numeroși rebeli au fost uciși în luptă. După înăbușirea revoltei, 40 săteni au fost arestați, iar șase dintre ei au fost condamnați la pedeapsa cu închisoarea. În 1929, mai mulți săteni au fost persecutați pentru participarea la organizarea Uniunii țăranilor revoluționari, care a operat în satul Selioglu. În 1930
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
1817, Armata a fost desființată, iar membrii ei lăsați la vatră în așezări militare, în care locuitorii pierdeau calitatea de cazaci, fiind socotiți „militari de rezervă cu pregătire militară”. Această schimbare a provocat o răscoală în iulie - septembrie 1817. pentru înăbușirea rebeliunii, guvernul țarist a mobilizat peste 10.000 de soldați ai trupelor regulate. Instigatorii la revoltă au fost arestați și condamnați la moarte. În același an, cazacii rămași au fost mobilizați în patru regimente de cavalerie ușoară („ulani”), care, împreună cu
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
tampon din Balcani. Centrul administrativ al Armatei a fost fixat la Ekaterinodar (în traducere „Darul Ekaterinei”). Armata cazacilor Mării Negre a participat la cele mai importante campanii militare ale Imperiului Rus începând cu sfârșitul celui de-al XVIII-lea secol, precum înăbușirea Insurecției lui Kościuszko din 1794, campania dezastruoasă din Persia din 1796, (în timpul căreia aproape jumătate dintre cazaci a murit de foame și boli), Războiul Patriotic din 1812, războiului ruso-persan din 1826 - 1828, sau Războiul Crimeii, (unde s-au distins în timpul
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
principiile democrației reprezentative și al rolului central al Parlamentului în guvernare. S-a avansat ideea unei confederații a tuturor statelor italiene. Parlamentul sicilian nu a reușit să controleze orașul fortificat Messina, care avea să fie capul de pod folosit pentru înăbușirea revoluției. Acest oraș a fost cel care avea să reziste cel mai mult și atacurilor lui Garibaldi din 1860. Sicilia a rezistat ca stat cvasiindependent timp de șaisprezece luni, armata Bourbonilor ocupând-o cu forța la 15 mai 1849. În timpul
Revoluția siciliană din 1848 () [Corola-website/Science/320511_a_321840]
-
Sydney Cove și Insula Norfolk dar au fost eliberați de această îndatorire în 1790 odată cu înlocuirea de către o unitate formată din soldați recrutați special cu scopul îndeplinirii serviciilor coloniale, "New South Wales Corps". Această unitate a fost implicată ulterior în înăbușirea rebeliunii deținuților irlandezi din Castle Hill în 1804. Curând însă, deficiențele unității au convins Ministerul de Război de necesitatea unei garnizoane de încredere în Noul Wales de Sud și "Van Diemen’s Land", numele inițial dat Tasmaniei. La originea neajunsurilor
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
două argumente britanicilor cu privire la noile aranjamente: administrația musulmană (Imperiul Otoman) nu era sigură pentru creștini și Tratatul de la Sèvres era singura posibilitate prin care se putea asigura securitatea creștinilor. Punerea în aplicare a Tratatului de la Sèvres era imposibilă însă fără înăbușirea mișcării conduse de Mustafa Kemal. Din punct de vedere militar, britanicii considerau că dacă Aliații nu pot controla Anatolia în acele momente, pot măcar să controleze Istanbulul. Ca urmare, planul ar fi fost ca toate organizațiile ostile să fie distruse treptat
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
ani, flota unită bizantino-venețiană a încercat fără succes să pună stăpânire pe insulă. Certurile dintre aliați duceau la ciocniri armate între greci și italieni. Numai sosirea, după zdrobirea cumanilor, a împăratului însuși, care a reușit să atenueze contradicțiile, a permis înăbușirea răzvrătirii și supunerea insulei tronului constantinopolitan, în august 1149. Începând cu deceniul 6 al secolului al XII-lea, basileul a acordat mai multă atenție Europei. Mai întâi, el i-a adus la supunere pe sârbi, care se dezobișnuiseră de controlul
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
a dat numele de Sion acestei coline din afara zidurilor cetății de altădată (Adevărata cetate a lui David ar fi trebuit să fie înlăuntrul zidurilor în sudul Muntelui Moria). Sfântul Epifanie de Salamina (315 - 402) susținea că împăratul Adrian, care după înăbușirea răscoalei evreilor conduși de Shimon Bar Kohva a ras în anul 135 Ierusalimul de pe fața pământului și i-a schimbat și numele în Aelia Capitolina, ar fi lăsat neatinsă „o mică biserică de creștini, construită pe locul unde s-au
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
