2,199 matches
-
când. Deodată, parcă întorcându-mă de undeva, de foarte departe, am auzit un zgomot ușor dar repetat, rar, repetat, ca o prezență în preajmă, ca un intrus. Persuasiunea zgomotului care nu dispărea mă convingea că nu este o părere, nici o închipuire, ci o realitate. O teamă de ceva necunoscut a intrat în mine și dorința de a ști, de a preveni apariția acestui intrus m-a făcut să mă ridic brusc în sus ca pentru o înfruntare. Zgomotul creștea, dar nu
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
inițiativa, întrucât el dispune de puterea de a primi sau nu aceste îmboldiri, lăsându-le fie să se întețească, fie dimpotrivă, respingându-le încă de la început. Subliniem faptul că patima desfrânării poate fi săvârșită cu mintea prin desfătarea păcătoasă cu închipuirea desfrânării, mai precis cu imaginile ei. Precum trupul are ca lume lucrurile, așa și mintea are ca lume ideile. Și precum trupul desfrânează cu trupul femeii, așa și mintea desfrânează cu ideea femeii prin chipul trupului propriu. Căci vede în
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
avute în timpul somnului nu sunt vinovate în sine, dar ele pot fi vinovate prin cauzele care le provoacă 184, respectiv când sunt rezultatul unor dorințe neîmplinite avute chiar în acea zi. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare subliniază faptul că multe închipuiri avute în timpul somnului sunt ecouri ale gândirii din timpul zilei 185, și, de aceea chiar și visurile trebuie să-ți dea prilej de gândire cu privire la credință 186, pentru că ele sunt câteodată experiențe și imagini din trecut 187, fiind un indiciu
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
goliciune?" Așadar o discretă călătorie inițiatică. Obosit de forme și de culori - nu întîmplător ele capătă ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
încăpere. La fel, cei doi malaci. Am rămas singur, aproape înfricoșat. Durerile continuau să fie infernale. M-am ridicat de pe pat și, tremurând de durere, m-am îmbrăcat. Mă simțeam umilit. Brutalitatea acelei proceduri medicale de ev mediu depășise orice închipuire. Violul se consumase, iar autorul fugise de la locul faptei. Îl găsim noi. Hotărâsem să-i dau medicului două palme și să pun capăt relației cu el. Am ieșit, revoltat, din acea încăpere. Am străbătut, încovoiat de durere și cu un
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
elementar, spre organic generează nu doar viziuni, ci și foarte intense, uneori deosebit de fine sentimente. Poetul imaginează regresiuni în paradisuri din ere revolute, își autocontemplă chipul „pădureț și grav” în lacuri „cu fund mâlos și puhav”, se lasă „ademenit” - în închipuire - de „vreo femelă cu sâni făloși și brațe pline”, în „culcușuri virginale”. Adorația față de vegetal merge până acolo, încât poetul dorește ca o „plantă înaltă” să îi „țină loc de iubită”. Într-un vis, el și iubita devin „doi arbori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
partenerilor săi și a introdus un sistem paralel de justiție civilă rezultând într-o dublare a ratei asasinatelor. Prin astfel de mijloace, Escobar a devenit în același timp de temut, un erou popular al celor săraci, și bogat dincolo de orice închipuire. Până la sfârșitul anilor 1970, Cartelul Medelin transporta pe mare cantități imense de până la 600kg de cocaină pentru a hrăni piața americană aparent nesătulă, cifră care a crescut, până la mijlocul anilor 1980, la 2000kg transportate cu submarinele și 10.000kg cu
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
și că, afară de accente, care nu s-au reprodus din cauza lipsei materiale de caractere tipografice, toate celelalte particularități ale textelor sânt reproduse cu multă credință. Lucrul prin care d. Hăsdău își înstrăinează însă simpatiile cititorilor celor cunoscători e [o] nemărginită închipuire despre sine însuși. Deși scrierea e-n orice caz meritoasă, ea totuși {EminescuOpX 116} încercare nu tocmai norocită Limba Principielor n-a fost. vorbită niciodată. de un om, necum de o țară întreagă; ci, adunîndu-se într-un mozaic bucățele de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și că, afară de accente, care nu s-au reprodus din cauza lipsei materiale de caractere tipografice, toate celelalte particularități ale textelor sânt reproduse cu multă credință. Lucrul prin care d. Hăsdău își înstrăinează însă simpatiile cititorilor celor cunoscători e [o] nemărginită închipuire despre sine însuși. Deși scrierea e-n orice caz meritoasă, ea totuși {EminescuOpX 117} C-un cuvânt, d-nia