973 matches
-
deoarece un mare număr de adulți își exersează sociabilitatea în diferite contexte sociale sau culturale prin talentul de a spune minciunile potrivite la momentul potrivit, și persoanelor potrivite. Prin "potrivit" înțeleg ceea ce este menit să asigure succesul deplin al unei înșelătorii. Ochs (1986) a schițat structura unei analize a "socializării în limbaj" care s-ar potrivi admirabil felului în care copiii învață să se folosească de minciuni în diferite medii culturale, însă, din păcate, se pare că pînă în prezent nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care se poate minți, dacă acest nivel ar însemna succesul maxim, ar trebui înlocuită de încercarea de a găsi un număr adecvat de "pasageri clandestini". Minciuna, ca temă de studiu, se întinde pe o arie foarte largă, în timp ce noțiunea de înșelătorie, care o include pe prima în domeniul său, își extinde granițele încă și mai departe. Voi încerca să nu mă pierd în acest labirint, concentrîndu-mă îndeosebi, dar nu în mod exclusiv, asupra minciunii. Ar fi însă bine de examinat în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atribuite de către Mark Twain (1960:149), probabil în mod eronat, lui Disraeli: Există trei feluri de minciuni: minciuni, minciuni sfruntate și statistici. Așadar, pentru a respecta scopul acestui studiu, eu mă voi concentra doar asupra minciunilor sfruntate. DEFINIȚII: MINCIUNA ȘI ÎNȘELĂTORIA Dacă e să vorbim despre minciuni, trebuie să ne facem o idee clară asupra noțiunii de minciună. Din nefericire însă, pentru motive care au o bază solidă, ideile clare lipsesc în științele sociale (Barnes 1990:13). "Minciuna" este un concept
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
falsă. Aici trebuie să facem o distincție între lumea reală și punctul de vedere al mincinosului. Urmînd exemplul lui Kant, Bok (1978:6-13) trage o linie de separare între adevăr și veridicitate, pe de o parte, și între falsitate și înșelătorie pe de alta. Diferența între adevăr și fals se leagă de probleme ale ontologiei și epistemologiei, de corespondență, sau de o relație asemănătoare între ceea ce este și ceea ce se spune că este. Veridicitatea și înșelătoria, în schimb, țin de caracterul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parte, și între falsitate și înșelătorie pe de alta. Diferența între adevăr și fals se leagă de probleme ale ontologiei și epistemologiei, de corespondență, sau de o relație asemănătoare între ceea ce este și ceea ce se spune că este. Veridicitatea și înșelătoria, în schimb, țin de caracterul moral al intenției. Dacă manifestăm intenția de a păcăli, atitudinea noastră este neveridică; dacă acțiunea neveridică pe care o întreprindem este de a afirma ceva cu intenția de a induce în eroare, atunci înseamnă că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tema pragmaticii universale. Drept urmare, conform definiției noastre, minciunile consistă fie în afirmații adevărate sau false, fie în afirmații care sînt pe jumătate adevărate și pe jumătate false. Este important de ținut minte că distincția făcută mai sus între veridicitate și înșelătorie se referă la intenția mincinosului, și nu la un aspect din realitatea înconjurătoare. Mincinosul poate avea o viziune greșită asupra realității și se poate înșela chiar în privința propriilor convingeri. În conformitate cu Bok, definiția noastră nu ține cont de adevărul sau falsitatea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în Mexic, ne amintea că "noțiunile de adevăr și falsitate pot fi și ele negociabile într-un discurs social". Deși el vorbește de adevăr și falsitate, eu cred că de fapt, conform termenilor lui Bok, se referă la veridicitate și înșelătorie. Bok și mulți alți scriitori care au studiat tema minciunii consideră, uneori din motive întemeiate, că adevărul ar fi un concept care nu ridică probleme. Această atitudine a intelectualilor, asociată cel puțin în mod retrospectiv cu pozitivismul, a fost atacată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cititorilor care n-ar fi adepți ai acestui curent poate constitui un studiu exegetic captivant, chiar dacă s-ar axa numai pe tema minciunii. Însă eu unul nu voi încerca acest lucru (cf. Kermode 1991:10). Distincția făcută între veridicitate și înșelătorie se leagă de intenția mincinosului, și nu de succesul sau eșecul încercării de a induce în eroare. Cel care receptează un mesaj se poate înșela chiar dacă ceea ce i s-a transmis ar avea un caracter veridic. În plus, ceea ce este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tîrziu, care au fost adevăratele mele sentimente în privința petrecerii, vor spune că sînt un mincinos. În viziunea lucrării de față, majoritatea așa-ziselor minciuni sociale nu sînt de fapt minciuni, deoarece ele nu au scopul de a induce în eroare. Înșelătoria neintenționată și acuzațiile nejustificate apar atunci cînd există o discrepanță între punctul de vedere al celui care face afirmația, indiferent dacă minte sau nu, și percepția celui care a receptat mesajul. După cum vom vedea și mai tîrziu, acest gen de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
