1,203 matches
-
seama că era compus din foarte mulți navetiști. Ca o precizare că nu era nevoie de prea multă politețe... sau foarte multă... ăăă... Adică oricum nu era stăpânul nostru. Adică, indiferent de situație, trebuia să cumpere, să se încalțe, să încalțe copiii... Deci aveam cereri care trebuiau satisfăcute indiferent de situație, așa încât acest aspect practic șal politeții, n.n.ț nu era luat în considerare. ș...ț Dacă totuși ar fi să mă raportez acum, în prezent, lucrurile s-au mai schimbat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trapper-ilor canadieni și indieni din Vest, din acel Vest sălbatec în ale cărui asfințituri continuă să se aprindă sorii focurile de tabără, dar care pe atunci era un pămînt virgin și pustiu, un număr egal de oameni, însă călări și încălțați cu mocasini, ar fi omorît, în același număr de luni, nu patruzeci, ci patruzeci de mii de bizoni, dacă nu și mai mulți; e o realitate care, la nevoie, ar putea fi verificată și prin statistică. Dacă ne gîndim bine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
obielele murdare, i s-au legat mâinile și picioarele la spate cu o funie, fiind lovit la cap, la față, pe spate, în coaste, plex și la tălpi. De fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu a jucat încălțat pe trupul lui, iar după câteva ore de torturi a izbucnit: „Cât Dumnezeul mă-tii vrei să mai stau eu în pușcărie din cauza ta, mă? Ori îți faci demascarea, ori, dacă nu, te duci îngeraș, după alții de-alde tine
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și mobilizând femeile în oraș ca să le ajute; să facă colecte de bani, alimente, îmbrăcăminte pentru copii, clăci pentru prelucrarea materialelor și a îmbrăcămintei colectate. Prietenele noastre să mobilizeze croitorii și confecțiile militare pentru confecționarea cipicilor cu care ele pot încălța copiii desculți. Prietenele trebuie să însoțească transporturile de copii din regiunile excedentare, veghind și ajungând ca aceasta să se facă în cât mai bune condițiuni. În organizarea cantinelor C.A.R.S.-ului sau Societății suedeze „Salvați Copiii”, prietenele de la U
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
-l înconjurau mai înainte: mama, tata, femeia cu păr alb. Spunând „oamenii“, crede că face ceva iremediabil. Închide ochii, îi deschide iarăși. Oamenii care dispar la capătul străzii sunt toți la fel, în hainele și pantalonii lor închiși la culoare, încălțați cu cizmele lor lungi și negre. O aude pe femeie respirând adânc. Abia noaptea, după ce-au trecut peste mica punte suspendată, cuvintele încep să-l agreseze, îl silesc să priceapă. Înțelege că ceea ce le lipsea caselor din satul unde
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Toporul pe care îl căută la intrare nu-i căzu imediat sub ochi. Acele câteva clipe de căutare îl potoliră. „Să înfund pușcăria din pricina grămezii ăsteia de osânză și a viermelui ăsta cu fund zbârcit? Doar nu-s nebun...“ Își încălță cizmele și se grăbi să iasă, înțelegând că pentru a ucide era de ajuns să vadă chipul femeii, să-i audă glasul. Își petrecu noaptea la un prieten și nu dormi, când indiferent, când născocind vreo răzbunare. Într-un moment
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a apărut o femeie de peste cincizeci de ani, care privind spre poartă, după ce îi ceru câinelui să tacă, se adresă bătrânei: - Ce urli, fă, Leană, că doar nu dau turcii! - Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile! Femeia se încălță pe piciorul gol cu niște papuci din cauciuc aflați în dreptul ușii și veni la poartă. Îi trase un picior și o înjurătură câinelui pentru a nu ieși în uliță, deschise poarta și privi îndelung și chiorâș la femeia însoțită de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
fă Froso, căldarea aia și scoate ceva apă din fântâna din curte! în drum, aruncă și bucata asta de mămăligă și oasele la câine, că tot trebuie să se obișnuiască cu tine! Frosa luă căldarea și castronul cu mâncarea câinelui, încălță cauciucii rupți și umezi de la ușă și se execută. În timp ce scotea apa din fântână, o lacrimă i se prelinse pe obraz. Se gândea la neputința ei pentru bieții copilași care vor trebui să stea în astfel de condiții. Peste un
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și, adunându-și toate puterile, a deschis ușa, dincolo de care era o altă scară. Ezitând Îndelung, fratele meu s-a uitat destul de mult la Întunericul de deasupra capului Înainte de a urca - acum foarte Încet - În podul unde locuiau bunicii mei. Încălțat cu bascheți, a trecut pe sub cele douăsprezece colivii așternute cu ziare umede, care stăteau atârnate de grinzi. Cu o mutră hotărâtă, a pătruns În mirosul acru al papagalilor și În aroma specială a bunicilor mei, un amestec de naftalină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la valurile care se izbeau de bord. Puntea era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
