1,244 matches
-
de cele franceze. - Vreau să fac pe plac țarului Alexandru. Voi lăsa cale liberă armatelor lui Kutuzov, dar numai dacă rușii se vor retrage din Germania și Polonia. Condiția fiind acceptată, lui Napoleon nu i-a mai rămas decât să încalece și să-și anunțe statul major: - Domnilor, pacea este încheiată, iar noi ne întoarcem la Paris. Dar pace nu era După Austerlitz, Napoleon I Bonaparte s-a concentrat ceva mai mult asupra unui gând: întărirea poziției lui de împărat prin
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
adăugând ca explicație: Naziști. M-am cățărat și eu În patul cel mare. Acasă aveam o singură pernă. Aici erau șase. ― Masaj la spate, strigă Obiectul cu veselie. ― Îți fac dacă-mi faci și tu mie. ― S-a făcut. Am Încălecat pe șaua șoldurilor ei și am Început cu umerii. Părul Îi stătea În cale, așa că l-am dat la o parte. Am tăcut o vreme În timp ce o masam, apoi am Întrebat: ― Ai fost vreodată la un ginecolog? Obiectul dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noaptea din cabană, cu Rex și Jerome. În ceea ce privește brândușa, nu era atâta o parte din mine, cât un lucru pe care Îl descopeream și de care ne bucuram Împreună. Doctorul Luce o să vă spună că maimuțele femele Încep să se Încalece atunci când li se administrează hormoni masculini. Apucă, se Împing. Eu nu. Sau cel puțin nu de la Început. Înflorirea brândușei era un fenomen impersonal. Era un fel de cârlig care ne lega, mai degrabă stimulând părțile exterioare ale Obiectului și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a ajuns la destinație și începe să apese. Ușurel la început, apoi cu tot mai multă putere. Îndea juns de tare încât să o excite, dar suficient de puțin ca să o facă să-l dorească. O dezmiardă, o palpează, îi încalecă trupul, însă nu o posedă. Trebuie să simtă și ea - femeia păgână - suferința pe care i-a prici nuit-o, să se perpelească înfometată, fără să aibă pentru moment dreptul la hrană, să aștepte, să se căiască, să merite ce va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Afară, Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri aleși de bătrânii satului, Seihachi, Ichisuke și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În spate vedea chipul încleștat al soției sale care se străduia să-și stăpânească emoția. Samuraiul zâmbi silit și își plecă adânc capul către Gonshirō pe care îl ținea în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și primi înapoi pământurile de odinioară se va spulbera. Ba poate că, așa cum spunea Matsuki, nereușita lor va servi drept scuză pentru pedepsirea aspră a celor cu rangul de ostaș. A doua zi înainte de prânz căpitanul, secundul, Velasco și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda de credința creștină. Înțeleg ce este în sufletul tău. După ce-și îndepliniră însărcinarea, slujbașii se simțiră datori să îi aducă vorbe de mângâiere. Apoi, înainte de a încăleca, unul dintre ei îi spuse în șoaptă: — Am un mesaj de taină de la Matsuki Chūsaku. Sfatul Bătrânilor a primit veste din Edo că Velasco a fost prins la Satsuma. Dacă n-ar fi fost această veste, n-ai fi primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doi cai ieșiră din ea pe lateral și continuară să alerge; ceilalți trei erau căzuți unii peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică pe genunchi, iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
