664 matches
-
drumul la stație, cu decibeli mulți. Fata sare, răsturnându-și scaunul pe care de-abia se așezase, și se pune pe dănțuit pe muzica de manea, cu fața îmbujorată proiectată spre tablele ondulate care plafonează terasa. Picioarele îi scapă din încălțările desfăcute, și-aruncă și haina de piele pe scaun lângă bărbatu-său, ăla se ridică și începe să dănțuiască, pocnindu-și sonor picioarele în jurul ei. Băieții cu muzica se pun să bată din palme, Viner râde și el cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cinci, hainele îi erau călcate cu grijă, coafura perfectă și ochii ei mari și sticloși străluceau mai tare ca stelele ce se zăreau printre nori. Mă luă de braț și atunci am remarcat cât era de înaltă. I-am privit încălțările gândind că poate e pe tocuri și mare mi-a fost mirarea constatând că avea în picioare o pereche de pantofi sport, tip adidas, albi cu trei dungi albastre și cu o talpă foarte subțire. De ce ții capul plecat? Ți-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fost mirarea constatând că avea în picioare o pereche de pantofi sport, tip adidas, albi cu trei dungi albastre și cu o talpă foarte subțire. De ce ții capul plecat? Ți-e rușine cu mine? întrebă ea vădit supărată. Îți admiram încălțările, i-am răspuns întorcându-mi privirea spre chipul ei ce radia în lumina plăpândă a lunii... Dacă ar fi să alegi, dintr-o lume întreagă, bărbatul perfect, ai ști cum ar trebui să arate?. Sincer? Astăzi aș vrea să arate
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
departe de casă, într-un loc necunoscut, fără un acoperiș deasupra capului, fără cimitirul Eternitatea care-mi fusese de atâtea ori scăparea, când trebuia să mă ascund de furia nebună a tatălui meu. Simțeam noroiul cum mi se încleie pe încălțări, făcându mi drumul tot mai anevoios, alunecam deseori și cu greu rămâneam pe picioare. Cărarea devenea tot mai abruptă și eu gâfâiam de oboseală privind cu capul ridicat spre o luminiță ce se ascundea când și când după brazi. Aerul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se simte obligat să încropească o conversație cu mine dincolo de "Bună dimineața", "Cum e apa?" sau "Poftă bună". Și, la drept vorbind, chiar îmi convine să fiu lăsat în pace. La mare, eu procedez cam ca arabii care-și depun încălțările la intrarea în moschee. Mă desprind de problemele curente. Nu mă atrage, așadar, să iau parte la șuetele care se încing pe plajă ori pe terasă și să aud obișnuitele bârfe literare. Le evit cât pot. Mă salut cu cei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
O arteziană murmură într-un bazin de piatră, înconjurată de coloane în formă de flaut. Se aud acorduri de flamenco. Din spatele uneia dintre coloane se desprinde o siluetă suplă, elegantă, cu jachetă neagră scurtă și pantaloni strâmți, pășind ușor cu încălțările sale de toreador. E incredibil de chipeș, trăsăturile îi sunt deosebit de fine. O ia pe Carol de mână și o duce spre un divan acoperit cu cele mai fine țesături persane. Acolo se dezbracă și o dezbracă și pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ cu oroare că nu înaintez deloc, defel. Pocnetul tocurilor încălțărilor cu care alerg pe podeaua în care și-au frântul gâtul nenumărați alți înaintași ai mei sună hâd prin chiar faptul că este singurul sunet pe care-l voi mai auzi. Iar afară, acolo, viața curge liniștită, după cum îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului și cămășii imaculate, dar și albul fără cusur al încălțărilor lui ultra. M-am apropiat de el. Priveam terenul ca de pe puntea unui vas. Era ca la televizor: doi ași într-ale tenisului izbind mingea, totul numai nerv și agerime. La capătul opus al sălii mai era o fereastră. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
