1,581 matches
-
maturități prea devreme știuta se uită la mine ca la o picătură de apă curate “pentru cine scrii tu toate acestea” mă întreba pământul acela uscat îți înțepă călcâiele, merg pe același drum cunoscut calc legată la ochi pe cărbuni încinși simt fierbințeala usturimea e din ce in ce mai apăsătoare când o să scap de durerea asta întristarea ei îmi aducea moartea tinerețea lui îmi aducea viața.
POEM PENTRU MAMA de ANGELA BACIU în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344386_a_345715]
-
vremuri grele. Amprenta mării, inspumată, Înscrisă în nisip, pe țărmuri, Povestește de iubirea, Unei nimfe din adâncuri. Pe alei, și-așterne noaptea, Amprenta înstelată, Luna, caută amprenta Unei romanțe, de altă dată. În iatacuri, o "pasiune", Și-a lăsat amprenta-ncinsă... Neștiută, fără nume, Doar cu-o lumânare aprinsă. Amprente...urme ale vieții, De-a lungul anilor... Și pe veci, înscrise în inimi, Amprentele iubirilor! FLOAREA SOARELUI Între florile de câmp, Nu aveam un loc anume... Nu eram a nimănui, Nimeni
METAMORFOZE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343941_a_345270]
-
Acasa > Literatura > Proza > VASILICA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vasilica stătea așezată pe bordura de piatră a gardului din apropierea terasei, trăgând în piept fumul care se înălța de pe grătarul încins. Îi putea vedea pe cei câțiva clienți cum învârteau micii prin muștarul auriu, lăbărțat pe cartoanele ondulate înmuiate de zeama fierbinte scursă din carnea rumenă. Înghiți în sec, întorcând privirea către bărbatul tânăr care ducea leneș la buze o halbă
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
Nu se putu duce la lucru aproape o săptămână, iar când o făcu, patronul îi spuse că nu mai avea nevoie de ea, că angajase altă vânzătoare. Se opri la colțul pieței, urmărind fumul care se ridica din grătarul abia încins. Peste puțin timp, Costi avea să iasă și să aranjeze micii în șiruri ordonate, iar clienții aveau să se adune în jurul meselor rotunde și înalte. - La ce te uiți? Nu-l observase pe Costi ieșind din chioșc. - Mi-ar place
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
Acasa > Poezie > Sonete > COPILĂRIE,TU... Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului COPILĂRIE,TU,... Copilărie,tu,te văd în vis Plutire peste timp târziu Oglinda apei de pe râu Spălând trupul încins. Șoaptă de vânt prin păr rebel În alergări pe câmp, Întoarcere de azi în timp În cânt de menestrel. Mirare-n geana soarelui Și-n asfințit ceresc, Sunt clipe ce mă urmăresc În pânza caldă-a gândului. Copilărie,tu,te
COPILĂRIE,TU... de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342778_a_344107]
-
amărât, mai mult ți-l amărește. Din versuri mici cresc marile poeme; Când roata crește, spița roții crește... Sonetul XIX Rămâi cât poți în suflet, la răcoare, Căci dacă ți se-aprinde-n piept mânia, Îți poate pârjoli mărinimia Trecând de vorba-ncinsă, arzătoare. Mânia cel mai des e ca mania, Vine din teamă, crește cu ardoare Suprimă-nțelepciunea,-i orbitoare, Încinge patimile ca trufia. Înțelepciunea este aur minții Și sufletului aur din filonul Prin care iau lumină sfântă sfinții, Și regii înțelepți
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
Cantec > CÂNTAREA CAILOR UITAȚI Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului CÂNTAREA CAILOR UITAȚI de Nicolaie DINCĂ Au dus istoria în spate, Pe regi, pe sclavi, pe răi, pe buni, Cu chingi încinși, pe deșelate, La care ori sub șei la huni. Poate în vremi necunoscute Toți caii or fi fost cămile; Peste spinări, ca niște brute, Le-am dat cravașe inutile. Ei ne-au răbdat bicele toate, Și-au plâns în rând
CÂNTAREA CAILOR UITAȚI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342986_a_344315]
-
pe altar. Cluj Napoca, 21 octombrie 2015 Cuprind în pălmi Cuprind în pălmi iar zarea Cu dealuri întinse și flori Simt plutind pe gene chemarea Iubirii unui Preasfânt Creator. Mângâi cu pleoapa mea plânsă Văzduhul ce stă-ncremenit. Cu fruntea de dragoste-ncinsă Cu zenitul mă simt contopit. Bătăile inimii-s stele Ce-au ajuns pe aripi de vis Cu speranță mereu luminează Și-aprinde iubiri ce s-au stins. Cluj Napoca, 21 octombrie 2015 Viziune Dumnezeule, Preasfinte, Atotputernic El Șadai, Am rămas fără
CHIPUL IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342984_a_344313]
-
