944 matches
-
un șoim. Îl reprezintă prin acesta pe zeu pentru că pasărea este prolifică și trăiește mult sau poate pentru că ea pare a fi o imagine a soarelui, fiind capabilă să se uite direct înspre razele acestuia, mai mult decât orice ființă înaripată; astfel, doctorii de ochi folosesc ca tratament iarba șoimului; din această cauză ei reprezintă uneori soarele sub forma unui șoim, ca maestru al vederii"13. Iar descrierea lui Horapollo continuă: șoimul simbolizează înălțimea, deorece se ridică în zbor vertical, pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
niște extremități modificate, ale căror oase sunt exagerat de alungite și reunite printr-o pieliță a trupului ce nu-i acoperită de pene, și nici de păr precum restul trupului; sunt un fel de aripioare sau, dacă vreți, niște labe înaripate, unde nu se vede decât gheara unui deget gros și scurt, celelalte patru degete, foarte lungi, neputând să se miște decât împreună și fiind complet lipsite de mobilitate proprie și de funcții separate. Sunt un fel de mâini de zece
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 38. 22 Sfântul Dionisie Areopagitul, op. cit., p. 59. 23 Sintagma apare o singură dată în Biblie, anume în Malachia, 3, 20: "Și pentru voi, care vă temeți de numele Meu, va răsări soarele dreptății și vindecare pe razele-i înaripate. Și veți ieși și veți zburda ca vițelușii cei abia sloboziți din legături." Cf. Malachia, traducere din limba greacă de Cristian Gașpar, introducere de Ontiel Vereș, în vol. Septuaginta, V, volum coordonat de Cristian Bădiliță, Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 38. 472 Sfântul Dionisie Aeropagitul, op. cit., p.59. 473 Sintagma apare o singură dată în Biblie, anume în Malachia, 3, 20: "Și pentru voi, care vă temeți de numele Meu, va răsări soarele dreptății și vindecare pe razele-i înaripate. Și veți ieși și veți zburda ca vițelușii cei abia sloboziți din legături." Cf. Malachia, traducere din limba greacă de Cristian Gașpar, introducere de Ontiel Vereș, în vol. Septuaginta, V, volum coordonat de Cristian Bădiliță, Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
motiv pirandellian, din Le Fou? putea interesa. Moartea lui Dante închipuie apoteoza marelui florentin (în destinul căruia poetul hulit de contemporani și mistic îndrăgostit de poezie se regăsea pe deplin), iar în Saul el se proiectează în legendarul David, cântărețul înaripat. Iadeș!, Unchiașul Sărăcie, 3 decembrie sunt simple adaptări. Ca traducător, a dat o versiune a tragediei shakespeariene Romeo și Julieta cu mari libertăți față de original, s-a oprit la scena de magie din Faust de Goethe, la versurile lui Byron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
sunt inseparabile, eu ,,văzusem" un înger. Pentru fetița ce se uita la cer culcată în iarbă, cu percepția propriei ființe tulburată de ,,căderea" în hăul boltei senine, nu era greu să închipuie din mișcătoarele contururi ale norilor albi, un înger înaripat. Și deloc nefiresc ca peste acea iluzie a percepției vizuale să suprapună detalii concrete dintr-o pictură: un înger călăuzind un copil în trecerea lui peste-o punte. ,,Arătarea", cu a cărei relatare mi-am încântat bunica, s-a imprimat
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
oare poeții că își sorb cântările din unda izvoarelor de miere care curg în anume grădini și vâlcele ale Muzelor și ni le aduc nouă, întocmai ca albinele, plutind și ei la fel în zbor? Poetul e o făptură ușoară, înaripată și sacră, în stare să creeze ceva doar după ce-l pătrunde harul divin și își iese din sine, părăsit de judecată. Cât își păstrează judecata, nici un om nu are puterea să creeze poezie sau să dea glas, în vers, unei
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Un băiețel cu aripi de înger, așezat în colțul din stânga jos, își acoperă ochii ca să nu vadă tunul-sex sprijinit de o cârjă, din care sare un cal cu ochii scoși, picioarele lui din față amestecându-se cu brațele unei Victorii înaripate, care se termină într-un picior gigantic, topit, ce se transformă, la rândul lui, într-un sân moale, ieșind din tun ca o scurgere de spermă. În partea opusă, atârnând de un copac desfrunzit, o femeie moale, aproape ruptă în
