804 matches
-
Bastilia, răscoalele de la 1907, fiind amestecate cu povestiri despre tinerii eroi comsomoliști.871 Evident, preamărirea ctitoriilor comunismului și ale figurilor zeificate (asistăm și la o inflație de timbre dedicate vieții lui Lenin) este dublată de denunțarea Occidentului, într-o catastrofală încleștare propagandistică fără discernământ, care "anulează imaginarul copilăriei", locul zânelor fiind luat de către stahanoviști, iar Feții-Frumoși nefiind alții decât eroii clasei muncitoare.872 Chiar mai puternic decât tipul invincibilului ostaș sovietic (mai degrabă prin număr decât prin abilități, în ciuda indestructibilului Andrei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
bătrânii și unii despre care nu se putea spune dacă sunt tineri ori vârstnici, căci erau betegi ori sufereau de ceva, aveau fețe chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încruntat vânătă dintre nouri. Ș‟o dată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate și din stânga de departe. Tunurile băteau de se zguduia pământul... ca la cutremur. Prima bătălie pentru Plevna a început!... încleștarea de fier și carne... a fost crâncenă. Și, nu numai în prima zi... A urmat peste o lună de lupte înverșunate... și, fortărețele Plevnei nu s-au dat înfrânte, până în dimineața zilei de 30 august... când... Gazetele nu mai dovedeau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și mai aproape peste timp, ea susură la urechea mea un cântec neștiut care mă farmecă, prin pădure glasurile îndepărtate ale fetițelor care mă caută, Theo! Aici! dar eu eram întors fără scăpare spre un timp îndepărtat a cărui dureroasă încleștare îmi picura în suflet nectar fierbinte, o posed cu o foame pe care abisul patimii mele n-o va stinge cu ușurință și din vale răsună lângă trupurile noastre împreunate zvonul limpede al clopotelor de vecernie, 16 august, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
priviri, te epuizează, te transformă Într-o materie flască, moale, derizorie... De obicei, rezistam destul, câteva minute lungi cât Întregi secole; trebuie să-ți menții ochii ficși, larg deschiși, să nu clipești o singură dată, altfel ești Învins. În acea Încleștare liminară a privirilor se petrec arderi planetare, au loc războaie cosmice, atunci simți cum particule finisime din ochi se desprind dintr-o parte sau alta, se smulg din corpul tău cu viteza luminii și se izbesc Între ele material, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și purtându-ne spre imponderabilitatea spiritului. Mă uit În jur. Iată-i striviți În masa amorfă chiar și pe unii dintre adversarii săi de ieri și de azi; sunt și aceștia transfigurați de vraja geniului, s-au contopit În această Încleștare, s-au topit În marea de extaz ce ne cuprinde pe toți nediferențiat. Profesorul lansează o idee, ținând-o suspendată puțin deasupra capetelor noastre ca pe un bumerang, apoi cheamă În ajutor o alta, se oprește și caută similitudini În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căci trebuie să citesc; acum lecturez din Moby Dick tocmai pasajul În care Ahab se-nfruntă cu destinul său În pofida rezistenței celorlalți; forța aceasta demonică aureolează doar naturile ce-și depășesc limitele impuse de condiționarea speciei. A. nu poate Înțelege Încleștarea mea În altceva, dincolo de arsurile cărnii; mă gâdilă, mă sărută, inventează mici ghidușii prin care speră să mă distragă, dar, cum nu se Întâmplă acest lucru, se ridică furioasă, se Îmbracă și iese trântind un cuvânt nou În relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nimeni. „Hai, dragă, ce te zgâiești atâta?“, am auzit o voce vulgară și din spatele femeii a apărut o figură bovină, fără coarne vizibile, Însă, ce a tras-o brutal de braț pe posesoarea acelor ochi și a smuls-o din Încleștarea cu mine, din lupta agonică de priviri În care ne angajase Întâmplarea pură. Se petrecea o comuniune pe căi cât se poate de secrete Între mine și ea, ne născusem, trăisem indiferenți și indiferent, frecându-ne privirile de obiecte indiferente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aprilie 1965 (joi) Lui Martin. Aș dori să te am lângă mine Într-o iarnă aspră, la gura unui foc jucăuș. Între noi, aerul să plutească senin și vibrația cuvintelor noastre să-l identifice Încet cu liniștea din pământuri. Nici o Încleștare, nici un gând să nu ne tulbure meditația. Să fim fiecare singuri cu noi și-n același timp să nu putem unul fără celălalt. Oare vom ajunge cu adevărat la așa ceva? 8 mai 1965 (sâmbătă) Lui Martin. La capătul traseului, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceasul de taină, când stelele se-mbată În apa fântânilor, atunci trebuie să vii. Când oamenii or să mănânce lacom și-or să se-njure la gura fântânilor, degeaba vei veni. Când cerul era copleșit de nori și torturat de Încleștările trăsnetului, atunci trebuia să vii. În zilele senine, când bucuria oamenilor se va Împleti cu sfânta lor ignoranță, atunci, degeaba vei veni. Mi se pare Însă c-a venit vremea să-ți spun, oricând vei veni, „Prea târziu!