natura, ci să corecteze voințele.”, citesc pe Ioan Gura de Aur și reușesc să pășesc pe covorul țărănesc de la intrare. Printre florile de vară ce coboarau din arcadele șterse de vreme, fumul lumânărilor se ridica în coloanele dilatate, purificând atmosfera încinsă. Mă înconjurau pilonii maronii, din lemn masiv, șubred sentiment inconștient, trezit la viață de parfumul puternic al mirului călătorit prin încăperile sfinte. Tăcere. Aproape să disting zumzetul greierilor veniți să acompanieze mișcările tainice ale călugărilor în căutarea trebuințelor zilnice. Nimic
ANAMNESIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343004_a_344333]
-
făcut din păsări ciudate, înconjoară-n cerc castele și vetre vechi și surpate. Totul e menit să ajungă pradă, fum îmbietor dintr-o jertfă crudă, prefăcând orice cuvânt în șaradă cât mai zăludă. Cerul de-ametist s-a-mbrăcat în zale, aerul încins sufletul îți arde în timp ce pe rând gândurile tale devin petarde. Marginea de timp e tot mai aproape. Universul chiar poți de vrei să-l pipăi. Trist e că-nțelegi că-n loc de etape totul risipă-i. Zbor șovăitor, mersul
TRECERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343254_a_344583]
-
o plajă a gândirii Îmi port visul pe nisipul fierbinte, De țărm se sparge valul nemuririi Iar marea șoptește cuminte. O apă lină curge-n stele Și peste cer se-așterne vis, Călător al unei clipe efemere Pășesc pe țărmul încins. O poartă ferecată peste nori Am descuiat cu cheia unui gând, Visul renaște în câmpul de flori Cu miros de cer și de pământ. Călător voi fi spre zarea cea albastră Unde cerul coboară pe pământ, În tril de pasăre
CĂLĂTORUL de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343321_a_344650]
-
se schimba repede de hainele de pe ea, uneori ude, cu ceva mai gros, să nu se îmbolnăvească din cauza frigului din casă și se apuca să ajute la treburile gospodărești. Natalia îi zvânta ciorapii și hainele folosind un făraș cu tăciuni încinși așezat sub ele. Iarna la ora cinci dimineața era deșteptarea și pregătirea de plecare la serviciu. Nu puteai risca să absentezi, să nu-ți pierzi locul de munca care se găsea foarte greu în acea perioadă și zonă a țării
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
din tablă făcută de el și punându-i bătrânei la îndemână cele necesare nașterii pruncului, plecă să-și facă de lucru în atelier, lăsându-le în grija lui Dumnezeu pe cele două femei. În odăiță, soba duduia plină cu lemnele încinse. Lovea Gligor cu furie ciocanul de nicovală, de săreau scântei în tot atelierul, modelându-și cu iscusință potcovița înroșită în cărbunele din vatra forjei, pentru un nou cerc necesar butucului unei roți de căruță. Moștenise acest atelier de la tatăl său
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
rochie de nea, iar în păr cununi de soare, De pe cerul plin cu stele să-ți culeg mărgăritare. Plutind pe-n covor de astre, mîndru, diafan. Să-mi zîmbești cu a ta gură cu dinți mici de porțelan. Peste purpura încinsă, tu să pari o diadema Iar în păr de aur moale, să porți a iubirii stema Vei fi splendida comoara, vei fi falnic giuvaier Tu, stăpîna mea și-a morții, si a stelelor din cer ... Adrian Grigoraș 1987 Referință Bibliografica
CRAIASA DE CRISTAL de ADRIAN GRIGORAŞ în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343537_a_344866]
-
Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 642 din 03 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului a luat suflul rece al hotărârii de colțul rochiei privirea înaltă e crispată acorduri line nu-i mai rănesc adâncurile arareori mușcă pe la colțuri din cordul încins dar în coșul cu frunze se vindecă ... iubite cu gingășia mâinilor frământ lutul pe care ieri se coceau pâini una după alta potolindu-ți foamea lipesc crăpăturile fiecărui zid cu răbdarea unei încolțiri dezbrac negrul cămășii filele scrise cu arderi
MAIA...DOAR MAIA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343683_a_345012]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VARA Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Călătorind pribegi pin anotimpuri Deodată ne-am trezit în toiul verii, Clepsidra risipește încinsele nisipuri Spre ceasurile reci ale-nserării. Săgeți de fericire din zorii dimineții Mistuiesc focuri în inimile noastre, Și-asemeni unui val din marea vieții Ne-mprăștiem în picături albastre. Și alergăm desculți să privim răsăritul, S-aprindem cu el vise
VARA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340150_a_341479]
-
mai hotărât să poarte cu ea toată această frumusețe chiar și atunci când povară anilor ar trebui să o urâțească Ne-a poftit în casă . O cameră mică, călduroasă, un pat , si o măsuță rotundă, cu 3 picioare pusă lângă cuptorul încins. Pe pat, EL. Un țăran de la munte, slăbuț, cu nasul cam mare. Și totuși , ce avea el deosebit ? Avea cei mai albaștri ochi . Dar mai sunt mulți ochi albaștri în această lume.! Avea o voce caldă și blajina. Dar mai
