1,681 matches
-
ci și lenea. Cu toate aceste condiții favorizante, de-a lungul vremurilor însă nu s-a întâmplat nimic din ce susțineau teoriile, asta dacă nu luăm în seamă milioanele de victime și nenorocirile de tot felul. Afurisita de societate se încăpățâna să funcționeze după criterii absolut perimate precum câștigul realizat prin muncă și reinvestit în dezvoltare. Evident prin exploatarea omului de către om! Ce cruzime! Numai că, la un moment dat, în cursul evoluției societății a apărut cercetătoarea engleză Morsiria Quizdan, o
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
a(u) nimerit a veni pe lume, fără mamă, fără tată, cum se spune, atât fondatorul (omul) cât și gândurile (acțiunile) sale de a pune ordine (insituțională și legislativă) în viața societății... Noile rânduieli social-istorice impuse și care s-au încăpățânat la început să se „așeze” cu de la sine putere - în „matricea pentru verificarea și autentificarea experimentului comunist” - prin care românii urmau să ”treacă” și să devină „cobai voluntari la făurirea propriului destin istoric” n-au încremenit nici măcar în proiect, cu
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
vreo 1,70 m înălțime, bine legat, dotat, la partea superioară a corpului, cu o scăfârlie ca o ghiulea, numai bună ca acoperiș pentru hornul gâtului. Ochii, de un albastru de peruzea, erau, oarecum, certați, întrucât cel din stânga capului se încăpățâna să privească, strengărește, o idee spre urechea din vecinătate. Pe un chip gol ar părea de-a dreptul sinistră chestiunea cu pricina, însă natura lucrează după regulile ei, așa că, în compensație, îi dăruise individului un zâmbet de înger, ca o
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
creator de frumos prin cuvânt. Concentrată într-un nume, perioada poate fi numită simplu, revista „Oglinda literară”. Care, din motive de neînțeles a încetat să apară. A fost odată...OGLINDA LITERARĂ - vor spune unii. Nu mai există. Iar eu mă încăpățânez și spun,: cel ce a „născut-o” - ca un tată iubitor, și nu o spun numai eu), suferă. Acestui „tată”, noi, toți membri ai cenaclului „Duiliu Zamfirescu” și ai Asociației cu același nume, îi spunem un sincer LA MULȚI ANI
PENTRU TOTDEAUNA… de MARIANA VICKY VÂRTOSU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367053_a_368382]
-
Vasile, în urma unei ploi torențiale ce la surprins pe munte, răcește și se pricopsește cu o congestie pulmonară de toată frumusețea. Oricât s-au tot străduit medicii spitalului din Câmpina să-l pună pe picioare, nu au reușit. Cum era încăpățânat din fire, credea că se va vindeca la începutul răcelii cu o cinzeacă de rachiu fiert și cu piper, să scoată tot focul din el, apoi, văzând cum sănătatea lui a devenit tot mai șubredă, ajuns pe patul de spital
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
străbătut... din Terra Blachorum. Așa se face că neamul bălcăneștilor trăiește de la descălecarea lui pe aceste locuri în strânsă legătură cu cerul și pământul, cu lucrurile înconjurătoare, vădind tenacitatea unei buruieni locale, nepieritoare, care în ciuda vitregiilor îndreptate împotriva ei se încăpățânează să reziste, meritându-și astfel, pe drept cuvânt, numele de pir.” Sfântul Baia, un sfânt al tuturor posibilităților Bălcăneștii sunt oameni împlinitori de dreptate, răbdători în suferință, iubitori de adevăr, dreptate și demnitate. Ei sunt păstrătorii unei lumi arhaice și
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
51, zonă în care se spune că s-ar păstra o navă spațială extraterestreă aterizată întâmplător în trecut, precum și rămășițele unor ființe de pe alte planete. E evident pentru toată lumea că baza militară secretă cu acest nume există, chiar dacă guvernul se încăpățânează să dezmintă zvonurile vehement. Mai nou există până și o rută „turistică” tangențială- traseul extratereștrilor - pe care se poate călători cu automobilul. Doar puțini dintre vizitatorii Las Vegasului acordă atenție și reversului medaliei, căutând după sensuri ascuns așa cum nu m-
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
dar ea, știți ce mi-a spus?... A spus că bunica nu vrea. Cred și eu, că dacă îi spune așa cum știu că obișnuiește ea să se exprime - ”hai, treci să te speli, că te-ai împuțit!” - bunica o să se încăpățâneze și o să refuze. Dar eu am luat-o cu binișorul și i-am spus că în spital sunt mulți microbi și ar fi bine să scăpăm de ei și apoi o să se și răcorească și o să-i fie mai bine
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
