1,026 matches
-
ajuns în orașul Covasna. De la Covasna am fost luați de mașina clinicii. Șoferul era drăguț și ne-a pus lucrurile în portbagaj. În mașină, inima mea s-a făcut mică de tot și s-a mutat în gât. M-am încleștat de mâna mamei. Șoseaua avea multe curbe, pe alături curgeau pârâiașe, iar pe marginea șoselei erau așezate indicatoare cu o căprioară desenată pe ele. Și aici treceam prin tunele înguste și cufundate în beznă, pe pereți se scurgeau picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zâmbitoare de soție, care Îndură viața, crengile de arțar. Picături de ploaie i se așază În părul nearanjat. Pășește În holul Îngust și se așază la masa din bucătărie. Privește pe fereastră Îndelung. Tăcerea nu se urnește din loc, se Încleștează cu disperare de lucruri, de haine, contaminându-le pielea, trupurile, chipurile. Apoi, Într-un târziu: „Am sentimentul că este o dimineață senină de vară și că dincolo de grădini și de blocuri aș putea să văd răsărind, munții. Până atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
celălalt picior și fundul de partea cealaltă și să mă aburce pe monstrul înșeuat. Și apoi a început cu adevărat coșmarul. — Ce grozav! Ed îmi întinse o mână, dar eu mi le-am ținut pe ale mele acolo unde erau, încleștate pe frâie de parcă ar fi fost singurul lucru de care mă puteam ține pe marginea unei prăpăstii. —Grozav, da, e grozav. Se pare că am spus asta, dar eram convinsă că-mi pierdusem toate funcțiile corpului, inclusiv capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-și ia câte o copilă ca să-și stingă poftele trupurilor lor păcătoase. Atunci preoții de sus au strigat spre copile să se adune unele în altele și să se țină strâns de mâini. Minunea s-a întâmplat. Fetele și-au încleștat mâinile cu atâta putere, încât păgânii nu le-au putut desprinde pe nici una. Dorința păcătoasă s-a schimbat în sufletul lor în furie și au început să lovească la întâmplare cu iataganele goale, desprinzând brațe și capete de trupuri, scăldând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se împlinesc două sute cincizeci de ani? Oftă. Simți deodată ca o lumină care-i intră-n cap și în suflet. Nu prin ochi, ci cumva nefiresc. O să-i spună povestea asta exaporitului și o să-i ceară mâna să și-o încleșteze pe a sa de a lui ca să-l facă să priceapă și el cine sunt ei de fapt. Alexandru Mavrocordat a venit însoțit de Kuciuk Selin aga și de mai mulți dragomani, adică traducători, din subordinea lui. Când un vornicel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
glas spuseră: S-auzim. Ștefan povesti patetic despre martiriul fecioarelor încununate cu trandafiri. Expuse romantic asasinarea lor în stare de nevinovăție, ca pe o mare victorie a creștinismului împotriva islamului: — S-au strâns unele în altele și Dumnezeu le-a încleștat brațele ca să nu poată să fie desprinse vii din cortegiu... — Este adevărată povestea. Sângele a curs râu pe trepte până jos în piață și a înroșit zidurile bisericii căreia i-a rămas numele de Biserica Sângelui, a completat Alexandru Mavrocordat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Îmi amintesc că, atunci când s-a anunțat la radio explozia primei bombe atomice, a zis cu glas tare: „Poate că asta ar avea efect“. Dar la omul ăsta nu-și făcea efectul nici un purgativ: frustrarea și furia îi ținea kișkes încleștate într-o strânsoare de fier. O altă năpastă pe capul lui era faptul că eram favoritul nevesti-sii. Ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, mă iubea și el. Și el vedea în mine șansa noastră de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
masivă care-mi stă înfiptă în creier și refuză să se clintească de-acolo - ceea ce mă face, în cele din urmă, să cred că lucrurile chiar s-au întâmplat. O văd pe soră-mea ascunsă în spatele mamei; Hannah s-a încleștat de mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi formidabile, ce i se preling de pe obraji hăt până pe linoleum. Lacrimile sunt, în același timp, însoțite de țipete atât de tari încât i s-au umflat până și venele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în jur. Rămâne doar patima fericită a dezlănțuirii. Și amândoi o gustă cu poftă, fără să se sature. Carnea frământată, mușcată, freamătă în descărcări ce desenează languros plăcerea, trupurile, transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu înțelege nimic. Vede doar niște bocanci, nu și corpul. Parcă și ceva zdrențe de stofă kaki. Este tot ce mai rămăsese din tatăl fetiței. Revine tocmai când un sanitar încearcă să transporte copila la spital, dar aceasta, cu mâinile încleștate pe tocul ușii, se zbate puternic și urlă îngrozitor. Cu mare greutate câteva femei reușesc să o liniștească, apoi o duc la una dintre mașinile salvării. Un agent sosește cu ordinul pentru Marius ca, împreună cu ceilalți militari, să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sub observare atentă a domnișoarei Hagiaturian, în speranța adunării unor probe care să dovedească dincolo de orice îndoială activitatea desfășurată. Și pentru că sabia lui Damocles nu cădea, ați hotărât fără nici un scrupul să luați problema în propriile mâini? întrebă furibund Marius, încleștându-și pumnii. Domnule Rădulescu, răspunde calm celălalt în timp ce strivește țigara în scrumieră, ca ofițer de spionaj brutalitatea nu mă caracterizează. Respect regulile nescrise ale acestui "război din umbră", care face de multe ori ca în munca noastră să apreciem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arată un calm desăvârșit. Gata să acționeze, arătătorul se