758 matches
-
pentru un scurt timp o coaliție numită Partidul Unit al Tiranilor, Despoților și Dictatorilor. Din păcate, pe măsură ce a îmbătrânit, vederea i-a scăzut dramatic, ca și respectul pentru drepturile omului. În cele din urmă, în 1962, acest "vizionar cu vederea încețoșată" - așa cum a fost descris în citația care-l chema în fața tribunalului Națiunilor Unite sub acuzația de crime de război - s-a stins de moarte naturală - asasinat. ș...ț DRAPELUL NAȚIONAL "Trikolorul" molvanian este unic, întrucât nu are decât două culori
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
dezvoltase cataractă în formă de stea. În acest caz, natura a făcut o cataractă frumoasă", spun medicii. Cataracta este una dintre cele mai frecvente boli ale bătrâneții și apare în momentul în care corneea ochiului devine tulbure, determinând o vedere încețoșată. În prezent, se estimează că unul din trei oameni peste 65 de ani suferă de această afecțiune, dar poate apărea și în momentul în care ochiul este lovit.
Medicii au rămas uimiți când au văzut ochiul unui bărbat lovit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64564_a_65889]
-
prin fața casei. Marea se prefăcea că-i urmărește, iar ei hoinăreau pierduți în ploaie. Pielea lui Wilson strălucea aidoma uneia dintre pietrele alea mari, alunecoase, de la cascada din El Almejal. Mai era și călduță apa aia continuă, slobozită de cerul încețoșat. Pe undeva pe afară umblă Aida, femeia bătrânului Poncho. Zic: Wilson, tăcerea ta mă doare mai tare decât o minciună, căci în tăcerea ta eu nu exist. Lasă cartea deoparte și-mi povestește că odată au fost cât pe ce
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Șerban Foarță. Căută din priviri următorul obiectiv când, pe raftul de jos al noptierei, zări un caiet. „Cum de nu l-am văzut până acum?" - se întrebă, aplecându-se după el. Îl deschise distrat, recunoscând imediat scrisul Ninei. Cu ochii încețoșați se așeză într-un fotoliu și începu să citească. Acesta nu-i un jurnal, niciodată nu mi-au plăcut jurnalele. Nici ideea de a scrie numai pentru că trebuie să-ți ascunzi gândurile, neavând curajul de a le exprima. Acestea sunt
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
se retrage, devenind apoi doar un punct, un punct roșiatic într-o mare a nopții - greu de identificat printre miriadele de stele cu străluciri de briliant. Treptat-treptat, Pământul apăru ca o imagine luminoasă, din ce în ce mai mare, apoi ca ceva monstruos, incredibil, încețoșat, care umplea jumătate de cer. Începură să se deslușească continentele, iar pe partea nopții terestre, parțial vizibilă pe măsură ce nava străbătea vecinătatea Lunii, se zăreau, scânteind cu un licăr intermitent, orașele. Clark abia percepu această viziune a Pământului. La cinci zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vrerea și gustul celor ce au urmat părinților. Casa, căsuța, ograda și acareturile cu care m-am familiarizat de când am deschis ochii spre lume, încet, încet au dispărut și mai există doar în memoria mea. Închid ochii și pe ecranul încețoșat al minții îmi apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-i să-și scoată din minte ideea că ei sunt o povară pentru familie și societate! Acordați-le sprijinul moral pentru a-și păstra demnitatea și încrederea în viața și destinul lor! Iubiți-i, pentru că merită! Privind înapoi Trecutul, oglindă încețoșată a vieții trăite, depozit imens de fapte și întâmplări, de imagini și trăiri, de oameni și locuri, toate vrăfuite în ungherele minții și în tainițele inimii, ascunzișuri în care numai cu noroc mai poți găsi ceea ce îți trebuie la un
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
