964 matches
-
de roman). „În bătaia vânturilor” are un iz patriotic și oleacă de mândrie națională, dacă ne gândim la capacitatea nativă a unui român de a se afirma într-o societate ostilă nouă. „Un valah împuțit” - cum ne gratifică ungurii cu închipuitul lor blazon nobiliar - a fost la fel de bun ca ei și poate și mai bun. Să ajungi în preajma președintelui Americii, asta chiar că este o filă de roman (din fericire adevărat), ceea ce și justifică, după mine, efortul autorului de a-l
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
de inteligentă). Avea în plus nenumărate însușiri sufletești. Și apoi ne iubeam și asta era principalul. Am observat, cu surprindere, că nu întîmpinam nici o împotrivire lăuntrică punând această problemă a însurătorii. De ce atunci rezistasem cu atâta înverșunare contra acestei sperietori închipuite.? Era doar atât de simplu s-o iau de soție. Aveam o carieră bună în perspectivă, ea tot așa, peste un an devenea profesoară. Chiar părinții mă iscodiseră, de câteva ori, dacă n-am de gând să mă căpătuiesc odată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Caracterul urâcios al doctorului Rim putea scuza oricât acel egoism al bunei Lina, care, în dauna preceptelor sanitare, vrea liniște. Acel Rim însă, ce se complăcea în rolul de bolnav, părea ciudat. Mini credea că recunoaște la el simptomele "bolnavului închipuit", ce se amăgește și pe sine și pe alții. își prelungea parcă boala cu un supliment de pseudoîngrijiri și cu o infirmieră nefolositoare. Mini credea că această manie de pacient nu trebuie întreținută de cei din jur! I se părea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o urmărea și vroia să-1 îndeplinească. Ceea ce mai ales vroia era să întrebe pe Nory ce crede despre Rimi și despre casa lor cea nouă; despre viața și nepoata lor cea nouă. Să-i vorbească și despre simptomele de bolnav închipuit, pe care le atribuia doctorului Rim. N-ar fi putut spune de ce boala asta imaginară părea primejdioasă pentru menajul Rimilor mai mult decât o boală efectivă și nici n-ar fi putut spune de ce nepoata cea nouă i se părea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca bunul Dumnezeu. Mini, pe care mania feministă a lui Nory o plictisea, căută să o întoarcă la subiectul ce o interesa: - Așadar, crezi, Nory că doctorul Rim va cînta? Ar fi o ocazie bună ca să se scuture de dureri închipuite și să mai schimbe mediul. - De cântat cîntă! Iți spui eu! Cât despre mediu, vezi-ți de treabă, draga mea! Lasă oamenii să trăiască! Aber ich auch! Casă au! Bine se simt! . . . Cât a trebuit să sufere Lina până să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că Rim va fi sănătos și va cânta. Așadar, intuiția ei despre o boală imaginară devenea un fapt. Dar primejdia? Cele ce se vedeau nu păreau chiar primejdioase, și Nory formulase bine situația. Totuși impresia subzista. In jurul acelui pericol închipuit, Mini se simțea chiar devenind activă, ceea ce era o abatere de la firea 180 ei. Până atunci, Mini se mulțumise cu un maximum de armonii personale, și acum iat-o chemată să dea tribut cine știe căror treburi, pentru cine știe ce socoteli
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acum impulsiile se văd împiedecate de curenți contrarii și mișcările inimii sunt oprite de obstacole mărunte. Dimpotrivă, socotea că breviarul lui Don Juan își desfășura faptele în decorul, chiar pentru acel timp, unor posibilități numai imaginare și al unor obstacole închipuite! Se cerea deci plan, metodă si chibzuință proprie. în aceeași inspirată seară, Rim luase vioara și, neschimbând tema, cântase Don Juan-ul lui Mozart. Cum de mult nu se auzea decât severul Bach, doamnele fusese plăcut surprinse și desfătate de neașteptata