lor joacă va banque cu toată soarta unor țări care, fără prețiosul d-niei lor concurs, a avut puterea de-a exista șapte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Astfel și liberalii noștri simt cum le piere în mod fatal pământul de sub picioare, fără ca cineva să contribuie la aceasta decât ei înșii prin greșelile lor. Oriunde încearcă a se răzima simt că se razimă de o umbră, de o închipuire a lor. Nimic nu le rezistă și tocmai din cauza asta nu se pot ținea, pentru că, spre a putea merge, trebuie un pământ vârtos care să reziste picioarelor, un razim tare care să reziste mînilor. Dacă ne mângâie ceva de relele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poliție, ci mai cu seamă prin amaneturi. Operațiile lor consistă în scontarea titlurilor de pensie, a lefilor, cu un scăzământ care reprezintă dobânda de 60 procente, 72 procente, 84 procente pe an. Cunoaștem cazuri în cari procentele luate întrec orice închipuire. La asemenea speculanți sânt avizați aceia cari au trebuință; la ei se adresează funcționarii, la ei se adresează proprietarul și arendașul, mulțimea locuitorilor din mahalalele fără ocupație, la ei trebuie să se adreseze meseriașii, chiar și comercianții, întrucît lipsește o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în sens strict național și fără nici o concesie făcută teoriilor rosetești și luminilor secolului, cum s-ar prinde, ar întîmpina sau nu greutăți internaționale, totuși nu trebuie să exagerăm aceste greutăți și, speriindu-ne de umbra noastră proprie și de închipuiri deșerte hrănite de-o jurnalistică venală, să sărim din lac în puț. Mai înainte de toate să nu crează cineva că esistă în lume vreo putere care de dragul evreilor va pune în mișcare vreun soldat, că se vor primejdui oasele unui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
n-are nimic care-i mai bogat? Noi găsim că cel care n-are nimic. Cel care n-are nimic nu visează să esploateze un teren atât de mărginit, ci caută o treabă oarecare; cel ce are doi stânjeni, având închipuirea că posedă ceva, rămâne lipit toată viața lui de cei doi stânjeni și pururea sărac. Cine vede cum în Ardeal, în urma divizibilității, au ajuns pe alocurea moșiile țărănești de câte doi-trei stânjeni, cine vede apoi că urmarea divizibilității e curat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se opri, o ridicai pe Silvia în brațe și o pusei într-o trăsură. Avui de îndată strania senzație că o s-o pierd când o văzui amestecată cu încă alți trei, și calul, punîndu-și capul în piept și făcând o închipuire de săritură, își reluă cursa, și chipul Silviei începu să treacă pe lângă mine ca o părere. Gata, nu mai era a mea, intrase și ea în această lume care îți dădea senzația că zbori și te va duce departe într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aveau toate acestea cu filmul pe care tocmai îl văzusem, semn că discuția pe astfel de teme o interesa. Dar nu mă întrebă. Se opri la poarta unui bloc mic, de două etaje (poarta era alături și dincolo de ea o închipuire de curte). Scoase niște chei și, fără să se întoarcă, mă invită să intru, să bem un ceai. "Nu deranjez pe nimeni?" zisei. Nu, dimpotrivă, părinții mei se culcă târziu, o să le facă plăcere să te cunoască." Din curte urcarăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urmă. Toate acestea își micșorau dimensiunile, se topeau în act astă mare a destinului nostru tragic, care ne înghițise și pesic care crescuseră apoi nămeții... În același timp o mână fermă și dulce îmi mângâia ceafa... Mă smulsei de sub hăul închipuirii și sării în picioare. "Vii și tu cu cântece din astea..." bolborosii. "Victoraș, iartă-mă, m-am speriat de ce e afară... Uite, cad fulgi cât pumnul meu de mari. Mama zice: "stai, Suzy, cum pleci așa singură pe vremea asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar această aspirație a discursului spre statutul ficțiunii. În același sens, Matei Călinescu nota că, în anumite contexte, „lectura ficțională și cea non-ficțională devin aproape nediferențiabile”80, adăugând că jocul de-a închipuirea poate fi, la rigoare, provocat la fel de bine de o știre de ziar, de o biografie sau de narațiune direct ficțională. Căci, de fapt, „nu o dată, ficționalul și non-ficționalul coincid în als ob-ul înțelegerii imaginative care poate pretinde în varii proporții