parte de o școală atât de frumoasă, stăteam cu toții în grajdul de la hipodrom și făceam practică. La început făceam treaba murdară. Strângeam bălegarul, făceam curat la cai... Ba una, ba alta...; ne foloseau până la epuizare. Treptat, ne-au lăsat să încălecăm pe cai. La hipodrom erau câțiva jochei excelenți, de la care am dobândit multe cunoștințe valoroase. Nu primeam salariu în timpul uceniciei. Doar muncă și hrană. Duceam o viață grea, fără bani. Ne dădeau doar minimul necesar zilnic. Nu aveam decât două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda și Ierusalimului: "Să vă închinați înaintea acestui altar?" 8. Acum fă o învoială cu stăpînul meu, împăratul Asiriei, și-ți voi da două mii de cai; să vedem dacă poți face rost de călăreți ca să încalece pe ei! 9. Cum ai putea să stai tu împotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpînului meu? Și totuși tu îți pui încrederea în Egipt pentru cară și pentru călăreți. 10. Și apoi, fără voia Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ne împăcam cu interdicția de a merge la film de la 7 la 9 seara și gândiserăm noi, vreo trei mușchetari, că nimic nu poate sta în calea hotărârii de a nu ține cont de limitarea abuzivă din partea direcțiunii, așa că am încălecat cu curaj gardul din spatele internatului și am ținut-o tot într-o fugă să nu ajungem cumva ultimii la intrarea în sala cinematografului. Dar nu din cauza problemelor cu biletele. Bilete se găseau, nu de asta era vorba, pentru că nu mai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe care ne-o tot cântă de o bucată de vreme, se aude în surdină chestia cu concedierile ce vor continua pe tot parcursul anului viitor. Așa că va fi vai de noi, și bine de cei care ne-au încălecat. Noi nu avem decât să tragem nădejde la o pedepsire viitoare a criminalilor aceștia, dar se pare că nici măcar pe lumea cealaltă nu vom avea această minimă satisfacție. Citind pe Internet comentariile la articolele apărute în presă, observ un curent
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nesănătos, care, legănat de cântecul păsărilor de afară, se prelungi până la lăsarea întunericului. Prima care își reveni fu Malaberga. Sprijinindu-se de scândurile mesei, se ridică greoi; ba mai mult, se rostogoli pe jos de-a binelea când încercă să încalece peste bancă, dar fu repede iarăși în picioare. Ștergându-și gura cu dosul mâinii lungi și uscate, îi cercetă pe cei cinci oaspeți, abandonați pe locurile unde erau, neajutorați ca niște copii. Pe urmă, fără să le mai dea atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săgeții. — Ești rănit! strigă ea. — Mișcă-te, îți spun, sau or să ne ajungă! Fata își sfâșie cu un gest hotărât poalele rochiei lungi de culoare ocru, tivită cu purpură, despicând-o până deasupra genunchilor, apoi coborî din car și încălecă bărbătește în fața lui Waltan, care imediat îl făcu pe Rutilan să se întoarcă și îi dădu pinteni, strigându-i tare în urechi. Frediana îi înconjură pieptul cu brațele și se lipi de el, străduindu-se, pe cât putea, să nu zgândărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dezlipească ochii de la el. Khaba arătă spre bandaj: — Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci mutra aia de idiot, mai bine ajută-mă să încalec. Cu brațul ăsta nu reușesc. Odolgan sări agil din șa, își împreună palmele și își ajută prietenul să se ridice ca să urce pe cal, dar nu conteni să-l cerceteze, în culmea uimirii: — Ai supraviețuit trăsnetului! Din câte știu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scutură prietenul, care urmărea plin de oroare scena. — Să mergem! strigă, îmboldindu-și calul spre coborâș. Dând mereu pinteni cailor, coborâră în viteză cărarea ce îi condusese pe culme, traversară vadul și ajunseră din urmă soldații. Chilperic le porunci să încalece și să-și pregătească armele, în vreme ce Sebastianus, la rândul său, îl întreba pe Mataurus: — începe. Spune oamenilor să se pregătească: pornim la luptă. — Unde ne așezăm? — îți spun imediat, îi răspunse Sebastianus, după care, dând pinteni calului, se întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceara tăbliței; era conștient că ar fi fost mult mai oportun, ba chiar și mai elegant, să trimită un mesaj scris pe pergament, dar nu era vreme pentru finețuri. îi înmână din nou tăblița lui Vitalius. — Acum fii foarte atent: încalecă pe cal și îndepărtează-te de aici cât de repede poți. Alege un punct