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sprijin politic, trambuline pentru sărit pârleazul, sărituri de cal demodate, averi ciordilite, plânsete după doruri de altă dată, păreri de rău mucegăite, strângeri în brațe brăcuite, sărituri întrerupte pe parcurs, nume și prenume nemuritoare, iluzii deșarte, bazaconii de duzină, tragedii închipuite, tatuaje de prost gust, glume nesărate, aduceri aminte cu tardivitate, bosumflări, rețete de înșelăciune, derâderi stafidite și,încă, tare multe de d’al de astea. Din toate câte se aduceau acolo, unele erau cu titlu de publicitate; altele - pentru valorificare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a lungul vieții publică următoarele opere: Nunta în sâmbure, Iași, 1975; Amiaza câmpiei, Iași, 1977; Sub zodia Traciei, Iași, 1979; Neliniștea singurătății, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Timișoara, 1996; La porțile singurătății, Iași, 1997; Flori pentru Augusta, Timișoara,1999; Scoica sonoră, Iași, 2000; Umbra și îngerul, Timișoara, 2000; Fețele insomniei, Timișoara, 2001; Muzeu de sate, Iași, 2001; Atlet moldav, Timișoara
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
un orășel ardelean. Fă cuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nce put ne-am simțit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiți. Eu vorbeam numai în citate din autorii mei pre ferați, ea doar ironic și parabolic, încât une ori, în lungile și savan tele noastre discuții de pe străzile Clujului, ne dădeam seama că fiecare vorbea de fapt despre cu totul altceva
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi”. Vinerea Mare. Dimineața am adunat floarea paștelui și călțunași, căci, după amiaza, când terminăm orele, trebuie să mergem, iar, la biserică. Punem florile aduse pentru Iisus Hristos, trecem pe sub masa unde se află închipuitul sicriu al Mântuitorului (pentru că, numai așa El va avea grijă de noi și ne va face mari și sănătoși) și-l auzim pe părintele zicând: “Băieții să rămână pentru spovedit”. Adică noi. Intrăm toți doisprezece în altar. Parcă am fi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
grăbit de ciotul secundei ce urmează, Suflarea Cosmică nu îmi mai dă răgaz, Și Tihna de Universul rătăcit se´nstrăinează Mă las cuprins de Haosul nedesluțit Și-apoi împins de ritmul său prea infernal Din Lumea cea bizară a visului închipuit, Dezmeticit, ajung din nou pe un tărâm banal, UNDE și CRONOS de mult a ADORMIT.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]
-
închiseseră telefonul, ea îl auzi spunând: —Bineînțeles. Mi-ar face plăcere. Și mie. Ar putea să învețe, își spuse ea, în timp ce adormea. Să învețe să nu mai fie persoana aceea nervoasă, defensivă. Se terminase cu riposta permanentă la niște ofense închipuite. Accidentul schimbase totul, îi oferise o șansă să se revanșeze pentru dățile când fugise de la locul faptei. Ultimele câteva săptămâni o goliseră - simplul fapt că trebuia să-l privească pe Mark zăcând acolo, gol. Cât de ușor era acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trezea dorința să-i pălmuiesc. Băuseră, dar nu erau beți: ardea În ei În chip fățiș ceva aspru și urît - și totuși nu era ceva forțat sau căutat, era numai o atitudine rece, de o aroganță studiată, seacă, falsă și Închipuită, adoptată ca pe ceva la modă. Erau de un realism literar uimitor, de parcă ieșiseră dintre paginile unei cărți, de parcă erau Într-adevăr o generație nouă și pustiită, pe care oamenii n-o mai văzuseră pe fața pămîntului - o generație aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de la Macea conține - ceva cu totul original - nenumărate tablouri vii, alcătuite, adică, din arbori și arbuști de forme și culori diferite, aduși astfel împreună încât să semene cu o pictură care prezintă o scenă celebră dintr-o poveste, fie ea închipuită sau adevărată. Îi poți recunoaște, de exemplu, preschimbați în arbori, pe cei doi copii, Hans și Grete, ajunși la coliba cu pereții dulci a vrăjitoarei celei rele, sau poți vedea întâmplări din basmele lui Petre Ispirescu, poți păși pe lângă „plopii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în mijlocul” poporului pe care și l-a ales. În teologia regală, atestată de diferite inscripții din Orientul Apropiat, se afirmă că regele - conform poruncii divine primite - se va angaja să construiască templul ca „locuință veșnică” a divinității. Teologia a templului închipuit ca locuință a zeului în mijlocul poporului său este confirmată nu doar în Biblia ebraică (Dt 12,11; 14,23; 1Reg 8,13; 2Cr 6,1-2; Is 8,18), ci și de unele inscripții regale feniciene și arameene, precum inscripția regelui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
