1,239 matches
-
fotografiile lor mâncându-mi cu o poftă necamuflată sandviș-ul abundent! De fapt m-aș fi mutat dar altă bancă prin apropiere nu am văzut. îmi aplic apoi un strat de Ben gay pe tălpi, să le mai anesteziez, mă încalț din nou și plec mai departe spre Grañon. Ajung după amiază. La intrarea în sat este, ca peste tot, obișnuita fântână. Cât de bună este apa! Simbol al vieții. Fără ea murim. în mijlocul satului este biserica, veche din secolul al
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cea a Munților Stîncoși (600 de mile), cursa de 6 zile din Franța, campionatul Statelor Unite (100 de mile) etc. Cînd i-am spus că urăsc joggingul, și-a luat o mină de misionar și mi-a făcut o propunere absurdă: "Încalță-te cu pantofii de sport și hai să alergi cu mine. Mișcările tale sînt cele ale unui om care ar putea alerga cu mare ușurință". El mai era și inventatorul unei metode de alergare prin care acumulai energie și care
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și mobilizând femeile în oraș ca să le ajute; să facă colecte de bani, alimente, îmbrăcăminte pentru copii, clăci pentru prelucrarea materialelor și a îmbrăcămintei colectate. Prietenele noastre să mobilizeze croitorii și confecțiile militare pentru confecționarea cipicilor cu care ele pot încălța copiii desculți. Prietenele trebuie să însoțească transporturile de copii din regiunile excedentare, veghind și ajungând ca aceasta să se facă în cât mai bune condițiuni. În organizarea cantinelor C.A.R.S.-ului sau Societății suedeze „Salvați Copiii”, prietenele de la U
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
dea drumul. În partea de sus a ușii grele de stejar se deschidea un gemuleț ce dădea spre coridor. Când închideau ușa, nu mai aveam nici un pic de aer. Ferestruica se deschidea, uneori, doar pe jumătate. Gardianul circula pe culoar încălțat cu un fel de papuci, iar pe jos se afla un covor, așa că nu puteam auzi nimic dinăuntrul celulei. Era o tăcere desăvârșită. Rar se putea auzi ceva, dar odată am auzit un urlet de femeie. Erau trei ture de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Asociația l-a răsturnat de la putere pe Iorga și guvernul său. Acesta, după ce că nu plătise salariile învățătorilor timp de opt luni a avut și nefericita inspirație să declare:"Învățătorii, cei care poartă ca și Hristos numele de învățător, să umble încălțați cu sandale de lemn, cum a umblat și Hristos". Savantul făcuse, din păcate, o confuzie de așezare geografică. Una era să porți sandale în Orient și alta la temperaturile de îngheț ale României! La școala normală din Galați, ca și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
îndemnuri, atacând lipsa unei educații minime din lumea satului românesc și propunând îndreptări. Despre un astfel de model de dascăl scria Simion Mehedinți pomenindu-l: "mi-aduc aminte cu drag de învățătorii îmbrăcați ca sătenii lor, de Rădășanul de lângă Baia, încălțat cu opinci (...) și de mulți alții, care vin și la Universitate cu sumanele făcute de mâna mamei lor"91. Despre învățătorul Gheorghe Rădășanu cităm din raportul de inspecție al revizorului Ioan Zotta o descriere extrem de cuprinzătoare: "domnul Rădășanu scrie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a trecut cu frunze de tei muiat în lapte dulce și deasupra pus mâl de la fântâna Chelsiei. Am năcăjit o jumătate de vară. Și toamna m-am dus la școală în clasa a III-a desculț, că nu mă puteam încălța că încă mai curgea câte o rană! O amintire de samă din copilăria mea. Cred că nu aveam mai mult decât 2-3 ani, când într-o iarnă a venit la noi căpitanul tati, Ionescu și cu Doamna sa, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care să locuiască în casa bisericei Mavrogheni. Și am vorbit cu el aproape o jumătate de zi. Întâi mi-a spus că-i fericit că s-a întâlnit cu mine, că umblu în portul național bătrânesc, ca din vechime și încălțat cu opinci. Și că azi am bucuria cea mare că m-am întâlnit cu dta. Și-mi mai ești drag că pe lângă portul național cel frumos vorbești și curat moldovenește și nu întrebuințezi nici o vorbă străină, ci numai cuvinte bătrânești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bunătate fără margini. Înainte de sărbătorile Crăciunului sau Paștelor, ea pleca c-un om de la casă la casă și intra prin casă și vedea câți copii sunt și ce le trebuie de îmbrăcat și la băeți și la fete și de încălțat. Și-i întreba, dacă au ce mânca: făină, brânză, etc. Și venea la curte și pregătea pachete pentru fiecare casă. Și înainte cu o zi două de sărbători iar mergea ea din casă în casă și da și de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