suflete de îngrijit și alinat. Dar Fielding a preluat comanda, organizând un fel de concurs de măgulire printre portmoneele doldora. Și fii atent că toată trupa asta era surprinzător de lipsită de ostentație, nu avea nici un strop de strălucire - cu încălțări modeste, unii printre ei, și în mare nevoie de smacuri și intervenția coafezelor în valoare de câteva miare bune. În jur, doar trăncăneala și vorbe de clacă, strânse în jurul șampaniei bune, tartinelor dichisite, chelnerilor în smoching, banilor, printre care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care se întrezărea pe coridorul deschis. - Căpitane Birmaq, fii binevenit. Tocmai mă gândeam la tine, își drese el ușor glasul. Cum te mai simți? întrebă el mai mult din politețe, încruntându-se însă când văzu urmele de noroi pe care încălțările căpitanului le lăsaseră pe podea. - Mai bine de atât nu se poate, veni răspunsul. Un zâmbet răsări în mintea căpitanului când văzu nemulțumirea de pe fața lui Poha: acum, chiar mă simt bine. Zona unde stai este frumoasă, însă căile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mare atracție pentru pisici. Problemele privitoare la încălțăminte se rezolvau complet în celelalte anotimpuri, începând de primăvara timpuriu, când ieșeau gâzele la soare, toată vara și toamna până ce da înghețul, umblam desculți. Tălpile bătătorite și îngroșate suplineau, în toate situațiile, încălțările. La școala primară am mers tot desculți, la fel ca ceilalți copii care au ajuns la vârsta școlarizării, cu picioarele spălate bine, dar pline de zgârieturi și înțepături. Toamna târziu, la venirea înghețului, m-am încălțat cu opinci noi și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
fugă. Pe pardoseală era atâta sânge, încât mâinile Împăratului în agonie erau scufundate în el. Și în timp ce zăcea cu fața în jos, ochii i se fixară o clipă asupra unei ultime imagini: veneau mulți oameni alergând, iar în fața lui văzu încălțările greoaie ale puternicelor, incoruptibilelor gărzi germanice. „Ați ajuns târziu“, gândi el. Pentru prima oară în cei douăzeci și nouă de ani ai lui, știu că nu se mai teme de nimic. Nu mai văzu nimic, toate senzațiile fizice se descompuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acela, care urma să aibă parte de o mare și urâtă celebritate, se născuse în castrum, sub semnul Fecioarei, în ultima zi din august, și fusese educat în cadrul legiunilor, „in contubernio legionum eductus“. La urmă, sutor-ul, cel ce făcea încălțările, îi luă măsura picioarelor cu o bucată de sfoară. După trei zile de probe și ajustări misterioase, băiețelul ieși din atelierul lui purtând înfășurată pe pulpe faimoasa, raționala, spartana caliga a soldaților romani. Acel sutor alesese, prelucrase și unsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bucată de sfoară. După trei zile de probe și ajustări misterioase, băiețelul ieși din atelierul lui purtând înfășurată pe pulpe faimoasa, raționala, spartana caliga a soldaților romani. Acel sutor alesese, prelucrase și unsese cu grăsime pielea cea mai fină, dar încălțările erau foarte tari. Meșterul îl asigură că a doua zi avea să fie mai bine. Copilul făcu un pas; pielea scârțâia. Dar cuiele din talpă se înfipseră în pământ și simți cum, după un salt, rămânea pe loc, în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nevăzute ale destinului, acel joc al unor militari plictisiți avea să fie interpretat de istorici drept începutul unei povești fatale. Înconjurat de oamenii săi, tatăl râse, îl ridică pe copil în brațe ca să poată fi văzut de departe, pipăi micile încălțări și declară că, pentru soldații care luptau împotriva germanului Arminius, sutor-ul nu făcuse niciodată caligae comparabile cu acelea. — O să fie pedepsit, râse el, pentru că a arătat că știe să lucreze mult mai bine decât o face de obicei. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că omul nu vorbește prin cuvinte, iar câteodată nici prin priviri, ci, asemenea cailor și câinilor de vânătoare, prin frământările și încordările trupului. „Dacă bănuiești că minte, uită-te cum i se crispează degetele, cum i se mișcă picioarele în încălțări.“ Gajus reținuse aceasta și acum asculta relaxat, inert, privind blând în ochii ei. Iar când termină de vorbit despre tatăl său, el păru că nu știe ce să-i răspundă: — Nu-mi amintesc... Eram foarte mic în vremea aceea... Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de gardă deveneau rigizi, cu maxilarele încordate sub apărătoarea coifului mic, coborât pe frunte, cu privirea țintă înainte. El pășea fără să privească în jur, încălțările lui grele apăsau cu putere treptele de marmură. Probabil că îl văzuse însă pe Gajus de departe, fiindcă, atunci când ajunse lângă el, își încetini înadins mersul, fixându-l, și îi adresă un salut lung, neașteptat, deliberat. Nu era nimeni prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Fusese îngropată, în așteptarea morții. Mergea; poruncea prin gesturi să se deschidă ușile, să se îndepărteze mormanele de lemn putred și de mobile distruse. Trecea dincolo de ele. Foștii temniceri se grăbeau să elibereze trecerile, să curețe cu mâna locul din fața încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în așteptarea morții. Mergea; poruncea prin gesturi să se deschidă ușile, să se îndepărteze mormanele de lemn putred și de mobile distruse. Trecea dincolo de ele. Foștii temniceri se grăbeau să elibereze trecerile, să curețe cu mâna locul din fața încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
extraordinar de repede, devenind un fel de schimbare socială, o marcă ideologică - rol pe care urma să-l joace de multe ori în secolele viitoare. În plină Curie, cineva declară că tânărul Împărat corupea obiceiurile. Fu criticat până și pentru încălțările pe care le purta: după caliga - foarte tare, cu cuie, cu șuvițele de piele grosolană care învinețeau degetele și încheieturile -, nu se mai mulțumea cu încălțările romane obișnuite, cu acel calceus senatorius întotdeauna negru ori cu încălțămintea tipică a împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plină Curie, cineva declară că tânărul Împărat corupea obiceiurile. Fu criticat până și pentru încălțările pe care le purta: după caliga - foarte tare, cu cuie, cu șuvițele de piele grosolană care învinețeau degetele și încheieturile -, nu se mai mulțumea cu încălțările romane obișnuite, cu acel calceus senatorius întotdeauna negru ori cu încălțămintea tipică a împăratului. Când avea chef, purta sandale ușoare, în stil grecesc, iar uneori chiar cothurni, cu talpa de plută. Într-o zi își puse, pentru o ceremonie - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
astea s-au copt în mintea lui Lepidus“, gândi el, „și apoi le-a inoculat, zi de zi, în sărmanul ei creier“. Noaptea, liniștea din camera lui și din celelalte încăperi imense ale noii domus era halucinantă. Departe, se auzeau încălțările grele ale gărzilor germanice care, la intervale precise, se schimbau în fața apartamentelor lui inaccesibile. Singurătatea lui era înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
drumul. Chereas îl urma, dar era prea departe. Cu o tresărire de spaimă, cineva întrebă: — Unde sunt germanii? Îi răspunseră în șoaptă: — I-a trimis afară... Chereas îl urmărea pe Împărat cu pași din ce în ce mai grăbiți. Conspiratorilor li se păru că încălțările sale făceau prea mult zgomot. Și Împăratul mergea repede, ca întotdeauna; nu se mai întorsese să se uite înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a lui Chereas făcu un salt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
camerele și termele palatelor imperiale. Pretorienii se grăbiră, știind ce aveau de pierdut dacă nu-l găseau. Soarta imperiului fu hotărâtă atunci când un soldat care scotocea înjurând prin pavilionul de serviciu de pe terasele vechii Domus Tiberiana văzu o pereche de încălțări ivindu-se de sub o draperie. Bătrânul, care stătea ascuns acolo, crezu că veniseră să-l ucidă și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața, în timp ce soldatul care-l găsise încerca să-i explice că îl aștepta domnia asupra imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niște vechi ruine s-a descoperit o statuie de bronz înaltă de aproximativ doi metri, însă spartă în bucăți. A fost reconstituită cu grijă, dovedindu-se o reprezentare a lui Germanicus: cu lancea în mâna stângă, mantia îndoită pe braț, încălțări militare, cu mâna dreaptă întinsă în atitudinea comandantului care începe un discurs, o adlocutio către oamenii săi. Chipul îi este calm, plin de siguranță. Statuia evocă probabil ziua când, printr-un gest de fidelitate extremă, a împiedicat cele opt legiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]