920 matches
-
cârdurile de rațe ieșiseră să culeagă grăunțele aruncate de cineva. Era frig, dar în curte se mai lucra, reparau un ataș de la o motocicletă mai veche și Omar își dădu atunci proba lui de pricepere. Străbătu cu pași mari crengile încâlcite și nu se opri decât lângă motor. Îi străluceau ochii pe când se apropia. Dintr-odată era alt om. Mai erau doi bărbați acolo, însă depăși lucrul lor într-o clipă, în timp ce pe nări fornăia ca un cal. Ghemuit lângă roți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
baza degetului spre linie semnifică pasiunile în ordine cronologică. LINIA SOLARĂ linia solară 5, aflată între auricular și degetul mic, taie celelalte linii, glorie, indică o imaginație pronunțată, intuiție și vedere a prevestirilor, dacă linia solară este prost aranjată și încâlcită, linia solară arată răutate; LINIA LUI MERCUR linia lui Mercur 6 pleacă de la degetul mic, paralel cu palma, indică starea sănătății; LINIA LUI MARTE este rară; se găsește la baza de sus a policelui (putere de a rezista, principii morale
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ăsta, spuse Grigore Popa adresîndu-se bătrânei, intenționează să ne tragă clapa. Și-a făcut bagajul... ― E beat! Nu-și dă seama ce spune! ― Zău? Vrei să ne arăți și nouă sacul? Sculptorul ridică din umeri fără convingere. Argumentele erau palide, încîlcite. ― Spune-mi, Melania, mă vezi în stare de o asemenea ticăloșie? Bătrâna nu-i răspunse. Continua să zâmbească trist. ― Și în definitiv, se ridică Matei, admițând că vreau să plec trebuie să mă justific? Cui? Ție?! Mă faci să râd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o barcă pătrund dis-dedimineață pe canalul Dunăre - Marea Neagră în zona Cernavodă. Între stația C.F.R. Și ecluza Cernavodă aruncă năvodul în apă, apoi după ce au constatat că au capturat ceva pește au extras năvodul din apă. Pe lângă câțiva peștșiori, din ațele încâlcite ale năvodului au desprins un bolovan asemănător celor de pe malurile canalului, legat cu o sfoară de un sac, cu oarecare conținut.. Curiozitatea iar fi îndemnat să dezlege sacul, dar fiecare în șinea lui s-a întrebat: De ce un sac legat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după părul puțin, lipit în lațe murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încîlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să mă primească sau nu. Am avut chiar senzația că ar fi vrut să mă roage să plec. Ezita în prag îmbrăcată într-o cămașă lungă de in, cu părul încîlcit de somnul din care o trezisem. Un fulger violent brăzdă cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. "Hai, intră", zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mopsul era extrem de revoltat. "Cum a îndrăznit? striga el. Și de ce a săpat un mormânt pe care l-a umplut cu frunze? Vroia să-i aparținem nu numai morți, ci și vii. " La plecare, Domnul Andrei a mai adăugat ceva încîlcit, că Arhivarul n-ar fi fost străin de toată înscenarea, după care m-a rugat stăruitor să nu-l dau de gol că venise să mă anunțe. "Mă nenorociți dacă se află că v-am spus eu. Și nu vă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fapt Casimir.) Desigur, la nașterea mea, nu putea bănui că voi scrie treizeci de ani mai tîrziu un roman nelegiuit și deocheat. Casimir se numește Franz și, hopa, François nu mai are dreptul de a se numi Weyergraf. Ce problemă Încîlcită! Ce e de făcut? „Tată, am Început să scriu o biografie a sfintei Cecilia!“. Eram gata de orice pentru a aranja lucrurile. Sau o biografie a Paulinei Jaricot, fondatoatea Operei de Propagare a Credinței, o lyoneză? Tata ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