auzi o sirenă de cargobot. Aici nu erau nici un fel de zgomote: gara era complet părăsită pe timpul nopții. Milton avea În picioare mocasinii negri cu ciucurași. Când se Îmbrăcase pe Întuneric, i se păruse că erau cel mai ușor de Încălțat. Mai avea haina lui de purtat În mașină, bej cu cenușiu, cu un manșon de blană la guler. Pentru că era frig, Își pusese și o borsalină, de fetru gri, cu o pană roșie la spate. O pălărie de modă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în arenă? Vocea îi trădează îngrijorarea. — Al doilea culoar la dreapta, mai apucă dresorul să spună înainte ca instructorul să și dispară după colț. Pusio îl urmează grăbit, nu înainte de a arunca o ultimă pri vire curioasă către picioarele individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă vezi, strigă Thaos după el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tunica un pic mai jos. Așa cere moda pentru cei care poartă laticlava. — Calceii? Germanicus ezită o fracțiune de secundă: — Da, calceii. În dimineața asta mergem la Ara Pacis și nu vreau să-mi mai pierd vremea descălțându-mă și încălțându-mă din nou. Bagă pe rând picioarele în pantofii din piele roșie, în timp ce băiatul se chinuie să tragă de limba de la spate ca să-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oprește și trage mai întâi cu urechea să și dea seama dacă soția e îmbrăcată sau nu. Abia când o aude răstindu-se la slujnice ridică ușurel de un colț. Agrippina, cu un picior ridicat pe scăriță, tocmai se lasă încălțată de una dintre slujnice. Fără să vrea, mângâie cu privirea pântecele ce i rotunjește cămașa, după care se înroșește și îi spune precipitat: — Lasă toaleta pentru mai târziu! Grăbește-te, te rog, să ajun gem la sacrificiul de pe Câmpul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea pe Antonia de perete. Lăbuțele din față ale patrupedului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toți dormeau liniștiți, se îndepărtă în vârful picioarelor. În vis, era din nou în valea sa. Un cer jos, plumburiu, care stătea să cearnă ninsoare, acoperea lacul. Învăluiți în niște haine de paie numite la ei în vale „velințe” și încălțați cu cizme de paie, samuraiul și Yozō așteptau cu suflarea tăiată la marginea apei presărate ici-acolo cu zăpadă înghețată. Dintr-un desiș de trestii uscate, se zărea luciul întunecat al apei unde se adunase un pâlc de rățuște. Yozō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu noi prin ținuturi necunoscute, însărcinarea noastră va avea de suferit. Fostul călugăr încuviință trist din cap. Apoi, de lângă platan îi petrecu îndelung cu privirea cum se întorceau la mănăstire. Se trezi din cauza frigului. În lumina lunii, Nishi Kyūsuke se încălța cu băgare de seamă. Descoperind privirea samuraiului ațintită asupra sa, își dezveli rușinat dinții albi. Zâmbetul acela îl lămuri pe samurai unde se ducea tânărul. N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seamă că erau măslinii la chip precum arabii, dar aveau nasurile mici și părul bine strâns la spate. Erau orientali. Dar nu putea spune din ce țară veneau. Purtau cu toții niște haine lungi care le cădeau până la picioare și erau încălțați cu un fel de șosete scurte și albe și cu niște sandale neobișnuite. Papa își dădea seama că unul dintre ei se plângea de ceva anume, dar nu înțelegea limba în care-i vorbea. Suntem japonezi! strigă Tanaka plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ajuns din urmă. Și e Întreg, n-a pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis? Întrebă Margot. — Cică primul bivol s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se proțăpi În fața lor zâmbind, cu profilul său vulturesc Încărunțit. — Un torero, zise unul din preoți către celălalt. — Și Încă unul tare, zise picadorul, zâmbindu-și și părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atacul sub comanda ofițerilor nou-veniți din Constantinopol, care habar n-aveau de nimic, așa că artileria trăsese-n propriile trupe, iar observatorul englez plângea ca un copil. Atunci a văzut pentru prima oară cadavre Îmbrăcate-n fuste albe de balet și Încălțate cu pantofi cu vârful Întors, care aveau În vârf un pompon. Turcii avansau constant și la grămadă și apoi Îi văzu pe bărbații ăia-n fustă luând-o la fugă și ofițerii trăgând În ei, dar apoi luând-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Există mereu o cale de a rezolva lucrurile. Hai să luăm puștile și să mergem la promontoriu după taică-tu. — Da, haide. Bill scoase două puști din rastel. Apoi deschise o cutie cu cartușe. Nick Își puse haina și se-ncălță. Ghetele erau uscate și se Întăriseră. Era destul de beat Încă, dar avea capul limpede. — Cum te simți? Întrebă Nick. — Grozav, spuse Bill, Închizându-și nasturii de la jachetă. — N-are sens să ne-mbătăm. Nu. Mai bine ieșim pe-afară. Ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să vină după noi cu undițele.“ Tânărul domn intră Înapoi În hotel și discută cu soția. El și cu Peduzzi o luară Înainte. Tânărul ținea un sac pe umăr. Peduzzi o zări pe soție, care, la fel de tânără ca și domnul, Încălțată cu o pereche de bocanci și purtând o beretă albastră, Îi urma cărând cele două undițe Încă nemontate, câte una În fiecare mână. Lui Peduzzi nu-i plăcea s-o știe mergând așa, În spate. „Signorina“, o strigă el, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pantaloni plini de sânge Îndesați Într-un cărucior de cumpărături plin cu gunoaie. La mică distanță de locul respectiv, au găsit un fel de cort făcut din pânză albastră și carton. L-au arestat pe locatar, un bărbat fără adăpost, Încălțat cu pantofii care lăsaseră urmele revelatoare. Suspectul nu avea cazier, dar avea antecedente psihiatrice. Caz rezolvat. Sau poate că nu. Imediat după ce prietenii mei au dispărut În Birmania, ziarul și-a schimbat Încă o dată povestea: „Moartea proprietarei de magazin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se dea. Într-o zi, la hotel, plănuind să se apropie de mine, m-a găsit înghețată, fără putere să fac un gest să-l primesc. S-a indignat cu o ridicare din umeri și a început să se încalțe. Oh! ce groază a fost pentru mine atunci! M-am îmbrăcat în goană și am pornit ca o nebună pe străzi, în timp ce el, transformat ca prin minune, se milogea după mine să-l iert. La urmă l-am iertat. Și-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]