principală este creștinismul, "cea mai seducătoare minciună fatală care a existat vreodată" (Nietzsche 1911:214, 1968a:90, 117; cf. Gregory Bateson 1951:222-227). Mai recent, Bailey (1911:xviii) alege ceea ce el numește "minciuni primare" ca bază pentru analiza sa asupra înșelătoriei. O minciună primară este opera unor persoane care sînt complice în "a pretinde că împrejurările sînt altele decît cele reale". O minciună primară se vrea luată drept "adevăr obiectiv"; faptul că nu este devine un secret cunoscut numai de cei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în așa fel încît o altă persoană sau alt grup de persoane să își facă o impresie greșită asupra a ceea ce se petrece. Părerea lui este că nu toți cei care induc în eroare spun și minciuni; exemplele variate de înșelătorii ce apar în viața de toate zilele, pe care el le oferă, demonstrează bogăția imaginației ființei umane, însă ne îndepărtează mult de scopul acestui studiu. Într-o lucrare amintită mai devreme, Chisholm și Feehan (1977) studiază diferența dintre minciuni și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ce apar în viața de toate zilele, pe care el le oferă, demonstrează bogăția imaginației ființei umane, însă ne îndepărtează mult de scopul acestui studiu. Într-o lucrare amintită mai devreme, Chisholm și Feehan (1977) studiază diferența dintre minciuni și înșelătorii. Ei identifică opt modalități prin care o persoană o poate induce în eroare pe alta, și concluzionează că numai două din aceste tipuri pot fi numite pe drept "minciuni". În același fel, în clasificarea pe care o aplică problemelor ce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o anumită secvență din filmul Singurătatea alergătorului de cursă lungă, unde doi tineri delincvenți din Marea Britanie reacționează la fel ca pacienții lui Sacks atunci cînd privesc figura unui politician care ține un discurs la televizorul lipsit de sonor. Deși unele înșelătorii, cum ar fi falsele piese de mobilă de antichitate sau pasele prefăcute în timpul unui meci de fotbal, nu implică neapărat actul de a minți, minciunile pot apărea în cadrul unui plan mai complex de inducere în eroare. Homer și Vechiul Testament oferă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru că ei ar fi avut intenția de a face rău vecinilor sau colegilor de serviciu pe care i-au păcălit, ci pentru că aveau nevoie să păstreze secret faptul că identitățile lor false fuseseră inventate. Minciunile lor sînt doar rezultatul unei înșelătorii la scară mai largă. Unii dintre acești martori pot să fi mințit deseori la viața lor, însă nu este și cazul membrilor familiilor din care proveneau și pentru care faptul că erau obligați să mintă constituia un factor important de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
amuzant; însă nu ești iertat dacă aranjezi să-ți vină cărți cît mai bune, dar ești condamnat dacă vinzi vecinului un cal cît mai prost. În vînzarea de cai, și aceasta nu numai în Irlanda, este de așteptat să apară înșelătorii; ele nu sînt însă condamnabile, pe cînd trișatul la cărți este. Domnișoara Shute juca whist, nu poker, deși chiar în poker nu se admite măsluirea cărților, indiferent dacă "jucatul tare" pentru a intimida este o atitudine admirată. Cu toate acestea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe cînd trișatul la cărți este. Domnișoara Shute juca whist, nu poker, deși chiar în poker nu se admite măsluirea cărților, indiferent dacă "jucatul tare" pentru a intimida este o atitudine admirată. Cu toate acestea, nici măcar caii nu justifică orice înșelătorie. În cercurile australiene ale celor care pariază în curse de cai, este condamnabil să oferi din proprie iniîiativă un pont avînd intenții de a înșela, în timp ce, dacă ți se cere sfatul și oferi informații false, actul este privit cu indulgență