totul, dar nu dau societății nimic în schimb. Am avut și voi avea respect pentru cei care și-au înfruntat destinul mergând înainte prin cele mai mari și multe greutăți. Acei care au crescut sumedenie de copii. Acei care se încăpățânează să trăiască în cele mai izolate locuri, în sate uitate de lume, crescând vite și alte animale. Adunând iarba fir cu fir pentru asigurarea hranei pentru aceste animale pe timpul iernii. Acei oameni care au rămas în satele lor acolo unde
ÎMI REPROŞEZ MIE!!! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363670_a_364999]
-
în momentele de singurătate acută. Dar ...sunt lucruri pe care nu le poți uita niciodata.Un gest ,un cuvânt ,o privire...Momentul în care ai simțit durerea trecandu-ti prin inima că un cuțit cu două tăișuri. Unele inimi se încăpățânează și se vindecă și se îndrăgostesc din nou doar ca să fie din nou ranite.Altele se închid și nimeni niciodată nu le va putea redeschide cu adevarat. Iar altele se regenerează...Pasărea Phoenix care renaște din propria-i cenușă ...se
DE DRAGUL AMINTIRILOR... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364717_a_366046]
-
mare de jumătate de kilogram. Gică prindea mai bine ca mine, deoarece când a văzut că trage carasul, a abandonat două lansete, rămânând doar cu două și așa putea să-l înțepe mai ușor când mișca bambina[xiv]. Eu mă încăpățânam să dau cu toate patru lansetele și ratam pește după pește. Eram nervos din această cauză, iar Gică râdea de mine și mă tachina în privința sculelor mele. Până seara, făcusem amândoi ceva capturi. Votca și berea consumate de-a lungul
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
încă o săptămână, situația era neschimbată. Nu primiseră nici măcar un singur e-mail, o singură solicitare de înscriere. Când s-a împlinit o lună, cei trei au înțeles în sfârșit că totul fusese în zadar, asemeni unui îndrăgostit refuzat care se încăpățânează să-și asalteze iubita cu declarații, pentru ca într-un final să priceapă și el că e totul sortit eșecului și trist, dezamăgit, îmbufnat, să abandoneze și să se retragă într-ale lui. „Eu zic să scădem taxa la 3 lei
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
Pentru aceasta omul mai are nevoie și de sprijin din exterior, adică de sprijinul societății în care trăiește, o societate cât de cât sănătoasă și nu una bolnavă! Însă, obligatoriu e nevoie de participarea și voința individului. Dacă tu te încăpățânezi și nu vrei să lupți, să răzbești, nu te mai poate ajuta nimeni. Un om rațional și cu credință în Dumnezeu, nu poate refuza lupta. Când începi să vezi că viața pe care o iubești se deteriorează, că refugiul în
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
scăpat nicio secundă din vedere, ferindu-mă în același timp să-l privesc prea insistent. Când s-a ridicat, am pornit în urmărirea să, așteptând să ajungem într-un loc mai lăturalnic. Și chiar am avut de așteptat, fiindcă se încăpățâna să se expună văzului public. Într-un târziu, l-am prins izolat, într-o mică grădină la care se ajungea urcând pe niște pietre. Știam că, fizic, sunt în dezavantaj, asa ca i-am aplicat repede una dintre puținele metode
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
de ușurare, de eliberare. Avea să fie pentru totdeauna acolo, cântând din vioară ei magică, dând o reprezentație grandioasă în fața unei lumi care își îngroapă sensurile cele mai profunde într-un morman de castele ale desfrâului, lume pe care ne încăpățânam să o numim realitate... Singură, murdară, desculța, înfruntând omenirea cu magia sunetului... Mica mea regina a țiganilor, am fost sortiți să fim împreună, pentru vecie... Să ne bucurăm de aceste clipe, așa cum iarbă primește roua dimineții... De ce să strivești lumea
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
lucru destul de repede, pentru că într-un fel sau altul, toți cei buni sau răi, o lasă singură în bătaia vântului, problemele fiecăruia contând mai mult decat ființă ce nu a ținut cont de mediul social și economic și s-a încăpățânat să vină pe lume. S-a străduit de a nu fi o piedică familiei ei, învățând, însușindu-și toate caracterele unui om educat și sensibil au trecut neobservate, nebăgate în seamă. Era cea mai mică, deci trebuia să se mulțumească
UMILINŢĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ SAU LA O CEAŞCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349129_a_350458]
-
multe neplăceri pe termen lung. El știe că vrea și că ar face orice pentru a-și îndeplini dorința, dar niciodată nu poate intui urmările îneplinirii dorinței, pe o perioadă mai lungă de timp. El dorește și hotărăște instinctiv, este încăpățânat și frustrat atunci când ceea ce și-a propus nu s-a înfăptuit. Omul aleargă continuu către obiectivul stabilit, iar obiectivul cu atât se îndepărtează mai mult. Cu cât veți dori mai mult un lucru, cu atât acel lucru nu se va