curbează, apasă încet dar continuu. Deznodământul e aproape, dar rusul simte fiecare clipă ce trece ca o eternitate. Tensiunea așteptării se revarsă în valuri prin vene, aproape să-l sufoce. Își încleștează pumnii în buzunarul pantalonilor. Uimit, constată că nu are nici o putere să-și potolească tremurul ciudat din mâini si picioare care urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stânci și aterizează silențios drept în spatele soldatului. Astupă cu palma gura santinelei și cu o mișcare rapidă, circulară, îi secționează laringele. Sângele țâșnește violent, ca dintr-o fântână arteziană. Nu se aude nici un strigăt, sau măcar suspin. Cu mâna dreaptă încleștată de gât, neamțul cade în genunchi. Pieptul lui se înclină încet. O ultimă zvâcnire și apoi încremenește pe zăpada inundată de sânge. Marius se întoarce către oamenii lui. Unul după altul aceștia răsar din întuneric. Fără o vorbă, locotenentul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Iar el va trăi îndeajuns ca să vadă cum moare. De ce dracu nu-l nimerise lunetistul mai sus, în inimă, ca pe nenorocitul ăsta de lângă el? Se ridică cu greu în capul oaselor, sprijinindu-și spatele de peretele craterului. Printre degetele încleștate pe burtă se strecoară un șuvoi de sânge cald. Odată cu el, din vene se scurge și viața lui. Caută prin buzunarul mantalei după o țigară. Găsește un pachet boțit și murdar. Le numără, în virtutea unui vechi obicei. Cinci țigări. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un galben cenușiu și printre buzele vinete aerul se strecoară în reprize scurte, împotmolite. Lazăre, ia vezi ce e printre plăcile alea. Lazăr pune pe taler un disc și de la primele acorduri Marius tresare plăcut surprins. Serenada lui Schubert. Își încleștează mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai poate să se ridice. Își aude respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe care i-o jucase viața fetei ăsteia. — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă în posesie, îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, privin du-mă în ochi cu nebunie, legându-mă cu privirea și ducându-mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-a dovedit imediat corectă. Cum am pornit din loc a călcat accelerația până la fund și ne-a băgat prin toate hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, în timp ce vântul rece îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns în fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
val în mare. În clipa aceea, un răcnet răgușit, nepământean, a izbucnit din pereți, ușa debaralei s-a trântit de perete, și Fratele mai mic al Mamei a dat buzna în cameră, cu fața schimonosită într-un paroxism de mortificare. Încleșta în mâini, de parcă ar fi încercat să-l sugrume, un penis falnic, năvalnic, care, ignorându-i intențiile, îl mâna ca un bici prin cameră, făcându-l să lanseze, odată cu strigătele de extaz sau de disperare, jeturi mari, filamentate, de spermă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
să-ți spun. Îți mulțumesc. Cu drag, O visătoare. „Aleea cireșilor”, 10 ianuarie 2011 A mea dragă ploaie, Vino și-mi udă clipă! Alungă-mi secetă ce rău sade pe-ale mele buze de muguri. Potoleste-mi setea ce-mi încleștează rădăcinile una cate una, cantr-un mănunchi de fire putrede. Izgonește amintirea lamei de sidef de pe scoarță ce ma învelește și ziua și noaptea. Amintirea sângerează, dar nu într-un roșu, și nici într-un albastru nobil. E-o dara de
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
ea... ”nimica nu face pe om mai fericit decât împlinirea destinului său, așa după cum inima și sufletul îi cer”. Și, deodată, un dor nestăvilit îl prinse de Fata lui, de Vasilica, un dor ca o putere de moarte, care îi încleșta inima. Visa clipă cu clipă la Fata lui, cu ochii în lacrimi pierduți în zare, frământându-l doar un gând... să-și vadă Fata, să ajungă cât mai curând lângă dânsa acolo Sus... - Vasilica a fost tot ce mi-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
străzile întunecate cu gândul la Vasilica, ajunse acasă... răsuci cheia în ușă și păși cu teamă în camera rece și pustie... Și, deodată, un dor nestăvilit îl prinse de Fata lui, Vasilica... un dor ca o durere de moarte îi încleștă trupul. Visa clipă cu clipă la Fata lui, cu ochii în lacrimi, pierduți în zare, frământându-l doar un gând... să-și vadă Fata... să ajungă lângă dânsa acolo Sus... Uneori, bătrânul Iorgu ședea noaptea până în geana zilei, cu coatele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și pianul s-a înclinat, apoi s-a răsturnat, scufundându-se ca un vapor împreună cu toți cei care se aflau acolo. Mikael căzuse în marele vârtej și ieșea din când la suprafață, arătându-și dinții albi de sidef. Am stat încleștată de stâncă minute lungi ca o eternitate. Aveam senzația că asistam la toate fără panică și durere. Mă întrebam numai dacă mai eram vie și dacă era posibil să mori fără să-ți dai seama. Am închis ochii ca să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și se muncea cu problema reprezentată de Eva, cu acea ridicată de propriul său caracter și cu metodele de a-l transforma în ceva care să-i trezească lui însuși respectul. Și ce-i trezea respectul lui Wilt? Bărbatul își încleștă pumnii pe sub pătură. „Hotărârea“, murmură el. „Puterea de a acționa fără ezitare. Curajul.“ O litanie stranie a virtuților strămoșești. Dar acum întrebarea era: cum să le dobândească? Cum reușiseră unii în timpul războiului să transforme bărbați ca el în membri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]