1,057 matches
-
acestea sînt combinate și prezentate. Relațiile dintre spațiu și eveniment devin evidente dacă ne gîndim la bine-cunoscutele combinații stereotipe: declarații de dragoste sub clar de lună, reverii pe un vîrf de munte, întîlniri la un han, apariții fantomatice printre ruine, încăierări în cîrciumi. În literatura medievală, scenele de iubire au loc frecvent într-un spațiu special, corespunzător cu ocazia, așa-numitul locus amoenus, constînd dintr-o pajiște, un copac și un pîrîu. Această combinație fixă este denumită "topos". În literatura perioadelor
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care reapare la nuntă și dovedește a-i cunoaște trecutul și a-i putea citi gândurile. Îi destăinuie că e în stare și să transmită gânduri la mare distanță, printr-o telepatie „superior organizată”. În cele din urmă, provoacă o încăierare între nuntași, ce ar putea aminti de spectacolul grotesc stârnit de Mefisto în pivnița lui Auerbach. După spargerea nunții îi însoțește pe Emil și pe Viviana în locuința ei, unde își dezvăluie și virtuți de hipnotizator. Cu complicitatea gazdei vrăjitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
transporturilor aeriene și rutiere. Frica reușise să învingă simțul proprietății. Complementară acestei stări, viața orbilor internați, și-așa sufocantă, devine o osândă infernală. Conviețuiesc claie peste grămadă, drept care n-au cum să nu cedeze instinctelor și animalității (acuplarea spontană și încăierarea pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii de ori în picioare, la care se adaugă și duhoarea a peste 250 de trupuri macerate în propria sudoare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Patrocles, apoi îl țintește cu lancea pe Hector, dar omoară un alt troian, iar el reușește, aplecându-se, să se ferească de lancea lui Hector. Apoi cei doi se luptă cu săbiile, dar îi despart cei doi Aias. Urmează marea încăierare pentru leșul lui Patrocles. Mai târziu, când Ahile se pregătește de luptă, el și cu Alchimos (un alt om drag lui Ahile, pe care, după moartea lui Patrocles, l-a luat ca scutier) înhamă caii, iar Automedon se urcă în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a diverselor puteri europene și eurasiatice. Inevitabil, căutarea propriei măriri i-a adus și prin locurile noastre, dar spre mirarea lor, își dădeau seama că ajungeau pe un tărâm uitat de lume. Așa cum am văzut, izolarea pământurilor noastre este rezultatul încăierării titanilor din adâncuri. La suprafață, încleștarea a avut ca efect contorsionarea lanțului montan. Forma circulară, pe care o descriu Carpații în desfășurarea lor, a fost responsabilă de apariția rutelor principale. Aceste drumuri, din motive ce țin strict de accesibilitate, au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în „Sămănătorul”, numeroși tineri fanatizați au umplut, în seara zilei de 13 martie 1906, Piața Teatrului Național din București, deciși să nu permită reprezentarea pe prima scenă românească a unei piese frivole în limba franceză. Demonstrația s-a soldat cu încăierări, intervenția forțelor de ordine și a armatei, în cele din urmă cu vărsare de sânge. Neorganizată, lipsită de eficiență, manifestația din Piața Teatrului a avut, totuși, darul să înspăimânte vârfurile conducătoare ale statului, care s-au grăbit să îl atragă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
România” ajunge la Bolgrad, cerul e acoperit de umbre policrome și fugarii asistă cu groază la descinderea parașutiștilor. Ultimele două sau trei vagoane se răstoarnă în urma ciocnirii cu un accelerat. Spectacolul, cromatizat prin componente tragice, nu lipsite de aspecte grotești (încăierări, bătăi sălbatice, îmbătarea mecanicilor de locomotivă, omorârea unui șef de gară, cotcodăcitul sinistru al câtorva zeci de păsări sărite din cuști), e de apocalips. Tragică prin chiar derularea situațiilor, viziunea romanescă e susținută și de lirismul generat de deznădejdea intens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
unitate are consecințe diverse în Europa secolelor XIV și XV. În estul și sudul continentului, puterile locale, apărute în epoca feudală, rămîn fără arbitraj. Ele intră în conflict unele cu altele, transformînd istoria Evului Mediu inferior într-o juxtapunere de încăierări violente și confuze: lupte interne între principatele germane și italiene, ceruri între cetăți, războaie civile interminabile etc. Europa occidentală vede luînd naștere pe ruinele concepțiilor medievale moștenite de la romanitate, primele state naționale (Spania, Franța, Anglia) delimitate geografic de frontiere. Constituite
