20,174 matches
-
marcate stilistic ale articolului ar putea intra și situațiile în care acesta precedă un nume comun cu valoare metonimică sau de substitut eufemistic, tratat însă ca nume propriu: sintagmele cu lui manivelă desemnează șoferii (""Neamu lu' manivelă" începe să intre, încet și sigur, "în mînă"! Sau, cu alte cuvinte, la an nou, obiceiuri vechi și păguboase" - EZ 1403, 1997, 8; "Suntem neamu' lu' manivelă. Ori rămîn ei, ori rămînem noi." - RL 2072, 1997, 9; "a fost speranța nepoților lui Manivelă" - AC
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
întru adevăr, credeam că în noaptea aceea/ Cu sînge de urs te-aș putea vindeca.// De sînge tu nu te-ai putut atinge,/ Cu sila am vrut să ți-l torn pe gît,/ Vîscos era, deasupra buzelor rămînea,/ Îl dezlipeam încet și-l aruncam/ Și cu altă cană de sînge veneam" (Sînge de urs). Moartea se extinde pretutindeni. Ea formează fondul lucrurilor, doar temporar mascată de aparența lor, dezgolindu-se nu o dată sub înfățișarea simbolului său obișnuit, osteologic. Însăși marea, leagănul
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
părelnic domolit de acesta, vădindu-se cu atît mai terifiant cu cît se prezintă pus în surdină: "Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite,/ De plumb e neclintirea cu care se înclină,/ Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet,/ Într-o privire lungă și nesfîrșit de lină.// Și ochiul meu, iubite, spre ochiul ei se-nalță/ La fel cum bolta neagră se lasă printre stele,/ Mereu tot mai înceată, mereu tot mai aproape/ E ridicarea blîndă în cer a
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
spre ochiul ei se-nalță/ La fel cum bolta neagră se lasă printre stele,/ Mereu tot mai înceată, mereu tot mai aproape/ E ridicarea blîndă în cer a pleoapei mele.// Se pierd în noapte stele sub ochiul meu ce urcă/ Încet spre ochiul umbrei din cerul ce se lasă/ Ca un păianjen negru și nesfîrșit de mare/ În lumea pămînteană ca-n propria lui plasă" (Ca ochiul moartei tale). Sau sub semnul unei putrefacții universale, într-un bacovianism reluat în cadrul țărănesc
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
materială, cînd poeta, bolnavă fiind, dorește a fi călcată de un urs fabulos: Apoi să vină vindecarea, să ies din iarba tăvălită/ Și să-mi mai simt o vreme trupul înfierbîntat de pașii grei,/ Iar ursul să se-ndepărteze, călcînd încet peste pămînturi/ De parcă-ar merge mai departe pe umerii unei femei" (Ursul). Caracteristic însă, iubitul prezumat are constituția unui spectru: " Apoi începe și el să mă cheme,/ Pe numele mic, și mi-e frică să strig,/ Aurelian, împăratule dă-mi
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
engleze" reprezintă și o formă de a apăra ceea ce a mai rămas din demnitatea umană împotriva uniformizatorului regim comunist. Autorul face, de altfel, ca textul să aibă numeroase semnificații posibile, adevărate irizații, de genul celor care apar când cineva rotește încet un diamant în lumină. ...și alte povestiri Aproape toate textele din volum au farmec, chiar dacă nu ating complexitatea și seninătatea tragică a Sâmbetei engleze. Indiferent de condiția lor socială, personajele aduse rând pe rând în plan cuceresc printr-o decență
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
societatea noastră pusă pe tranziție, clasele, cît de cît mai puțin nevoiașe precum și clasele celelalte sărăcite de tot, - din care se recrutează cerșetorii, - tind să se confunde între ele din cauza privațiunilor, atît după fizionomie cît și după îmbrăcăminte... Astfel că, încet, încet nu-ți mai dai seama, ori nu mai știi bine cine cerșește și cine dă, privind de sus scena. Acest lucru mi de întîmplase și mie într-o zi. Mă oprisem la Universitate și depusesem o hîrtiuță de cinci
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
noastră pusă pe tranziție, clasele, cît de cît mai puțin nevoiașe precum și clasele celelalte sărăcite de tot, - din care se recrutează cerșetorii, - tind să se confunde între ele din cauza privațiunilor, atît după fizionomie cît și după îmbrăcăminte... Astfel că, încet, încet nu-ți mai dai seama, ori nu mai știi bine cine cerșește și cine dă, privind de sus scena. Acest lucru mi de întîmplase și mie într-o zi. Mă oprisem la Universitate și depusesem o hîrtiuță de cinci lei
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