în septembrie 1942 că gradul de încredere în aceste unități a scăzut foarte mult. În octombrie 1943 comandantul Armatei a 8-a afirma cu tristețe că est-europenii nu mai sunt de încredere . Cu puțin timp înainte fuseseră stabilite măsuri pentru înăbușirea rebeliunilor și dezertărilor, printre care și investirea comandanților de regiment cu puteri sporite pentru instituirea unor curți marțiale care să judece sumar, după care să urmeze o execuție rapidă a vinovaților. Germanii au considerat că este de dorit ca trupele
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
a reconstruit biserica într-o nouă variantă arhitecturală. Acest al doilea edificiu a fost devastat și incendiat în cursul revoltei numite "Nika", din anul 532 e.N, revoltă ce era pe cale să răstoarne tronul împăratului Iustinian I (cel Mare). După înăbușirea revoltei, împăratul a trecut la materializarea visului său de a ridica o biserică fără egal în lumea sa. A încredințat sarcina celor mai renumiți aritecți ai timpului, Anthemius din Tralles și Isidoros din Milet. S-a apreciat că sub comanda
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
El a renunțat la proiectele pe care le avea în plan împreună cu alți colegi de la Academie, privind călătoriile de studii în Țările de Jos sau Italia, și a revenit la Brașov în zorii izbucnirii revoluției din 1848 (oraș care o dată cu înăbușirea revoluției din Țara Românească devenise unul al proscrișilor). Astfel, pictorul Constantin Lecca care a fost originar și el din orașul de sub Tâmpa, a fost îndepărtat din învățământ de către căimăcănimea reacționară și a fugit din Craiova după cincisprezece ani de activitate
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
În anul următor, ca parte a colaborării italiene la programul internațional de pacificare după revolta ciprioților împotriva dominației turcești, un corp de soldați italieni a debarcat la Candia. Pe 14 iulie 1900, o nouă forță expediționară a fost constituită pentru înăbușirea Revoltei Boxerilor din China și pentru apărarea intereselor puterilor europene din regiune. Pe 29 septembrie 1911 a început invazia italiană din Libia. Primele trupe italiene au sosit în Tripoli pe 11 septembrie. Războiul împotriva Imperiului Otoman s-a încheiat cu
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
armata lui Alexandru cel Mare. Sarcina de reorganizare administrativă a Mauritaniei îi revine împăratului Claudiu (41 - 54 e.n.). Acesta decide să o împartă în două provincii: la vest, Tingitană (Marocul actual) iar la est (pe teritoriul Algeriei actuale) Cezariană. Odată cu înăbușirea revoltei lui Aedemon, Roma deschide, începând cu anul 42 e.n., o nouă eră în Maroc unde influența sa va fi resimțită esențial în orașe. Volubilis este orașul care păstrează, până în zilele noastre, urma cea mai puternică a prezenței romane. Una
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
1829 în condiții foarte grele: localnicii din regiunile ocupate de turci erau gata în orice moment să se revolte. La începutul lunii februarie, o importantă forță otomană a ocupat Akhaltsikhe și 8.000 de soldați au intervenit la Guria pentru înăbușirea rebeliunii de aici. Împotriva acestor forțe otomane a fost trimis Paskevici, care a reușit în scurtă vreme să îi alunge pe turci din Akhaltsikhe și Guria. La mijlocul lunii mai însă, otomanii au lansat o ofensivă la scară mare: Seraskerul Gadji
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
ai domniei lui Ramses sunt dominați de o serie de revolte în zona Canaanului și a fenicienilor care, sprijiniți și de hitiți, nu mai doreau să accepte autoritatea egipteană. Astfel, Ramses, a fost nevoit să conducă repetate intervenții armate pentru înăbușirea revoltelor,cucerind și orașul Dapur. Au fost mari fapte de arme care au permis hittiților să trateze cu puternicul Egipt și să încheie vestitul Tratat de pace de la Kadesh, recunoscut astăzi ca fiind primul tratat internațional: regele hittit Hatusilis al
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
și alți membri ai familiei sale au donat sume importante de bani guvernului provizoriu revoluționar, precum și organului de presă „Pruncul român”. Și-a însoțit donațiile cu o scrisoare publicată în presă, în care și-a exprimat solidaritatea cu revoluționarii. După înăbușirea revoluției, a ajutat la salvarea liderilor acesteia, luându-și un risc personal. El însuși a scăpat de urmările prigoanei de după revoluție, datorită unor legături cu unii dregători și boieri, dar cu toate acestea, atmosfera în țară i-a devenit ostilă
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]