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de maici își fac apariția. Înainte ca de Luna să-și poată duce la îndeplinire intenția, Manrico își face apariția însoțit de Ruiz și de luptătorii lui. Leonora este uluita de sosirea lui Manrico (E deggio! -e posso crederlo?). În încăierarea care se dezlănțuie Contele de Luna este obligat să fugă iar Manrico și Leonora se refugiază în cetatea Castellor, unde urmează să se căsătorească. Actul III. "Îl Figlio della Zingara" Tabloul 1. Tabăra lui de Luna. Tabloul se deschide cu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pentru Leonora, pe care acum o crede moartă (La vită è inferno . . . O tu che în seno agli angeli). Un strigăt disperat îl smulge din meditație. Sărind în ajutorul celui care a strigat, el reușește să-l salveze dintr-o încăierare inegala. Acesta este nimeni altul decât Carlo, acum adjutantul Generalului, folosind și el un nume fals (Don Felix de Bornos). Cei doi bărbați se prezintă reciproc sub numele lor false și după ce Carlo își exprimă bucuria să-l cunoască personal
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
manieră parabolică e frecvent utilizată, în secvențe scurte, articulate ca elementele unui puzzle), ci aproximări prudente ale unei confesiuni profunde. Aparentul intimism - uneori cu accente cinic-autoironice - e, de fapt, o modalitate piezișă de contemplare a ontologicului: „spre seară acolo în încăierările din piață/ în prelungirea străduțelor atone unde reproșurile /nu mai contenesc / printre tâmplele de porci, pe salteaua / în tunelul slinos / printre pomii mutilați în labirint pe // dunga râului intoxicat unde leșurile vânzătorilor de / mațe învie și mațele care se umflă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
dar În putere, i-a lăsat unul sau doi urmași. Sărea omul gardul și era la Victoria, ziua, noaptea, cum se nimerea. Nu rareori, Între nevasta lui Constantin, Paraschiva, și Victoria de pe Coastă aveau loc certuri care durau ore Întregi. Încăierări nu am auzit să fi avut loc Între ele. Când se certau se auzeau vorbe grele pe care hârtia nu suportă să fie scrise, iar badea Constantin stătea pe prispă și râdea pe sub mustață. Într-un bordei dărăpănat, puțin mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
public, rugându-i pe cei din clasa a opta să nu mai intervină în problemele de ordine ale internatului. Drept răspuns, colegii lui Gâdiuță s-au ridicat, venind amenințător spre Geangu. Colegii lui Geangu au ieșit și ei gata de încăierare. Ca la un semnal, peste 300 de elevi, din tot internatul, au încercuit clasa lui Gâdiuță. Nu știu de unde mi-a venit în suflet atâta curaj și putere, căci cu lacrimi în ochi și cu vocea sugrumată am strigat cât
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Viktor Orban (Fidesz) de la Budapesta. Mulți dintre participanți erau cetățeni români de etnie maghiară rămași în străinătate în decursul timpului, iar atmosfera din cauza materialului prezentat și a ostilității și agresivității celor prezenți față de noi era extrem de apăsătoare, parcă gata de încăierare; se aștepta parcă o crucificare a României. Scopul stabilit al întâlnirii era adoptarea unei declarații de condamnare a României pe motiv că nu ar recunoaște drepturile etnicilor unguri. Am făcut mai multe intervenții (și eu, și D. Ciaușu). Când s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
un locotenent-major de infanterie care nu și-a bătut prea tare capul, că a văzut că vin oamenii. Manifestanții au luat pancartele de pe drum, le-au aruncat în Dâmbovița și și-au continuat drumul mai departe. Nu am văzut nicio încăierare, nici măcar înjurături. Strigau: "Veniți cu noi!" și "Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!". O coloană, cea care trecea pe lângă noi, a luat portretele cu savanta eminentă și le-a aruncat în Dâmbovița. Au ajuns în dreptul Spitalului de Copii și, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
O lumină excitantă“, o numise Rosina. Hotărâsem să-i istorisesc o versiune a poveștii lui Hartley, pentru că, în dispoziția mea actuală, colcăind de teribilul meu plan actual, nu puteam înfrunta perspectiva minciunilor și a duelurilor și, probabil, a unei primejdioase încăierări. Ca să spun adevărul adevărat, încercam o teamă aproape superstițioasă față de ura Rosinei. Voiam s-o neutralizez pentru moment, astfel încât să scap de grija ei. În curând, urma să înfrunt alte primejdii și hotărâri; și aveam o concepție intuitivă, care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