roman“. Ar fi preferat tata ca eu să scriu texte creștine, sau să nu scriu deloc? Și dacă mi-aș fi publicat romanul sub un pseudonim, i l-aș fi trimis oare? Am spus-o mai adineaori: e o problemă Încîlcită povestea cu publicarea primului meu roman, o poveste pe care a stricat-o ostilitatea părinților mei, un cuplu pe care - să nu uităm - mă temeam că-l voi Încornora... Cum de au ghicit ei că o carte din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete și măscări, cărți lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta în zadar sursa acestor zgomote, văzu o figură ieșind din unul din coridoarele încâlcite. Era o fată pe care avea senzația că o cunoaște, însă nu putea fi sigur fiindcă aceasta se mișca abrupt, cu fața plecată și înghițită de întuneric. Porfiri o strigă, iar chemarea sa îi atrase privirea. Văzându-l însă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
examină podeau cu gândaci și se uită din nou la ospătar ca și cum ar fi descoperit unul. Fără ajutorul băiatului, însă, un bărbat rotofei și cu ochi indolenți își făcu apariția în spatele său. Acesta avea fața murdară și părul și barba încâlcite, iar corpul său în formă de pară era strâns în spatele unui șort de piele unsuros. ă Nu-i nicio problemă, stai liniștit, Keșa, spuse acesta cu o notă de suspiciune în vocea sa de bariton, în timp ce îl examină pe Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
poate fi convins să renunțe la sancționarea disciplinară a dumitale. Doctorul Pervoiedov îl cercetă scurt pe Porfiri. Dădu din cap cu un zâmbet indulgent în timp ce își întorcea atenția asupra mortului. ă Foarte bine, dă-mi stomacul, îi spuse el diener-ului. Încâlcit și deșirat, stomacul fu îndepărtat și așezat într-un vas de porțelan. Doctorul Pervoiedov secționă sacul puternic vascularizat, din care țâși afară un lichid urât mirositor, iar stomacul se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după părul puțin, lipit în lațe murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încâlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să mă primească sau nu. Am avut chiar senzația că ar fi vrut să mă roage să plec. Ezita în prag îmbrăcată într-o cămașă lungă de în, cu părul încâlcit de somnul din care o trezisem. Un fulger violent brăzdă cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. „Hai, intră”, zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mopsul era extrem de revoltat. „Cum a îndrăznit? striga el. Și de ce a săpat un mormânt pe care l-a umplut cu frunze? Vroia să-i aparținem nu numai morți, ci și vii”. La plecare, Domnul Andrei a mai adăugat ceva încâlcit, că Arhivarul n-ar fi fost străin de toată înscenarea, după care m-a rugat stăruitor să nu-l dau de gol că venise să mă anunțe. „Mă nenorociți dacă se află că v-am spus eu. Și nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acasă, dar va trebui să mă mut curînd pentru că de abia mai Încap eu. Întoarce brusc capul. Una dintre codițe Îl lovește pe Wakefield peste ceafă, cealaltă se prinde În barba rusului. Scuze. Își desprinde codița din barba sură și Încîlcită și sare În picioare. — Trebuie să mă spăl și să mă droghez, spune ea pe un ton firesc. SÎnt În căutarea acerbă a persoanei mai bune care știu că devin cînd mă droghez. — Te rog, nu te spăla, strigă Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