obielele murdare, i s-au legat mâinile și picioarele la spate cu o funie, fiind lovit la cap, la față, pe spate, în coaste, plex și la tălpi. De fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu a jucat încălțat pe trupul lui, iar după câteva ore de torturi a izbucnit: 'Cât Dumnezeul mă-tii vrei să mai stau eu în pușcărie din cauza ta, mă? Ori îți faci demascarea, ori, dacă nu, te duci îngeraș, după alții de-alde tine
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
deveni perechea unui erou civilizator: „Cî ie-ncotro s-a-nvârti,/ Ca soarili-a străluci,/ Încotro s-a-nturna,/ Ca soarili-a lumina” (Uda - Iași), „Sfinte Soare/ Cu 99 de răzișoare,/ Dă-mi 9 răzișoare:/ Cu 3 să mă îmbrac,/ Cu 3 să mă încalț,/ Cu 3 mai sus să mănalț” (Păltiniș - Botoșani), „Luna-n chept ț-oi așaza;/ Nici așa nu te-oi lasa,/ Pi cal galbân teoi încăleca,/ Ghici de aur în mânî ț-oi da” (Slobozia Blăneasa - Galați). În basme, ursita ideală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fază cu credințele funebre, statutul de ființă plecată pe ceea lume este comun și conferă ambilor pribegi accesul la cunoașterea totală. În basme, erodarea imposibilă readuce mirele măiestru: „Șî - zici - ai sî umbli. Sî-ț’ faci opinci di fier sî ti încalț’ șî haini di fier, sî ti pui în cercuri, sî pui pi cap - tot din fier șî când s-a roadi opincili și cărjile, atunci ai sî mă găsești” (IzvoareSoroca). Neofitul este îmbrăcat într-o „armură” completă pentru călătoria dincolo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
naționalismul lui înfocat îi acordă protecția considerându-l ca un pion și un apostol al neamului. Porțile palatului regal îi erau întotdeauna deschise și însuși regele Carol I nu evită să stea de vorbă cu ciobanul îmbrăcat în sarică și încălțat cu opinci. Badea Cârțan însuși se privea de acuma pe sine ca pe unul ce avea de îndeplinit o misiune superioară, venită prin poruncă dumnezeiască. Țăran simplu, dar luminat, el și-a dat seama că înfăpuirea idealului e mai ușor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sub nr. 3728 din 10 ianuarie 1886. Și dacă la început, oamenii arătau o oarecare timiditate în ași trimite pruncii la școli mai înalte decât «confesionala» din sat, treptat, treptat numărul acelora care vor renunța la opincă și-și vor încălța cizmele, își vor pune straie noi, pentru început tot de mama lucrate și vor lua calea orașului, va fi tot mai mare. Așa se întâmplă cu Avram Stoica cel ce va preoți până va da amvonul în primire ginerelui său
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sărăntoc năzdrumen sfătos nechimuluit neasemuit nemțească ceva mai puțin decît un car de fîn nojițe curele din păr de capră, cu care se leagă obielele O obiele cărpe din cânepă sau din lână cu care se înfășoară picioarele pentru a încălța opinci sau cizme oblicit găsit cu greu, dibuit oblâncit om, aruncat la pămînt oborât doborât obrintit infectat ocoș isteț, spiritual, șmecher odrăjdii scule, unelte specifice unui anumit meșteșug opărit ars cu apă fiartă, supărat, necăjit opinci încălțări rudimentare din piele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
simte când un șef sau supraveghetor plasează în mod repetat cuvintele negative în „împrejurări jenante”. Efectul este oarecum asemănător cu vechea uzanță puritană de a îl expune pe „păcătos” la stâlpul infamiei, cu gâtul și mâinile prinse în jug și încălțat în saboți de lemn, pentru ca batjocura publică să fie maximă. Deși stâlpul infamiei nu mai este astăzi la modă, osândirea publică în cadrul ședințelor este cu siguranță la modă. Anumiți superiori agresivi verbal aleg ședințele pentru ceea ce un autor denumea „dramă