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care ele apar ca făcînd parte din tertipurile de a induce în eroare, este greu de imaginat că jocurile prietenești ar interveni între forțe inamice, unde capacitatea de a acționa este mai accentuată. Cruickshank (1981:1) își începe cartea despre înșelătorii militare printr-o listă impresionantă de exemple, primul fiind Calul Troian. El arată, de asemenea (Cruickshank 1977: cap. 5-8), că în timpul celui de-al doilea război mondial nici o variantă posibilă de a pune în aplicare un plan înșelător nu a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui Bok poate fi aprobată de filosofi, însă publicul obișnuit nu ezită să judece aspectul moral al minciunilor spuse inamicilor. A învinge dușmanii poate implica sau nu utilizarea înșelăciunii, însă, dacă "mincinosul" este un stat și nu un simplu cetățean, înșelătoria este tolerată și chiar aplaudată. Această "răsturnare de valori" este ceea ce îl determină pe Bartoszewski (1989:28) să facă o paralelă între spionaj și mit, deoarece în mituri principiile morale sînt deseori inversate. Într-un conflict între națiuni, în special
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de către un stat aflat în război. Un psiholog australian pare să fi spus că: una din cele mai importante moșteniri pe care britanicii au lăsat-o Australiei este faptul că englezul educat a avut întotdeauna o repulsie față de minciună și înșelătorie. (Beale 1988:25) Într-adevăr, o atitudine admirabilă; să comparăm, însă, de exemplu, comentariile făcute în privința înșelăciunii la începutul celui de-al doilea război mondial și imediat după sfîrșitul său victorios. Într-un pamflet publicat în 1941 de către Editura Universității
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
face să-ți înșeli prietenii, fără să-ți păcălești și inamicii" (Guthrie 1953). El scria cu mult înainte de înflorirea propagandei negre din timpul celui de-al doilea război mondial și înaintea apariției termenului "dezinformare" care avea rolul de a mușamaliza înșelătoria suferită atît de suporteri, cît și de inamici. Înșelăciunea pe timp de război, atunci cînd vizează mai degrabă inamicul decît concetățenii, are mai mult intenția de a submina interesele adversarului, în folosul propriu. Inamicul este de obicei indus în eroare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
amîne explozia ostilităților pînă în momentul în care inamicul ar fi depășit din punct de vedere al capacității. Drept urmare, "minciuna disimulată" a fost înlocuită de "o minciună disimulată menită să-i ascundă slăbiciunile". Lucrul sub acoperire", o formă specială a înșelătoriei, are scopul de a-l determina pe inamic să rămînă pasiv, să "considere că nu se pune nimic la cale" (Cruickshank 1981:xi). Sexton (1986:351) susține că ceea ce presupune inamicul are o importanță minoră, cel puțin pe termen scurt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puțin pe termen scurt. El crede că "numai faptele inamicului influențează rezultatul conflictului". Însă înainte de a avea loc orice confruntare, e nevoie de multă gîndire. Cel de-al doilea război mondial a fost bazat pe ceea ce Sexton descrie ca "sistematizarea înșelătoriei militare", deși acest comentariu se potrivește mai bine Statelor Unite decît aliaților și inamicilor săi din Europa, care au avut din vremuri vechi o tradiție a războiului. Desigur, durata celui de-al doilea război mondial și întinderea sa pe glob au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exemplu, reportajele înșelătoare venite de pe cîmpul de bătălie au existat probabil întotdeauna cînd au avut loc războaie; Napoleon era cunoscut pentru modul eronat în care relata desfășurarea unei bătălii (Bourrienne 1893: 112-115). Încă din anul 1939, punerea la cale de înșelătorii s-a profesionalizat și nu este de mirare că mincinoșii se mîndresc cu isprăvile lor și a induce în eroare este, pentru ei, un mod de a fi. Anthony Marro (1985:38-39) relatează povestea rețetei de tort de nuntă folosită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aceasta a fost dezvăluită de ziaristul Bob Woodward. Negarea a fost făcută în mod previzibil; însă este mai interesantă declarația unei persoane oficiale cu identitatea necunoscută. Aceasta a spus: "Trebuie să facem diferența între felurile de public, între dezinformare și înșelătorie" (Hoffman 1986). Cu alte cuvinte, după părerea lui, a-l înșela pe Gadaffi ar fi fost un act justificabil din partea guvernului american, nu însă și dezinformarea propriului popor. Pentru Statele Unite, Bok (1978:xviii, 141f.) consideră că 1960 a fost un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să afecteze numai inamicul. Aceasta se poate vedea în istoricul dezinformării în Irlanda de Nord, începînd cu anul 1970, cînd se pare că guvernul britanic a adoptat o politică de ponegrire a Armatei Republicane Irlandeze. Din nefericire, este binecunoscut faptul că o înșelătorie o atrage pe alta, întrucît numai un martor neutru ar putea să-și dea seama care este proporția în care apare minciuna. Chiar și așa, este clară existența unei politici de ponegrire în Irlanda de Nord, cît și succesul limitat pe care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]