am să-l pedepsesc, repetă cu încruntare. Preotul întrebase blînd pe cine, el care era deprins cu fideli gata să suporte orice fel de mustrări ori pedepse. Cum pe cine, strigă iar V. și îi făcui semn să vorbească mai încet, întrucît conturbam confesiunile ce se făceau în șoaptă și în secret în jur. Orașul! lăsă el tonul ceva mai jos, cetatea! peste tot nu dai decît de fantome. Mă copia, desigur, dar n-am zis nimic traducînd în modul cel
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
și în secret în jur. Orașul! lăsă el tonul ceva mai jos, cetatea! peste tot nu dai decît de fantome. Mă copia, desigur, dar n-am zis nimic traducînd în modul cel mai conștiincios. Cezar, - mai strigă el ceva mai încet, Octavian, Brutus, Antonio, dracu' să-i pieptene. Aici preotul, neînțelegînd blasfemia, clătină ușor capul drept încuviințare cu mîinile împreunate. În loc de dracu să-i pieptene, tradusesem pronia divină, așa îmi venise, pe urmă V. se aruncă într-o filipică împotriva capitalismului
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
o frumusețe grea, narcotică, aidoma unui parfum de crini regali, sînt, după cum le apreciază Nicolae Manolescu, "cam prea frumoase", "mai caracteristice pentru o epocă decît pentru poeta înseși": "plîngi cu fruntea-n perna albă/ unde părul meu demult/ a crescut încet și singur/ din nesomn și din oftat/ plîngi în vise/ plîngi în crucea păsărilor călătoare/ plîngi în zborul lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă aci precum o impersonalizare prin prozodie și "stil". Urmează un alt strat al poeziei
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
foarte albă, pufoasă, nu mai crescuse, se păstrase ca în copilărie." Al treilea text, Baia, conține povestea melodramatică a unei fete care rămâne însărcinată și este deposedată de copil printr-o intervenție chirurgicală: "Proasto, credeai că pântecul tău va crește încet, ca o/ pâine rotundă de aur/ și-i vei auzi inima mică bătând/ și veți plânge amândoi cu urechea lipită de burta ta?/ Ți-ai desfăcut picioarele, proasto, și ai crezut/ că acolo, înăuntru, îi va fi cald și bine
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
întristează, - mă întrebase dacă-mi place laptele. Sau, de atîta măreție, să ți se facă și greață?... Se întîmplă. Privindu-mă cum îmi beau paharul acela de lapte, băiețelul-trișor mă întrebase așadar dacă e bono? - laptele pe care-l beau încet; dacă este bun; și l-am asigurat că da; pe urmă, terminînd paharul, mai cerusem încă unul, care, pe vremea aceea, făcea 850 de lire. Băiatul îmi umpluse altul imediat și încasase iar o hîrtie de o mie de lire
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
fi aduși aici, în pământul lor iubit. La 4 mai vor fi trecut 45 de ani de când a mai rămas, și după moarte, în alt pământ. "Viața oricărui om e ca o coardă de arc care, întinsă, oscilează și revine încet la poziția simplă și dreaptă de la care a plecat. Eu revin de unde am luat-o [...]" (G. Enescu, Casa T.). Tescani, finele dec. 1999 - începutul ian. 2000 1 Citatele (redate între " ") sunt din exponatele de la "Casa memorială - Centrul de Cultură "Rosetti-Tescanu
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
tocmai verbul cu care-l descriu!)/ și să văd că gardianul din văzduh cel sever/ monstrul cu aripi de înger/ are chiar chipul meu/ și-mi dau seama că drumul pustiu nesfîrșit/ este chiar lama unei securi/ care-mi despica încet inima înmiit" (Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
etnice, religioase și culturale. După înfrîngerea rezistenței sîrbo-albaneze la ofensiva otomană, întreaga zonă a suferit profunde schimbări. Albanezii devin în mare parte musulmani. Alături de ei se islamizează mulți din sîrbii și croații din Bosnia. Populația sîrbă din Kosovo se retrage încet dar sigur în partea de nord a provinciei lăsînd locul albanezilor islamici, albanezi care astăzi reprezintă cel putin 90% din populația provinciei iar în republică vecină, Macedonia, oscilează între 20 și 25%. Noua Iugoslavie, născută în timpul războiului de partizani dus
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
într-o variantă relativ blîndă, desfășurarea în spațiu a Combinatului siderurgic de la Călărași. Dispărînd circumstanțele care au făcut posibilă o asemenea apariție și forțele artificiale care au oxigenat-o o vreme, după l990 această utopie propagandistico-patologică a intrat în colaps. Încet, încet, pește viscerele sale, pește schelet, pește praful de cărbune și pește straturile tot mai groase de rugina, s-a lăsat tăcerea. Simpozionul de sculptură a venit, în acest context, ca un ceremonial de înmormînare și că o invitație la
