1,625 matches
-
în suflete va fi Săptămâna Mare. Săptămâna în care cerem iertare celor cărora le-am greșit, săptămâna în care vom ierta greșelile greșiților noștri. Trăim iubind, urând, iertând și uitând. Uitând și iertând atunci când este posibil.Cand dincolo de orgolii și încăpățânări inutile, traversam un pod și întindem o mână. Nu există antidot împotriva uitării așa cum nu există antidot împotriva aducerilor aminte. Doar iertarea aduce lumină în suflete. Și doar iertarea îți perminte să uiți cu împăcare sau să-ți amintești fără
SA FII UITAT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340655_a_341984]
-
zice!) și mi-am propus să nu renunț. Am să lupt să găsesc soluția pentru a primi acest număr blestemat. Și abia după ce voi epuiza toate variantele posibile (și desigur legale) am să mă declar bătută. Cred că aici intervine încăpățânarea de care scrie în zodiac la cei născuți în Zodia Racului. O luminiță la capătul tunelului... Apropo, am uitat exact ce era mai frumos din toată povestea asta. Am primit un telefon în urmă cu o săptămâna și jumătate de la
JURNAL LONDONEZ (7) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340645_a_341974]
-
suportă probe și contrazicere. Am avut norocul să nu am de prea multe ori nevoie de servicii medicale până acum. Dar în rarele ocazii când am ajuns la spital, m-am pregătit ca pentru o luptă. M-am înarmat cu încăpățânare, mi-am repetat în minte de sute de ori pe drumul către spital că nu trebuie să mă las intimidată și m-am întărit mental să lupt pentru drepturile mele. Nu a existat o singură dată în care această pregătire
Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului” () [Corola-blog/BlogPost/338046_a_339375]
-
atenția specialiștilor pe la mijlocul secolului XX, într-o circulară a Departamentului de Război din SUA, care-i punea la colț pe soldații leneși: e inacceptabil, zicea Departamentul, să fugi de îndatoririle tale militare „prin măsuri pasive, cum ar fi proasta dispoziție, încăpățânarea, procrastinarea, ineficiența și obstrucționismul pasiv”. Asta era în 1945, dar ni s-ar putea aplica și-acum tuturor, bieți soldați culcați pe burtă în tranșee, la pândă în marele război cu deadline-ul. Ce poți amâna știind că vei suferi mai
Eu procrastinez. Tu...? () [Corola-blog/BlogPost/337731_a_339060]
-
de adversarii politici ai dnei Clinton, ci când au fost formulate de unii dintre cei mai apropiați colaboratori ai ei. Un exemplu este cel al lui John Podesta din mesaje devenite publice. De la instincte politice mai mult decat discutabile, la încăpățânarea diabolica de a nu recunoaște adevărul și incapacitatea de a accepta o decentă reconciliere cu el, paletă este vastă. Podesta - Hillary Clinton, sacul și petecul. Potrivit propriei mărturisiri, în urmă cu două decenii, cel dintâi a fost salvat de pușcărie
Apusul Clintocrației. Eva Peron rămâne pe peron () [Corola-blog/BlogPost/337908_a_339237]
-
O nouă dovadă că cinematografia islandeză (a) există și (b) are o aromă inconfundabilă de nebunie amestecată cu tandrețe.” (AV Club) Backgroundul de film documentar al regizorului islandez își spune cuvântul într-o poveste simplă, dar extrem de emoționantă, născută din încăpățânarea care îi caracterizează pe fermierii islandezii. Viața bărboșilor mucaliți se desfășoară previzibil, într-o apropiere simbiotică cu prietenii și partenerii lor de viață, oile. Hakonarson povestește că ideea filmului a plecat din propria experiență cu oamenii din zonele rurale din
Despre religie, cowgirls, oi și bani în weekend la cinema [Corola-blog/BlogPost/100275_a_101567]
-
științifice și creații literare care au fost apreciate de mulți specialiști din domenii respective. A fost cel care a înființat Festivalul Național de Poezie„Ioan Budai Deleanu”.Fără prea mulți bani la dispoziție, fără sprijin necondiționat; cu voință și acea încăpățânare a omului mistuit pasiune. Povestea celor aproape do de ani din viața poetului și inginerului Claudiu N. Șimonați, poate fi numită o poveste de succes.Succesul n-a apărut peste noapte, nu l-a câștigat la loterie, ci l-a
DE VORBĂ CU POETUL HUNEDOREAN CLAUDIU NICOLAE ŞIMONAŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343860_a_345189]
-
e un munte umplut de exploziile uimirii - și pe ele - fără nicio băgare de seamă - voi călca nu mă călăuzesc îngeri - merg din obișnuința de a nu sta: de un singur lucru sunt absolut sigur - încă de la poale: piscul - prin încăpățânarea mea splendidă - va exista! *** NU PENTRU VOI nu pentru voi aș vrea să mai trăiesc ci pentru munți: de aici nu-i zăresc... aici e-atâta praf și-atâta lepră hoardele-aud tot năvălind din stepă! aș vrea să urc pe