DOUA PRIVIRI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340149_a_341478]
-
în ochii lărgiți de frică în drum spre tomberoanele de gunoi în orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie deznădejdea se insinuează parșiv peste tot în betoane, în blocurile coșcovite în magazinele de haine second-hand și în tăblăria încinsă a mașinilor grăbite în orașul de provincie uitat de toți zeii și demonii creștinătății în care visele au murit de mult singura luptă demnă de a mai fi purtată este să nu-ți pierzi mințile să ajungi întreg până la dimineața
ÎN ORAŞUL DE PROVINCIE COPLEŞIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340163_a_341492]
-
din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Binecuvântare ploii De a verii secetă cumplită, frunza în copaci e ofilită. Verdele câmpiei s-a îngălbenit, că soarele peste ea s-a topit. Rodul plantelor este compromis, pe pământ brăzdat de soare încins. Solul e chel ca după arătură și așteaptă altă semănătură. Secat este vadul râurilor, spre însetarea dobitoacelor. Iar apa din fântână a scăzut, că în găleată lasă dâră de lut. Vântul firav, abia că adie, agonizând de-a soarelui făclie
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
Cel mai răspândit descântec este stinsul cărbunilor sau al bețelor de chibrituri care se face în felul următor: Se ia un pahar cu apă și dacă aveți cărbuni incinși se pun câțiva cărbuni în apa respectivă. Dacă nu aveți cărbuni încinși atunci luați 3, 5 sau 7 bețe de chibrituri (să fie fără soț) pe care le aprindeți pe rând. Lăsați bețișorul să ardă aproape până la capăt și apoi îl lăsați să se stingă în paharul cu apă. Bețele de chibrituri
CE ESTE DEOCHIUL ŞI CUM POŢI SCĂPA DE EL? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378311_a_379640]
-
iulie 2016. sunt condamnată ziua să trec strada pe roșu când alerg după un job că numai roșu văd în fața ochilor iar noaptea să o petrec într-un punct al peretului vopsit în verde și să-mi pregătesc pe aburii încinși ai dimineții dulcea cafea amară ce trezeaște până și umbra uitată pe o urmă de mal. sunt condamnată să trăiesc numai în crize cică așa sunt mai frumoasă ca ieri și ca mâine când voi fi scoarța stejarului uscat de
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
iubesc și nu voi cere grațiere. Citește mai mult sunt condamnatăziuasă trec strada pe roșucând alerg după un jobcă numai roșu văd în fața ochiloriar noapteasă o petrec într-un punct al peretului vopsit în verdeși să-mi pregătesc pe aburii încinși ai diminețiidulcea cafea amarăce trezeaște până și umbrauitatăpe o urmă de mal.sunt condamnatăsă trăiesc numai în crizecică așa sunt mai frumoasă ca ieriși ca mâine când voi fi scoarța stejaruluiuscat de soarele ce s-a așezat la umbrăîn drum
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Acasa > Orizont > Opinii > DRAGOSTE CU EROARE Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai pângărit iar numele iubirii Cu ochii tăi ce sunt un jar încins. Am să aleg tărâmul nemuririi Măcar acolo să mă simt destins. Tot ce a fost în mine ai distrus (cu o privire rece, ce consumă). Dar îmi doresc din inimă, nespus Să afli cum e să iubești în glumă. În
DRAGOSTE CU EROARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378404_a_379733]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > AU ÎNFLORIT SALCÂMII Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sfidând gri betoane și asfalturi încinse Înflorit-au stingheri iar salcâmii în târg: Sfioși își revarsă, printre crengile ninse Inconfundabil parfumul de vară în pârg. Și ce vremi fericite și ce timpuri superbe Redeșteaptă parfumul ciorchinelui dulce Când, cu fluturi în suflet, cotropiți de imberbe Iubiri
AU ÎNFLORIT SALCÂMII de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378471_a_379800]
-
învăluind și mai mult mintea și aprinzând inima în flăcări a tânărului han. Prințesa deși despărțită de îndrăznețul prinț, de peretele inaccesibil de stâncă, se simțea răscolită de pasiunea privirilor ce o învăluiau hipnotic de la poalele stâncilor, precum doi tăciuni încinși. Străinul o făcea să se simtă fără voia ei, cuprinsă de un sentiment ciudat, neîncercat încă până atunci. Și-a acoperit gura minunată cu buze senzuale de culoarea rodiilor, ce lăsau să se vadă când zâmbea dinții albi minunați, asemeni
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]