atribuite unui personaj-martor, coleg mai mult sau mai puțin apropiat de protagoniști. Prin relatările la persoana I, dar și prin alte mărci, el își asumă rolul de evocator al unor momente petrecute cîndva, în adolescență, momente pescuite din rezervorul adesea încețoșat al amintirilor. Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Munro ridică jaluzelele. în fața lui era o priveliște cu depărtări mișcătoare și încețoșate, soarele strălucind printre ele. Șiruri înzăpezite de nori despărțeau lanțuri înzăpezite de munți, iar ceruri argintii erau atît de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între pantele abrupte ale unui canion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
circular din sticlă în peretele din spate. Dedesubt atîrna un microfon subțire. îl aduse la divan, trăgînd un fir subțire după el, se așeză și zise: — Aici Ozenfant. Arată-mi camera doisprezece. Neoanele din tavan se stinseră și o imagine încețoșată se arătă pe ecran, după toate aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd eu pot merge, tu ești obosit, și cînd eu am nevoie să mă odihnesc, tu tragi de mine. Chiar ești obosită, Rima? — O, nu. Deloc. Eu, obosită? Ce idee ciudată. — Bine. Atunci, hai să mergem. Cînd porniră, la orizontul încețoșat începu să se ivească la stînga lor, și un glob de lumină galbenă lunecă sus pe cer, din spatele unui munte întunecat și prăpăstios. — Luna? întrebă Rima. — Nu poate fi luna, se deplasează prea repede. Globul avea toate caracteristicile lunii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că iubirea nu trebuie să lase semne. Mi-ești dat cu împrumut ca o carte de la bibliotecă și-amîndoi o știm. Bine dacă ne iubești pe amîndoi, însă nici unul din noi nu trebuie s-o arate pre limpede. în oglinda mea încețoșată lași urma a doi dinți pe piele umărului tău și, evident, repede îmi zîmbești luminos și limpede, de parc-ar fi în regulă. Prieteni din nou, în baia asta, isprăvim să ne spălăm de iubire. McCABE, BRIAN Cap. 48, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vedea ochii de lapte. Acum, pruncul de-atunci avea paisprezece ani și, ca și când niembrana de pe față i-ar fi prevestit firea întunecată și ascunsa, făcuse deja o mulțime de ticăloșii care amarau viața maicii lui și, de departe, a uitatului, încețoșatului său părinte. Neândoios, umbra tatălui său, suptă lacom de Dunăre, se întorsese în sufletul fiului. Prima ispravă a lui Miron, încă un țânc ce abia putea să-ngaime trei vorbe, s-a petrecut când, făcând într-o zi ochi înainte de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răsuflau greu, dîndu-și duhul pe gheață. Puntea de sus sparse și ea suprafața de cuarț, lăsând tone de apă să se scurgă de pe bocaport, apoi se ivi puntea cea mare, ridicîndu-l cu ea, în mijlocul ei, pe Maarten, ai cărui ochi încețoșați priveau totul fără mirare, cu doar o nesecată dorință de moarte. Marele galion atinse linia de plutire, se lăsă pe o parte dar nu se scufundă, apoi se redresa și rămase nemișcat, cu țăndări de gheață-n jur, în mijlocul pustietății
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
face nimic. Pentru că nu a primit îngrijire medicală la timp, din păcate, în cele din urmă, Takahashi și-a pierdut viața. Yuasa era frustrat, confuz și supărat. Ceva de neimaginat! Probabil că din cauza aceasta amintirile de atunci îi sunt cam încețoșate. El însuși recunoaște că unele detalii i s-au șters pur și simplu din memorie. Declarațiile lui diferă puțin de ale celorlalte persoane care s-au aflat la locul atacului. Eu am scris exact ce mi-a povestit Yuasa. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în minte, altele sunt foarte vagi. Eram foarte nervos. Îmi aduc aminte destul de clar momentul în care Takahashi s-a prăbușit la pământ și faptul că l-am dus la spital. Lucrurile care s-au întâmplat după aceea sunt cam încețoșate. Nu pot spune că eram foarte apropiat de domnul Takahashi. Era asistentul șefului, iar eu eram mult mai tânăr, ocupam poziții total diferite. Fiul lui lucra și el la metrou, dar la o altă stație. Eram cam de aceeași vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dorm neîntoarsă. Înainte aveam adesea coșmaruri. Oamenii din jurul meu vomitau, leșinau și strigau: «Ajutor!» Cam asta visam. Retrăiam atacul. Nu aveam mereu același vis, dar toate erau cam la fel. Îmi era foarte teamă. Pentru că imediat după atac aveam mintea încețoșată și nu mă puteam concentra la nimic, după ce mă linișteam puțin și începeam să mă gândesc la asta, mă cuprindea frica. Visam frecvent și dormeam puțin. Și vederea mi-a slăbit. Pentru că îmi e greu să disting cifrele, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