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
care le port cu mine de atâta vreme: câștigarea existenței la un serviciu, menaj acasă, meditații la limbi străine, crescut copii, îngrijit bolnavi - părinții mei, pe rând, apoi soțul meu, și tot așa. Probabil, între timp, stimulii de curaj și încăpățânare m-au părăsit, nervii s-au tocit. Nu am în plan să traduc nimic. Vorba poetului: ”privind fără de țintă-n sus/într-o sălbatecă splendoare”... Am doar plăcerea de a o face, cine știe când, poate într-o după-masă cu
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
mâinile tale. A zâmbit trist, dând din mână, parcă alungând astfel de gânduri: dacă ai fost ascultător, mă! Acum, stau și mă-ntreb: chiar am fost așa de ascultător? Și imediat mi-am adus aminte de o fază cu o încăpățânare stupidă, care ar fi făcut să crăpe de invidie pe orice măgar sau catâr ce se respectă. Cred că aveam vreo trei sau patru anișori. Era o zi frumoasă, cu soare blând și pomi înfloriți. Tinerii mei părinți, săraci, dar
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
botul plin de sânge, i-am răspuns tăios: nu ți-am spus, mă, că nu vreau? Abia atunci a explodat. Palmele grele ale lui tata au început să lipăie în neștire pe trupușorul meu cel gingaș, care mustea de atâta încăpățânare. În final, m-a aruncat în car, ca pe un buștean noduros ce nu se lăsa despicat, în bocetele mamei și ale soru-mii. Le-a spus și lor,scurt: hai și voi! În car! Comandă executată în viteză. Tata a
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
se arătau ca două năpaste venite dinspre cer, iar el nu putea înțelege de ce li se întâmplă tocmai lor asta?! Cum nu-și strigase înainte bucuria iubirii împărtășite, nici acum nu-și clama dezamăgirea, în adâncul sufletului său străjuind cu încăpățânare speranța! * ...Ajuns la spital, îl contactase pe medicul psihiatru recomandat de doctorul constănțean al Melei. Acesta îi făcuse, la început, o impresie deosebită, modificată cumva după studierea mapei, când cu o grimasă apărută ad-hoc pe figura-i condescendentă și protocolară
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
tufei de liliac de la colțul blocului începuseră încet, încet - ca niște melci ce încercau cu prudență să-și scoată cornițele - să se mărească. Se opreau din creștere la fiece lapoviță sau ger, dar de îndată ce vremea se mai înmuia, reîncepeau cu încăpățânare să crească, de parcă ar fi știut ei ceva, ce numai oamenii păreau să nu fi aflat. Curând, guguștiucii începură din nou să-și brodeze motivul molcom al cântecului lor peste tăcerea rece a dimineților și, în scurtă vreme, scatiii începură
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ADRIAN BOTEZ - POEMELE SFÂNTULUI VALAH (2) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului SFÂNTUL DE VINERI ( lui Van Gogh) îți mulțumesc pentru-ncăpățânare arzând pe pânză ca și-n viață - -exasperat! pe Dumnezeu îl culci în chiparoși - curat trezit Hristos - numești-l soare-n floare pictezi cu-arterele deschise curcubeu fierbi sânge pe pământ precum și-n cer: pe pânză-nghesui zeul lângă zeu
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (2) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380521_a_381850]
-
tâmpla invadată de nesomn afară văduve negre flutură venin printre rufele puse la uscat între o gură hâdă și-un ochi vânat cuvintele roiesc acre ca niște viespii ațâțate zdrobite le cos la subțioara unui cercan să mușc din ele încăpățânarea de a nu auzi și cu urechile astupate de doi greieri rămași într-o umbră de coasă să-mi redobândesc libertatea de a fi dincolo de calapod Referință Bibliografică: Mitridatizare / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2134, Anul VI
MITRIDATIZARE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380531_a_381860]
-
pietrificam, mă detașam de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoșteam. La început, încercasem să mă mint, să te mint. Îți simțeam frica și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea de a suporta chinul. Nu știam ce mă doare mai mult prezența morții sau durerea ta. -Te doare, tată? -Mă doare, fata mea! Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune. E
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