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
foarte bine cu cititul pe buze. Ea silabisi răspicat: „Îmbrăcați și încălțați astea“. Nu prea aveam chef să port manta de ploaie, dar îmi dădeam seama că obiecțiile nu și-ar fi găsit rostul. Mi-am scos tenișii și am încălțat cizmele de cauciuc. Am îmbrăcat mantaua peste tricou. Era cam grea, iar cizmele cu vreo două numere mai mari, dar am decis să nu mă plâng. Tânăra a venit în fața mea și mi-a încheiat nasturii. Când mi-a tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la toate astea, rana începuse să mă supere. Am decis să merg la spital. Am telefonat la cea mai apropiată companie de taxiuri. Am lăsat prosopul pe rană, mi-am tras pantalonii peste prosop și m-am aplecat să mă încalț. Am crezut că durerea o să mă sfâșie în două. Când mă gândesc că alții suferă și din pricina unei tăieturi de doi-trei milimetri. Ce să mai zic de a mea! Dacă nu mă încălțam ca lumea, nu puteam coborî și urca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prosop și m-am aplecat să mă încalț. Am crezut că durerea o să mă sfâșie în două. Când mă gândesc că alții suferă și din pricina unei tăieturi de doi-trei milimetri. Ce să mai zic de a mea! Dacă nu mă încălțam ca lumea, nu puteam coborî și urca scările. Am luat liftul și m-am așezat lângă tufișul de la intrare să aștept taxiul. M-am uitat la ceas. Era ora unu și jumătate. Nu trecuseră decât două ore și jumătate de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
presupunerea mea e corectă, Întunegrii îi vor anunța pe Simbolatori că suntem aici și indivizii se vor întoarce. Fata și-a scos pelerina și cizmele și și-a pus haina militară kaki pe care i-o pregătisem eu. Și-a încălțat tenișii. — Mai bine te-ai schimba și tu. Dacă nu suntem îmbrăcați adecvat, nu ne putem mișca repede, zise ea. Am procedat ca atare și mi-am luat rucsacul în spinare. M-am uitat la ceas. Era aproape douăsprezece și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât să-i duc eu lucrurile la uscat. Am intrat în baie, i le-am luat și le-am băgat într-o pungă de la Lufthansa. Printre lucrurile rămase în dulap, am găsit niște pantaloni oliv și o cămașă. Mi-am încălțat mocasinii. Astfel mi-am irosit eu o parte din timpul meu prețios pe un scaun, lângă un șir de uscătoare și mașini de spălat. Ceasul arăta douăsprezece și șaptesprezece minute. 32 La capătul lumii Agonia umbrei Am deschis ușa gheretei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Poate ar fi mai bine să nu te duci azi la bibliotecă. — Nu-mi permit să pierd nici o zi. Colonelul a clătinat din cap, a ieșit afară și s-a întors cu o pereche de cizme cu ținte pe talpă. — Încalță-le pe astea. Cel puțin nu aluneci cu ele. Le-am probat și mi se potriveau. Semn bun. La ora la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sau cu furtunul să nu se înece, altuia îi trebuie și pastilele pisate să i le dea asistenta să nu se sufoce, altuia trebuie să i taie unghiile la picioare și mâini, pe altul trebuie să-l îmbrace, să-l încalțe cu ciorapii, la altul trebuie să-i facă patul, să-i scoată din frigider ce-i aduce de pe acasă de mâncare cei ce-și mai aduc aminte de dânsul, în noptiere trebuie tot timpul să facă curățenie să nu lase
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
apă din cofă și turna în fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până se scoroja, și apoi o aducea lângă casă, unde era cofa cu apă și turna iar apă în opinci ca să se înmoaie în timp ce cosea încălțat cu opincile din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare, mi-am zis că prea se obosește tata turnând apă în opinci
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
condei și un abecedar și m-a învățat să scriu și să citesc. La șase ani am fost înscris în clasa I-a. În ziua festivă, a deschiderii „cursurilor” am fost pregătit special. Am fost spălat, schimbată îmbrăcămintea, am fost încălțat și așteptam să merg la școală. De acasă vedeam școala și vedeam că nimeni nu este venit. M-am plictisit așteptând, și așa îmbrăcat ca pentru școală, am plecat la via lui nașu să mănânc struguri și apoi să vin
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]