informații și să cred că sunt amintirile mele. Am auzit des la spital astfel de conversații. Nu pot să diferențiez realitatea de infomațiile pe care le-am aflat după aceea. Nu am încredere în mine. În mare, memoria mea e încețoșată. Ce îmi aduc aminte este că atunci când metroul a intrat în stația Kodemmachō, am văzut de la geam un bărbat care urla și se zvârcolea. Asta mi-e clar în cap. Le-am povestit polițiștilor. Mă gândisem că era posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai mult decât “te lasă”, nu te mai uiți în oglindă, ci doar la chipul lui. Iar, dacă se întâmplă să treci prin fața oglinzii, nu te mai recunoști.... Chipul tău este palid, ochii duși în fundul capului, iar de cele mai multe ori “încețoșați”, și îți spui în sine: Iubirea are un preț prea mare! Însă tu nu plătești un preț prea mare pentru iubire, ci pentru faptul că ai ales bărbatul care nu o merită. Când vei avea “curajul” să privești adevărul în
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
pe pământ. Mă trezii în țipete. Încă nu se făcuse ziuă. Inima îmi bătea foarte tare. Aveam senzația că tavanul îmi apăsa pe cap și că pereții deveniseră peste măsură de groși, că pieptul era gata să-mi explodeze. Vedeam încețoșat. Multă vreme, am fixat cu o privire năucă grinzile camerei; le număram, apoi o luam de la capăt. Nici n-apucasem bine să închid ochii, că auzii un zgomot. Doica mătura încăperea. Îmi adusese prânzul sus; puteam să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și pe mâneci. Pe-o parte a drumului fugeau haturile îndărăt, satul învecinat se târa greoi peste umărul motociclistului către noi, casele pleșuve treceau înșirate la stradă. Dispăreau în spatele meu, trebuiau să se strângă acolo într-un bolovan de frig încețoșat ce atârna ca un rucsac de spinarea mea, se făcea tot mai greu și nu-mi mai doream decât să ies din curentul ăla de gheață, din larma aia, din imaginile care treceau nesupravegheate de nimeni pe lângă noi. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unei cacofonii absolute. Simfonia zorilor: claxoane și strigăte, fluierături batjocoritoare, fâșâituri, alunecări, arpegii și game. La ora asta, riscul să fie arestat pentru vagabondaj era mic. Se opri la capătul cel mai îndepărtat al parcării de la MotoRest, își închise ochii încețoșați și ascultă. Cântecele se făceau auzite, matematic, melodios, cu temele lor complicate modificându-se lent. Unele erau la fel de ușor de cântat ca orice melodie umană. Începu să țină socoteala, atent la strigătele care se țineau lanț, fiecare fiind un solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
copiii ăia de căcat, doar ca să se mai vadă? Doar ca să, cum ar veni, să-i fie prieten sau o chestie de-asta? Doar din cauza chestiei care s-a întâmplat când erau ei mici? Barbara dădu din cap, cu ochii încețoșați. Mark întinse mâna, s-o consoleze. — Cea mai tare carte învechită pe care-am citit-o vreodată. Nu c-aș fi înțeles-o eu pe toată foarte bine. Îl ducea în plimbări lungi, sub soarele verii. Rătăceau împreună, arși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai tuturor și ai nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aer. Suflul îl izbește violent de zid. Ghemuit pe podea, pentru câteva clipe își simte trupul atât de amorțit încât nu poate face nici o mișcare. Zgomotul luptei ajunge la el ca printr-un strat gros de vată. Deschide larg ochii încețoșați care nu reușesc să focalizeze. Sleit, trage puțin aer în piept. O durere cruntă pare că izvorăște din toate oasele, mușchii, nervii și venele lui. Abdomenul pulsează violent sub presiunea unei stări de greață cum nu mai cunoscuse până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]