motive cu care nu mă puteam lupta. Nu aveam bani, Ben ne-ar fi urmărit, ea ar fi fost prea speriată ca să vină etc., etc.) Și mi-am mai spus: „Prăbușească-se totul, lasă-i să aibă cea mai cumplită încăierare din câte au avut până acum. A fugit la mine o dată. Va fugi din nou la mine. Nu-mi rămâne decât să aștept“. În cele câteva secunde cât toate aceste gânduri mi s-au perindat prin minte, am alergat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Ben îi afecta și pe ei, în moduri diferite. Amândoi doreau o finalizare, un deznodământ. Voiau un sfârșit al situației de față, ceea ce le-ar fi despovărat spiritele. Gilbert era pur și simplu speriat de Ben, se temea de încăierări și de violențe fizice. Ce se petrecea în mintea lui Titus era un mister pentru mine. Uneori mă îngrozeam de ce-ar fi putut să gândească Titus. De la sosirea lui Hartley, încă nu avusesem vreo discuție limpede cu el. Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
față de primul. În planul raporturilor dintre cei doi, anii '70 au debutat cu o răceală vizibilă, ba chiar cu atacuri ale neiertătorului Eugen Barbu - fenomen lesne de înțeles, dacă ținem cont de faptul că mirosul prafului de pușcă rezultat în urma încăierării literare din 1968 încă nu dispăruse - rememorate cu amărăciune de Mihai Ungheanu: "Dar și mai târziu, după ce-a fost scos de la Luceafărul, Barbu a continuat să mă mitralieze prin diverse articole la Săptămâna"11. Un apropiat al lui Marin
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
țiganii au dovedit după 1989 mai multă „imaginație economică“ decât românii. Unii s-au Îmbogățit, de regulă nu pe căi prea ortodoxe (dar asta este valabil și pentru destule dintre marile averi românești). „Mafia țigănească“ ține vedeta În mass-media: răpiri, Încăierări, prostituție... S-au ridicat, cam peste tot În țară, „palate“ țigănești. Nu sunt chiar palate, un soi de case mai mari și foarte bătătoare la ochi. Împodobite cu nenumărate turnulețe, sinteză kitsch de Extrem Orient și Disneyland. Călătorul care, venind
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rasei africane, care și-au păstrat puritatea rasială datorită lipsei unei afinități cu Îmbăierea, și-au văzut teritoriile invadate de un alt soi de sclavi: portughezii. Iar cele două rase străvechi și-au Început astfel conviețuirea, plină de ciondăneli și Încăierări. Uniți de discriminare și sărăcie În lupta zilnică pentru supraviețuire, ei se despart radical În ce privește modurile diferite de a-și duce viața: negrul e indolent și visător, Își cheltuiește micile venituri pe frivolități sau băutură; europeanul are o tradiție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
loviturile de stat figurând și în alte tipuri de crize pe care le-am examinat. Și totuși avem rețineri serioase în a considera loviturile de stat ca fiind o trăsătură distinctivă ale crizelor. Majoritatea loviturilor de stat se limitează la încăierări pentru a controla câteva clădiri strategice. Ele pun în evidență slăbiciunea statelor și sunt expresia luptelor și a rivalităților dintre lideri și facțiunile politice. Însă majoritatea loviturilor de stat modifică minor doar ierarhia politică (de exemplu, numeroasele lovituri de stat
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
ni se comunice actul de constatare a stărei mentale făcut cu cel puțin 2 medici în prezența procurorului și în urmă să se regleze transportarea alienatului la Mănăstirea Neamțului". La 1 iunie același an, pacientul a fost omorât într-o încăierare, neajungând a mai fi internat. Complicarea formelor de internare, care prevedeau necesitatea întrunirii a doi medici și a unui procuror, implica transportul bolnavului într-un centru unde existau toți acești funcționari sau transportul comisiei la domiciliul pacientului care se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
afară. Sunt obișnuiți să se plimbe nestingheriți, cerșesc cu boturile lor umede câte un dumicat de pâine. Primesc chiar și câte un os ori chiar o masă bogată în carne și alte bunătăți... Unii sunt scheletici, alții plesnesc de grași. Încăierările sunt obișnuite pentru hrană ori pentru încălcare de teritoriu, de cele mai multe ori se termină prin intervenția vreunui ,,creștin’’ cu milă ori atunci când cel mai slab cedează și se retrage cu coada între picioare într-un loc ferit pentru a-și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea tare coroanele pe jumătate golașe; în cuiburi de ciori, rămase pustii, domnește acum liniștea absolută; câinii se gudură pe lângă mine așteptând ceva bun de mâncare. Încăierările sunt inerente dar și inutile în același timp în acest context: așteptări mari, câștigul zero. Nu am ce să le ofer deocamdată, dar degeaba... Mă simt ceva mai bine, aerul curat îmi oxigenează plămânii creierul judecă normal. Îmi clătesc ochii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]