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
o variantă relativ blîndă, desfășurarea în spațiu a Combinatului siderurgic de la Călărași. Dispărînd circumstanțele care au făcut posibilă o asemenea apariție și forțele artificiale care au oxigenat-o o vreme, după l990 această utopie propagandistico-patologică a intrat în colaps. Încet, încet, pește viscerele sale, pește schelet, pește praful de cărbune și pește straturile tot mai groase de rugina, s-a lăsat tăcerea. Simpozionul de sculptură a venit, în acest context, ca un ceremonial de înmormînare și că o invitație la o
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
n-o să vină nicăieri, se întorcea pe partea cealaltă ca să nu sforăie. Dar pîrîiturile din somiera aceea nenorocita și descleiata abia acum se porniseră. Am mai ascultat ce-am mai ascultat și m-am intors cît am putut eu de încet. Oricum n-aveau cum să mă audă. V-am spus că stăteam cu ochiul deschis, așa că vedeam perfect în întuneric. Priveliștea m-a indignat. Cînd mă suiam pe Fredi ca să-i car pumni în moaca, pentru că altfel nu scotea alunele
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
la distanțe destul de mari una de alta, ciugulind și cu o cișmea ce picura în mijlocul curții puștii. * * * Bătrînii care treceau pe lînga cinematograful Patria, unde rula filmul Golgota. - Asta e alta Golgotă, nu aia pe care o știm noi, spusese încet unul către ceilalți doi, care nu ziseră nimic, privindu-l cu nepăsare. * * * 1 ianuarie 1967. Bon départ, je l'éspère! Să fii mereu într-o bună formă fizică. Renoncer! Ah! je suiș déjà vieux! * * * Pietre ninse. Plimbare cu Nichita Stănescu
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
orgoliu în gesturile sale, încât, deși la început mi s-a părut un om bun, amărât și căruia eu îi spuneam ăomul care are o vioară la picioră (era șchiop, iar pantoful lui ortopedic îl botezasem o cutie de ăvioară), încet, încet, căpătasem o repulsie față de el." Asemenea informații, de o concretețe sugestiva, există cu sutele în masivul volum și prezintă interes pentru orice istoric literar. Comedia (neagră) a bătrâneții Dar Onoarea de a înțelege nu este doar o carte despre
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
în gesturile sale, încât, deși la început mi s-a părut un om bun, amărât și căruia eu îi spuneam ăomul care are o vioară la picioră (era șchiop, iar pantoful lui ortopedic îl botezasem o cutie de ăvioară), încet, încet, căpătasem o repulsie față de el." Asemenea informații, de o concretețe sugestiva, există cu sutele în masivul volum și prezintă interes pentru orice istoric literar. Comedia (neagră) a bătrâneții Dar Onoarea de a înțelege nu este doar o carte despre literatura
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
mele mă nemulțumește. E într-o situație că ăsta o doză de ipocrizie ce se răzbuna pe tine mai tîrziu, cînd, singur fiind, nu mai ai nevoie de aparente în fața nici unui interlocutor. Atunci adevărul împotriva că ruia pledai dinadins iese încet la suprafață că o melodie, sau o temă dintr-un tumult de sunete... * * * Prînzul cu F. la mare înălțime, cota 1500 de m., cred, fiindcă sîntem după cota 1400, mai sus de ea în altă cabană . Vîntul rece, șuierător. Masă
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
inospitalierei Mari Negre de azi. Se pare învățase, scriind, limba locului. La această se referă și distihul poetului român cunoscut, citat într-un alt număr al revistei, si care sună așa: La Pontul Euxin citea un get/ Silabisind din Pontice încet. Jelaniile, culte, prima dată, nu mioritice.
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
întemeiata înaintea primului război mondial. Înainte de primul război mondial, scrie memorialistul, moartea nu aducea după sine dispariția individului. Omul era înlocuit greu: trebuia să treacă o vreme până când cel mort era uitat de cei din colectivitate. Rană dispariției se vindecă încet, fiindcă fiecare avea un loc al lui în sistem. Indivizii nu erau nivelați, anihilați prin uniformă lor de funcționar. Ei erau importanți tocmai prin uniformă care le asigura un loc bine precizat în Marele Mecanism. Asemănarea cu Împăratul pe care
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]