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și nici nu puteai. Nu știu și nici nu pot să spun dacă ceea ce am văzut atunci era o realitate sau o închipuire a minții mele. Mi se părea că în momentul închiderii ferestrelor și-a dezlănțuirii furiilor, Îngeri mari înaripați încercau să pătrundă în cameră, dar neputând trece prin geamuri, ne priveau plini de întristare, din semiîntunericul de afară, apoi geamurile s-au înnegrit. Starea aceasta n-a durat mult. Am fost trântiți și întinși la podea, căpătând lovituri în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și intitulat Mitul dacic în istoria și legendele spaniole, cercetare rămasă neîncheiată și publicată postum, în țară (1985). Teoria de la care pleacă reputatul istoric al artelor în demonstrația sa - singura până acum pe această temă - este mai puțin fantezistă și înaripat poetică decât ar lăsa să se înțeleagă o asemenea incursiune „științifică”. Într-o scrisoare către Mircea Eliade, din martie 1953, el precizează caracteristicile cercetării sale: „Mitul originar e «reziduu» istoric. Acțiunea lui e benignă, absorbită mai ales de religie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
lui, ideea lui și nu a ei. S-ar putea să scape definitiv de el, fugind chiar în momentul îmbarcării pe vas. Și atunci avea să sară, ca Lord Jim, drept în barca mea. Avântul lui Ben va fi mai înaripat în clipa plecării, și s-ar putea foarte bine să-și spună: „La naiba cu ea!“. Acest unghi de analiză a chestiunii era ingenios și plauzibil. Dar mă puteam bizui îndeajuns pe el încât să rămân inactiv, și voi putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Îi era dator, apa - căluțul de mare sau Hippocampus Într’o traducere greacă latinizată a aceluiași cal -, aerul - calul popii, acea insectă vopsită În Stendhalianul roșu și negru -, ba chiar și eterul - Pegas. Și, dacă l’am amintit pe acest Înaripat, să nu-l uităm pe altul, tot zburător dar localnic, calul lui Făt Frumos; primul inspirator, celălalt justițiar. Românul n’a fost zgârcit În ceea ce privește eufemismele cabaline, mai ales acelea vegetale, unde nu e de prisos o observație. Anume, dacă În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vopsite, se aliniau de-a lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității existenței umane pe Planeta Albastră. Grupuri de oameni de toate vârstele ocupau băncile parcului, bucurându-se de frumusețea peisajului și de liniștea binefăcătoare. Populația înaripată a zburătoarelor dădea un farmec în plus locului prin sonoritatea armonioasă a trilurilor dialogate. Era un proces cu dublă acțiune terapeutică: pe de o parte se eliminau toxinele acumulate în sufletele obidite ale oamenilor, iar, pe de altă parte, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de horn și mâna dreaptă introdusă până la umăr, scotea cu anevoie vreascurile bine înțepenite, călcate și presate de ciori, peste care se depuseseră bucăți de chirpici dislocate de ghearele puternice ale înaripatelor negre. Amestecul acesta de pământ frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai adânc, pentru a scoate cât mai multe vreascuri. Acum reușise să creeze o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bolii apar sub forma unor „fete de jid” : „Trei fete de jid Încuie [= constipă], trei fete de jid descuie” <endnote id="(579, p. 547)"/>. În fine, În descântecele de dragoste din Transilvania, când descântătoarea cheamă la ordine un demon feminin Înaripat, ea Îl aseamănă cu o evreică grasă măritată, folosind termenul corespondent În limba idiș (Balabuste) <endnote id="(774)"/>. Lăcustă, lăcustă, Mare balabustă, Pe mine mă ascultă : Fă-l, prefă-l pe ăst voinic Să beie, să mă ieie <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
feciorul lui neprețuit, izbândise după ani de luptă. Murind atunci a avut cel puțin fericirea să nu mai vadă o nouă prigoană, ducând astfel cu el imaginea unui început de Românie Legionară, despre care de atâtea ori îi doinise glasul înaripat al lui Ionel Moța. Funerariile naționale, cu participarea unui reprezentant al Regelui și a numeroși fruntași legionari a fost singura recompensă primită de acest om după o viață de 70 de ani închinată toată neamului, bisericii și Ardealului său drag
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și leu pentru cei necredincioși. Interpretarea mitologică, pur moral-alegorică, nu este însă unica în literatura creștină a primelor veacuri. Sf. Grigorie cel Mare însuși (în Comentariile la Iov, V, 20, 22) se referă la furnicoleul biblic ca la o insectă înaripată, pe care o numește Myrmeleon formicarius, asemănătoare cu libelula, care se hrănește, la stadiul de larvă, cu furnici. În Etimologiile sale (3, 10), după ce distinge între ființele imaginare precum furnicoleul și unicornul, diferite de cele reale precum ibisul, căprioara, rinocerul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