de unde să observi cum se desfășoară lucrurile și, dacă o să vezi că suntem înfrânți... — Să dea Domnul nostru să nu fie așa, Prefectule! — Dacă o să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privire înghețată. — Fă cum ți-am spus! întări sec. — Și călugărul? Ce facem cu el? Insistă să urce cu noi. Inisius, nebăgat în seamă de războinicii care se puseseră deja în mișcare, încerca mai departe, fără prea mult succes, să încalece pe catârul său. încruntându-se și mai tare. Balamber îl cercetă scurt, apoi scoase un suspin de nerăbdare: — Gândacul ăsta! Ajută-l. Poate o să ne fie de folos în vreun fel. Khaba încuviință, după care își împunse calul, coborî de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se învârtă în sensul acelor de ceasornic, împreună cu catârul său, în încercarea zadarnică de a-l opri și de a i se urca pe spinare. Hunul apucă animalul de căpăstru și îl ținu pe loc, ajutându-l pe călugăr să încalece. Chemă un războinic și-i porunci să se ocupe de el, apoi se îndreptă către capul coloanei. Cărarea era suficient de largă încât să poată trece pe-acolo doi oameni pe cal, unul lângă altul, dar era toată o șerpuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe rotunjimile trupului, ici și colo unse cu grăsime, mărturiile vizibile ale mângâierilor lor avide. într-un colț slab luminat, zăceau la grămadă arme, cufere, haine de preț și vase pline cu tot felul de bijuterii - prada lui Balamber. Acolo, încălecat pe o șa romană, Kayuk aștepta să primească ordine de la stăpânul său, iar între timp cojea un măr și juca morra cu doi tineri de vârsta lui. Flacăra pâlpâitoare deasupra căreia, înfipt în proțap și bine uns cu propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un cal, o să-l iau pentru tine. în loc să urce pe cal după obiceiul femeilor, ea nu șovăi să-și ridice tunica până deasupra genunchilor, după ce o sfâșie în grabă și cu hotărâre pe unde era nevoie, apoi, dintr-un salt, încălecă în spatele său. O clipă mai târziu, părăsiră luminișul și se pierdură în pădure. 37 Mica armată merse ore întregi, urmând cel mai adesea cărări abia schițate, urcând sau coborând coaste pietroase ori urmând defileuri întunecoase și împădurite. Se deplasau printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bruscă, să dezvăluie dușmanilor ambuscada ce li se pregătise. Cercetașii se apropiară, dar Balamber, îngenuncheat în spatele unui carpen rămuros și plin de frunze, privea dincolo de ei, observându-l pe războinicul ce părea să-i conducă pe burgunzi: constată că era încălecat pe un magnific roib și îl găsi foarte tânăr, puțin mai mare decât un băiețandru. Ori poate era vorba de femeia războinică, valoroasă și crudă, care îi arsese oamenii? Distanța încă nu-i permitea să distingă trăsăturile acelui cavaler, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al bagaudului. După-amiază, ajunși la o răscruce, unde se înălța, lăsată în paragină și îmbrăcată în lăstari de mirt, vechea nișă votivă a unui cult păgân, zăriră doi oameni în vizibilă așteptare; aceștia, de îndată că îi văzură că vin, încălecară prompt pe cai. — Bine, spuse Divicone, ce vă spuneam? Au venit să ne ia. Sebastianus, temându-se de alte surprize îi avertiză pe toți să stea pregătiți. Ceva mai târziu, erau față în față cu ei. Tribunul îi cântări într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al tău. Taciturnul luă din nou frâele în mână și, întorcându-și calul, încuviință cu gravitate: — Bine, conchise el. Facem cum spui tu. 10 Mabertus părăsi villa puțin înainte de apusul soarelui, ducându-l cu sine pe tânărul prizonier. Erau amândoi încălecați pe doi cai lăsați, din ordinul Taciturnului, chiar de către burgunzii care-i furaseră toți caii pe care îi găsiseră în zonă. Nu fără ușurare, soldatul se îndepărtă de deprimantul spectacol al ruinelor și al disperării pe care îl avusese sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]