tresari la gândul că nu ești decât un simplu muritor, un prizonier într-o existența finită. Și începi să-ți pui întrebări și să cauți răspunsuri ce nu vor veni vreodată. Dar tu, sfâșiat de un zbucium interior, cauți cu încăpățânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul și tragicul destin. Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
tresari la gândul că nu ești decât un simplu muritor, un prizonier într-o existența finită. Și începi să-ți pui întrebări și să cauți răspunsuri ce nu vor veni vreodată. Dar tu, sfâșiat de un zbucium interior, cauți cu încăpățânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul și tragicul destin. Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
tresari la gândul că nu ești decât un simplu muritor, un prizonier într-o existența finită. Și începi să-ți pui întrebări și să cauți răspunsuri ce nu vor veni vreodată. Dar tu, sfâșiat de un zbucium interior,cauți cu încăpățânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul și tragicul destin.Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
lăuntricului cu ajutorul rațiunii. Introspecția este cu atât mai necesară astăzi, cu cât pretins civilizatul ipochimen al zilelor noastre se caracterizează nu numai prin ferocitatea egoismului și virulența înstrăinării lui (de Dumnezeu, de semeni, de el însuși), ci și prin hidoasa încăpățânare cu care arată statornic spre paiul din ochiul aproapelui, refuzând să ia aminte la bârna din ochiul său. Căci, citându-l ba pe sociologul francez Gabriel Tarde, ba pe scriitorul Léon Daudet, iată câteva dintre opiniile gânditorului român P.P.Negulescu
CE ANUME ŞTIM DESPRE NOI ÎNŞINE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381043_a_382372]
-
Svetlana): Svetlana va susține că Beria a fost instigatorul epurărilor din familia lor, acesta nesuportând ca alți georgieni, care - de altfel - nu-l înghițeau, să beneficieze de încrederea conducătorului, ba chiar va încerca să-și dezvinovățească teribilul tată prin crâncena încăpățânare de care acesta dădea dovadă față de toți cei care-l dezaprobau: „Tatăl meu nu suporta să fie contrazis în părerea pe care o avea despre un om. Dacă el renunța la cineva pe care-l cunoștea de mult timp, dacă
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
sentimentele acestuia în spatele mitului, Lilly Marcou avansează ideea că „dintr-un adevărat cult al secretului, al zonelor întunecate, al misterului savant dozat” s-a născut enigma Stalin. Călăuzindu-se după principiul fermității îmbinată cu singularitatea, acest „amestec de suspiciune și încăpățânare”, deseori compătimit pentru singurătatea sa și elogiat pentru modul discret în care știa să-l măgulească pe interlocutor (aproape toți politicienii, scriitorii și jurnaliștii occidentali se declarau de-a binelea fermecați de o atare „mașină perfect reglată”), în cele din
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
văzut de mult nu mai contează oricum între mine și tine nu-i decât un punct în care se adăpostesc pentru o vreme umbrele și mirosul greu de igrasie care mă împiedică să te văd nu e nici ură nici încăpățânare ci doar un zid umed și înalt cu ferestre false care nu mă lasă să privesc într-acolo... încerc să mă târăsc prin smoala din zid și mi-e greu presimt ceva rău neputința se-ncolăcește pe mine și îmi
UN FEL DE REMIZĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381122_a_382451]
-
de alții, se aplecau într-o parte sau în alta, după cum drumul urca sau cobora. La început ochii nu distingeau nimic din cauza întunericului de afară, cerul plumburiu părea să fi coborât peste pământ, odată cu ploaia ce se cernea continuu, cu încăpățânarea și monotonia ploilor de toamnă târzie. Înăuntru era și mai întuneric, lumina palidă pătrundea cu zgârcenie prin cele două ochiuri de geam. Treptat însă, ochii se obișnuiră cu întunericul și atunci au început să se distingă chipuri, oamenii au început
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
bine făcut. O prezență impunătoare, pe care n-o poți trece cu vederea. Are trăsături dârze și sclipiri de asprime în ochii de-un albastru oțelit, conturați de sprâncene stufoase, ce se întâlnesc în cute adânci, săpate în timp de încăpățânare, îndârjire, de o hotărâre de neclintit și de truda grea. Buzele-i sunt strânse, neînduplecate, cu colțurile ușor coborâte, trădând o determinare de fier. Un nas impunător și el, cu nările ușor umflate, de parcă ar respira furtună. Un bărbat ca
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]