atelajului. Socrate trece de la nemurirea sufletului la felul lui de a fi, și pentru că o asemenea descriere presupune iscusință zeiască, Socrate se mulțumește să spună cum ne apare el, sufletul. Acesta e aidoma unei puteri ce prinde laolaltă și atelajul înaripat și pe vizitiu. Friedländer vede aici un dublu motiv: al carului (mult mai vechi, de regăsit și la orientali; carul este trupul, intelectul este vizitiul, hățurile bine întinse sunt organul gândirii, atelajul greu de strunit reprezintă simțurile, iar Atman călătorește
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întregite, revenind asupra ideii că „o lume veche a expirat și alta nouă se întrezărește“: „O Românie Mare, dar nu numai o Românie Mare, dar și o Românie Nouă se naște în chinurile acesteia. Visurile celor mai mari români, vedenia înaripată și luminoasă din Cântarea României, profeția lui Dimitrie Bolintineanu, încercarea eroică și îndrăzneață a lui Mihai Viteazul sunt astăzi adevăruri, încă puțin și toți românii, de la Tisa până la Nistru și până la Marea cea Mare, după cum se intitula Mircea cel Bătrân
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
personaj, ori unei colectivități aripile, roata, măciuca lui Hercule ori un obiect caracteristic pentru a defini întregul), alegoria (reprezentare umană, animală sau vegetală a unei fapte memorabile, a unei situații ori a unei virtuți ori ființe abstracte cornul abundenței, victoria înaripată), metafora (comparație între două ființe sau situații), analogia (raport între două ființe ori noțiuni diferite esențial, dar asemănătoare dintr-un punct de vedere, fiind sursa multor concluzii eronate), simptomul (modificare în aspectul sau modul de funcționare al unui ansamblu, care
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
limpede pentru toți. El are dinți de fier, căci ucide și fărâmițează lumea întreagă prin puterea sa, așa cum face fierul” (IV, 5, 1‑2). Hipolit întocmește un fel de „fișă psihologică” fiecărui imperiu. Astfel, Imperiul Babilonian, simbolizat de un leu înaripat, are o „natură” semeață. Regele Nabucodonosor „s‑a semețit și s‑a ridicat împotriva lui Dumnezeu, mărindu‑se în inima sa, din pricina faimei sale” (IV, 2, 7). Imperiul perșilor (sau al mezilor), reprezentat de urs, este definit, în viziunea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
verde crud. Trebuie să cheme la dans și fluturii, și albinele, și greierii. Trebuie să domolească susurul pârâului, să rânduiască viața animalelor și creșterea florilor. Trebuie să dea tonul la concertul primăverii, pentru că tocmai i se întorc din depărtări cântăreții înaripați. E tare ocupată pădurea! - Hai să mergem în Copou! îi propune Ioanei GÎNDUL neobosit. - Să mergem, doar nu am ceva mai bun de făcut, răspunde îmbufnată fetița. Parcul e ca un furnicar. Tineri, bătrâni și copii au ieșit ca gâzele
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
vântului. Nori negri se adună pe cer ca niște dragoni furioși. Soarele reușește din ce în ce mai rar să-și trimită razele spre pământ. Timpul a luat cu el fluturi, albine, tot soiul de insecte. A dus departe cântăreții înaripați. Pădurile au rămas pustii și stau de strajă-n zare, cu trunchiurile fumurii, în așteptarea iernii ce va sosi în caleașca ei argintie, cu zăpadă și polei. - Cri! cri! cri! Cri! cri! cri! Cosmin se oprește din meșterit. I s-
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
al credinței”. Suferința trupului e dublată de suferința sufletului care (împreună) vor încorseta „cotloanele creierului” străpungând... „dincolo (unde) e împărăția Tainei” (Părintele Arsenie Boca). în această stare, Patriarhul se simte încolăcit de un demon, Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de justițiar, conchide: „Venise vremea să se predea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
prin înzestrarea protagoniștilor cu acea luciditate care înnobilează. Nu de puține ori avem impresia că, prin vocea auctorială, autoarea transferă unora dintre personajele sale ceva din maturitatea omului integru, ca în marturisirea lui Pandele către verișoara sa: „(ști o ființă înaripată, îți trebuie libertatea norilor căOători pe cer...” Planului uman i se suprapune planul vizual, al purității. Natura devine parte în acest zbucium sufletesc, în această încrengătură de suflete: „Oltul ciupea din malul insulei și se certa cu el însuși...” sau
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]