trebuie să presupunem că pacientul s-a adaptat la spital. S-a întors la un stadiu de infantilism, în care suferința și faptul că este hrănit în mod regulat contează mai mult decît sănătatea însăși. Atenție, nu este un bolnav închipuit. Adaptarea s-a produs într-un teritoriu în care mintea și trupul încetează să se deosebească. Ce facem atunci? în cazul tău, Duncan, o să procedăm astfel. Fără efedrină, isoprenalină, supozitoare cu aminofilină, sedative sau pastile contra insomniei. De acum înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se stinsese. Pălăria culeasă de la trecătorul pe care-l speriasem la miez de noapte era într-o găleată. Lucruri într-o dezordine de nedescris. Prin ferestruica spartă se vedeau fulgii. Începuse ninsoarea. Prima mea ninsoare în lumea asta, reală ori închipuită de o minte bântuită de umbre. Trebuia s-o iau de la capăt. Dar pur și simplu nu mă simțeam în stare să mă scol. Așteptam să se întâmple o minune. Nu, nu eram deloc ca-n cuib. Mai degrabă naufragiat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
capul de sub pătură și s-a răstit la mine: Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm". Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus într-o relație ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie să mă întorc puțin în urmă. Cam în vremea când descoperisem mormântul lui Dinu, un țârcovnic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai putea fi îndreptat, îmi dădea o nesuferită senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără. Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această amintire. După care revedeam masa de piatră pe care era pus, sub cerul înstelat, trupul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gustat elogioasele aprecieri, deplin meritate, venite din partea celor competenți să vă „radiografieze” trilogia, aprecieri la care subscriu fără rezerve. Departe de literatură, ca mod de exprimare, fost profesor de biologie-chimie, nu vreau ca modestele mele păreri să poarte „amprenta” unui închipuit cronicar / recenzor. Așadar, mă voi menține departe de capcanele în care aș putea ajunge printr-o nepotrivită „notă de lector”. Acceptați-mi temerile extrastilistice! Din și pentru plăcerea lecturii scrisului dvs. am revenit la multe din capitole și paragrafele celor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
capul de sub pătură și s-a răstit la mine: „Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm”. Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus într-o relație ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie să mă întorc puțin în urmă. Cam în vremea când descoperisem mormântul lui Dinu un țârcovnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai putea fi îndreptat, îmi dădea o nesuferită senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără. Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această amintire. După care revedeam masa de piatră pe care era pus, sub cerul înstelat, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
termenii egocentrism și grandomanie, cu toate că între aceste două concepte există o diferență caracteristică: grandomania este de asemenea ca și complementul său clinic - mania persecuției -, cauzate de procese maladive provenite din interiorul organismului. În grandomanie, ca și în cea a persecuțiilor închipuite, bolnavul se ocupă în mod constant de lume și de oameni criticându-i și analizându-le acțiunile, pe când egocentricul nu își dorește o situație socială imaginară, pentru că lui nu îi este necesară lumea înconjurătoare pentru a demonstra că el însuși
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
cu versul et j’en oublie (restul am uitat) care este singurul vers din poezie ce are sens. Nordau comentează această poezie care i se pare rece, nesiceră și plictisitoare ca dorinduse un fel de tabloid al unui harem edenic închipuit al poetului epatant sau poate frustrat, o poezie care, ca și restul poeziilor ce aparțin adepților acestei tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]