suferința cotidiană, sforțarea noastră spre libertatea colectivă și bucuria mîntuirei să devie sensul și menirea teatrului subiectiv al epocei noastre” (I.M. Daniel, „Teatrul”). Optimismul futurist se asociază, în acest caz, cu obsesia expresionistă a „transformării” omului. Într-un articol destul de încîlcit („Despre public”), F. Brunea pleda pentru implicarea activă a spectatorilor în actul teatral, cu argumente „proletare” de genul: „Am văzut la un teatru de suburbie un lucrător care, în timpul reprezentației, după fiecare scenă, se apropia de rampă și strîngea mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar putea fi la ușă. Mi-am tras În grabă halatul de baie pe mine (de-o eternitate intenționez să-mi iau un halat de casă, dar nu știu cum se face că nu ajung niciodată să cumpăr unul) și, cu părul Încîlcit și ochii umflați de somn și nespălați, m-am dus să deschid. Acolo am dat peste mama lui Dan, stînd În prag și radiind de fericire. — Ellie! exclamă ea, dîndu-mi un sărut pe obraz. În timp ce eu Înghețasem, umilită de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se făceau cărbuni pentru vase de încălzit patul și forje, locuit de un neam sălbatic, ce vorbea o limbă necunoscută. Păreau mai curând animale decât oameni, asta și din pricina murdăriei și a negrelii necontenite. Bărbații aveau bărbi și plete lungi încâlcite, fiind îmbrăcați într-un amestec de lână groasă și piei de tot soiul. Femeile purtau tunici fără mâneci, cusute grosolan, copiii având pe ei doar un veștmânt scurt. În picioare aveau cu toții piei de iepure sălbatic sau de casă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Asistentul aruncă o privire plină de dispreț către mulțimea de studenți din care și el făcuse parte până În urmă cu câțiva ani și văzu venind spre el un tânăr delicat cu părul lung, vopsit violet și Împletit În niște codițe Încâlcite, la capătul cărora atârnau niște biluțe strălucitoare. Avea un inel În nas și o biluță de argint Înfiptă În limbă. În ciuda acelor Însemne tribale, purta În mâna dreaptă o geantă diplomat din piele. Se dădu la o parte pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
întrebe. - E aici, în apropiere, o primejdie... - Ce primejdie? - Nu pot să spun că te amenință ceva, ci mai degrabă este o întâlnire. - O întâlnire? Cu cine? - Cu Moartea. Previziunea o înfiorase puțin, dar cuvintele călugărului i se păreau destul de încâlcite: întâlnire cu Moartea, dar nu pericolul de moarte... Ieșise zâmbind ostentativ. În camera mare, pe același divan pe care îl lăsase, o aștepta Mihnea, picior peste picior, bălăngănindu-și cu eleganță o talpă încălțată cu cizme scurte împodobite cu catarame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cineva să o certe pentru că se purta ca un băiețel sălbatic, a început să povestească fără oprire despre străinul care se oprise la fântână. Cuvintele ei curgeau ca un izvor în deșert. Un sălbatic fără sandale în picioare. Cu părul încâlcit. Murdar pe față. A sărutat-o pe gură, el, verișorul, fiul mătușii lor, apoi i-a scos apă din fântână să dea la oi și la capre și i-a gonit pe răii care se învârteau pe acolo. - Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se de ea, s-a ridicat în genunchi, apoi și-a întins mâna, a tras de sub baracă un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-ai să ai, habar să n-ai! Hu hu! Hu hu! Și cu acestea, huhurezul fâlfâi din aripi și se lăsă la vale înspre apă, dispărând în întunericul plin de arbori. Căci totuși sunt mulți arbori în orașul nostru încâlcit, oțetari, salcâmi, plopi, castani, sălcii, tei. Kerch are de vizitat două bănci, facilitatea ultramodernă de îmbuteliere a produselor Coca Cola, Ateneul Român, Muzeul Țăranului și fosta IMGB prefăcută în bază atomică. Dimineața, la prânz și seara mănâncă și bea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă uitam așa fix. Fascinată de omul negru din mijlocul nostru? Trebuie să recunosc că și eu. Nu pot avea încredere în cineva care nu spune nimic. — Înțeleg perfect ce vrei să spui. Întotdeauna îi bănuiesc că au o minte încâlcită și că sunt secretoși, când ei probabil că nu sunt decât timizi. Dar să știi că ea nu e timidă. Urmărește-o când e cu Violet. La început a fost copleșită, dar asta n-a durat decât până când au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]