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o mai mică măsură vorba despre adevărul literal al propozițiilor prezente într-o operă ficțională sau non-ficțională, cât despre atitudinea adoptată de destinatar față de aceste propoziții: a le crede efectiv sau a le folosi ca punct de plecare pentru jocurile închipuirii. 3.3 Metatranzitivitate și ficțiune totalitarătc "3.3 Metatranzitivitate și ficțiune totalitară" Deosebit de interesant ni se pare să urmărim dinamica efectelor produse de acest tip de texte asupra cititorilor din România perioadei comuniste, dat fiind faptul că poezia metatranzitivă (mizând
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
soră necunoscută, fratele mai mare: simple fapte, dar cu rezonanțe îndepărtate, neliniștitoare, complexe). Așadar, în ciuda simplității sale, a transparenței copleșitoare în care se dizolvă parcă orice mister, acest poem rămâne enigmatic. Deși pare să dea câștig de cauză rememorării în defavoarea închipuirii, întregul text este construit, în fond, în jurul unei enigme, aceea a prezenței absentului, enigmă comună imaginației și memoriei: o ființă a fost odată prezentă, a fost absentă, a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
își propune (așa cum pare să sugereze și titlul) să creioneze și, simultan, să discrediteze ironic un anumit tip de „atmosferă”. Este vorba, desigur, de aceea „lăuntrică”, poate într-o oarecare măsură artificială, considerată îndeobște drept cadrul prin excelență propice izvodirii închipuirilor. Intenția ironic-subversivă este evidentă încă din primul vers, în care ni se spune că „mopete s-a instalat într-o seară comod” (la marginea focului, ca în Pastelurile lui Alecsandri și ca în toată literatura de interior!), pregătindu-se „să
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aplicat un poem despre mopete - (mopete are pe masă un tom complicat cu minunății despre evul mediu - și pete de cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe). mopete din poemul pe care îl scrie el însuși și face închipuirile lui despre dânsul și crede că este independent - însă bufnițe - semne ale rațiunii - îl pândesc pe propria lui frunte, pentru că ele știu că el este doar o creație care depinde de orice măruntă aberație a lui mopete, când vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în genere, la toate acele opere care tematizează însăși posibilitatea sau imposibilitatea reprezentării fidele prin scris, ilustrând totodată și paradoxul filosofic clasic al „regresului infinit”366. Faptul că „mopete din textul pe care îl scrie el însuși/își face propriile închipuiri despre dânsul” constituie desigur un mod de a arăta că, la rigoare, se poate „face literatură chiar din condiția teoretică a literaturii”367, dar trădează în același timp un fel de neliniște ontologică provocată de descoperirea imposibilității de a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai cu seamă ca mimare, simulare și modalitate implicită de... stimulare a capacității noastre de cititori prea puțin inocenți, de a pătrunde în felurite lumi ficționale, mai mult sau mai puțin plauzibile, unde suntem atrași să jucăm diferite jocuri ale închipuirii. Este vorba de o alunecare, aproape insesizabilă, dinspre reprezentarea realului, către un fel de „reprezentație” (teatrală) cu miză evident subversivă la adresa instituției literaturii ca atare, împrejurare ce ar putea fi pusă în legătură cu acel impuls marginalizat, parodistic al fanteziei populare care
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
anume ludicitate de desen animat, decodarea se dereferențializează luând calea sintezei conotative. Este negată funcția tranzitivă, referențială a limbajului, ceea ce echivalează, la un alt nivel, cu o slăbire a funcției perceptive, orientate spre real și cu suscitarea factorului intern, al închipuirii, al visării. Pe bună dreptate s-a afirmat că „ceea ce părea o succesiune de notații menite să înregistreze lumea exterioară, se reduce, de fapt, la o aglomerare de cuvinte, în care impresia de realitate este minimă”406. Dizolvarea, prin cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
venerabilului concept de mimesis în sensul de imaginar mimetic, așa cum procedează Kendall Walton. Autorul studiului Mimesis as Make-Believe se ocupă nu numai de implicațiile capacității noastre de a pătrunde în felurite lumi ficționale, unde suntem atrași să jucăm jocuri ale închipuirii, ci și de consecințele deplasării frontierelor dintre diferitele „medii”, din moment ce ficțiunea nu mai poate fi restrânsă astăzi doar la domeniul limbajului, al actelor de vorbire, ci este prezentă și în alte sfere. Astfel, proiecția unui dublu ficțional al destinatarului în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]