AI GRIJĂ CE-ŢI DOREŞTI, SĂ NU GREŞEŞTI! de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/348698_a_350027]
-
-și șoldul. -Că noi doi nu putem avea aceleași motive de a fi fericiți. Iar dacă am avea, ne-am pierde identitatea. Defapt, chiar ne-o pierdem când stăm prea mult singuri, când nu vorbim cu nimeni, când suntem prea încăpățânați să acceptăm sau prea timizi să ne deschidem sufletul altcuiva. Stând singur, cu propriile gânduri, vei ajunge să crezi în ceva până vei deveni acel ceva și vei uită cine ești. Ceilalți te vor vedea, te vor judeca, tu nu
MITURILE EULUI de ELENA STAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349270_a_350599]
-
FĂRĂ FRONTIERE COSTEL PĂTRĂȘCAN ÎN CIPRU Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Dintotdeauna am crezut în oameni și în prietenie. O să-mi spuneți că sunt un pic naivă, dar eu mă încăpățânez să cred în continuare în oameni adevărați și în prietenia sinceră și dezinteresată. Și-o să vă convingeți că este așa... Se întâmpla în februarie 2013, de-abia reușișem să cunosc o parte din diaspora română din Cipru și fusesem solicitată
PRIETENIE ŞI ZÂMBETE FĂRĂ FRONTIERE COSTEL PĂTRĂŞCAN ÎN CIPRU de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349860_a_351189]
-
Carul Mic, Calea Lactee. Mi-a spus de ani lumină. La prima aselinizare am fost și eu martoră. Îmi explica infinitatea universului, iar eu încercam, în mintea mea, s-o cuprind. Expresia ”nu se termină niciodată”, pentru mine, nu exista, mă încăpățânam să cred că, totuși, undeva se sfârșește. Și, uite-așa, răpită de gândurile mele, nici nu mi-am dat seama când am ajuns. Stația era la noi la poartă. Este și-acum. Cum am coborât, am și zbughit-o în
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
atât de deasă, încât nu se mai zăresc unul pe altul. Din când în când câte un fulger le luminează calea. Alunecă. Se agață din nou.) Păpădie (din adăpost): Nu-i mai văd. Nu știu ce s-a întâmplat cu ei. Sunt încăpățânați. Nu m-au ascultat deloc. (Încearcă să facă câțiva pași, dar se întoarce în adăpost.) Este imposibil. (De pe muntele stâncos se aude un glas.) Piatră: Sfinx! (din nou) Sfinx! (după o clipă de liniște) Nu mă aude. Ce s-a
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
de aici și setea asta sfâțietoare pe care o simt în mine. La o depărtare de palmă este adevărul dar mâna mea nu-l poate atinge. Dumnezeu mă privește dar crede că încă nu am crescut destul. Dar eu mă încăpățânez în fiecare zi întind manile și aștept smerita ziua când am să pot să-l ating. Referință Bibliografica: Atât de aproape / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1827, Anul VI, 01 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ATÂT DE APROAPE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350182_a_351511]
-
dura prea mult să-i descriem toate aventurile cavaleresc-artistice, și de altfel poate că nici nu avem harul unui Miguel de Cervantes Saavedra. Dar, pe scurt, povestea ar fi următoarea. Don Quijote din Berceni, chiar dacă nu o găsise pe Dulcinea, se încăpățâna să caute o punte către semenii săi, pentru a putea, eventual, plonja din imaginar în real, și nu invers. Se zice că Leonardo da Vinci ar fi spus că 80% dintre oameni se nasc ca să mănânce. Cu alte cuvinte, fără
DON QUIJOTE DIN BERCENI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350166_a_351495]
-
Cineva totuși dirija lumea asta și îi cerea să plătească. Și nu după moarte, ci acum, în acest timp, pe acest Pământ. Ce pedeapsă mai cruntă putea căpăta? Șerban zâmbea în continuare. Un junghi dureros îi săgetă inima și se încăpățână să rămână acolo, înțepenit, ca și cum ar fi o menghină ruginită, imposibil de desfăcut. Îi amintea că are o inimă pe care și-o umpluse cu de toate, mai puțin cu iubire. Își strânse poșeta la piept fără să-și dezlipească
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
în sân și nu fac nimic în această privință. Se pare că suntem deja prea mulți. Cam șapte miliarde. Și cum să mai reduci din populația lumii, atunci când cancerul și celelalte boli nu reușesc, atunci când până și calamitățile naturii se încăpățânează să mai omoare oameni? Simplu: încă un război! Tocmai când credeam că omenirea și-a învățat lecția cu cele două războaie mondiale, când fiecare conducător de stat știe că și celelalte state (unele) dețin bomba atomică, când schimbarile climatice oricum
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365944_a_367273]