“. 23 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să plece din nou. Dar explozia sărutului a venit să pună capăt Îndoielilor. Pământul aspru din trupurile noastre, crispat de sevele primare și copleșit de lumină, Își cerea dreptul. Dincolo de infinitul devenit albastru, ideile, pașnic așezate alături, așteptau zâmbind rezultatul Încleștărilor de pe planeta-mamă. Dar, irezistibil atrase de ceea ce se petrecea acolo, au coborât Între noi și ne-au făcut triști. Ai Înțeles atunci că ești bărbat, eu m-am simțit femeie. Dar, dacă ne-ar fi spus cineva că ne iubim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu Într-o Încleștare exasperată. Îmi smulg mâna cu furie. Cobor din mașină. O iau pe Iorga către Biblioteca Academiei. (luni) Un vis. O mână mătăsoasă Îmi Înconjoară mijlocul Într-o Îmbrățișare ușoară; mă ține strâns și prin rochia subțire Îi simt toate protuberanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
localitate minusculă, Însemnată vag În labirintul de semne grafice indescifrabile, când cineva a Împins-o sau m-a Împins (obișnuitele glume proaste dintre adolescenți), și așa ne-am ciocnit violent, ne-am strivit piepturile unul de altul brusc, Într-o Încleștare (ne)dorită a cărnii; pe brațe, pe umeri, carnea ei era moale, divulgând acele imperceptibile pliuri de grăsime aristocratică, dar pieptul m-a Împuns dur cu două bolduri, două scuturări puternice ale corpului, scurgându-se din creier spre genunchii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ba te cațeri prin copacii din parcul Levski, ca să vezi o formație americană de muzică pop, ba sări la bătaie cu niște ruși care aruncă cu pietre În autobuzele celor veniți din Cehoslovacia. Se aruncă În luptă și niște mongoli. Încleștarea continuă și În piața din fața catedralei Alexandr Nevski, sărind În apărarea unor cehoaice de lângă Lidiçe, de care s-au mai legat niște polonezi. Săptămâna sofiotă se scurge ca nisipul printre degete și nu-ți bagă În traistă decât o păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și amenință să distrugă sau să deterioreze În continuare capacități de producție, mari suprafețe de teren, localități, bunuri materiale, avutul a mii de cetățeni. Lupta cu forțele dezlănțuite ale naturii se desfășoară pretutindeni Într-o Încordare greu imaginabilă. În această Încleștare fără precedent, oameni de toate vârstele, muncitori, țărani, ostași ai armatei noastre fac dovada unei bărbății eroice, a voinței de a Învinge, de a depăși marile dificultăți și prejudicii, depun eforturi pe care numai conștiința unui ideal măreț ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unul de celălalt. Pur și simplu, așteptarea unor zgomote a căror succesiune săracă în variații părea prestabilită, era suficientă ca să-mi răpească somnul. În întuneric vedeam mai mult decât limpede înaintea ochilor orice fel de joc ce făcea parte din încleștarea conjugală. Și întotdeauna, în acest film pe care puteam să-l proiectez la orice oră, cea care se sacrifica era mama: ea ceda, permitea, rezista până la epuizare. Ura resimțită de copilașul mamei împotriva tatălui, acest amalgam inconștient care determinase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram, loveam, vedeam capete zburînd ca să fie răzbunat solul, săgeți și alte obiecte de luptă treceau pe deasupra mea de la dreapta la stînga și invers, Încleștare, groază, eroism, și-n final victoria Italiei. Pe urmă am adormit cîteva minute, epuizat. CÎnd m-am trezit tocmai trebuia să-l execute pe Russell În pădure, care-i era atît de dragă. Trec peste momentu-n care scapă luptîndu-se vitejește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fie domnul Nicodim. Așa că deschidem ca masochiștii chiar revista Europa pentru a mia oară numărul 13, și citim că 300 de huligani au atacat sub privirile poliției 30 000 de feseniști pașnici. Cum nu se suflă un cuvînt despre rezultatul Încleștării, pare-se c-au cîștigat huliganii. Ascuns În suplimentul Est-Vest din abdomenul revistei mamă, domnul Pericle ne face praf dintr-o singură dezvăluire: „revoluția din decembrie ’89 s-a făcut cu sprijinul comuniștilor și uteciștilor care-au constituit 80 90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să mă detașez sau să mă Îndepărtez de această sursă de sufocare. Mă suna Încontinuu și, ca Într-un soi de experiment eșuat de-al lui Pavlov, corpul meu Începuse să răspundă visceral la țârâitul telefonului. Țâr-țâr. Extrasistole cardiace. Țâr. Încleștare automată a pumnilor și Încordare a umerilor. Țââââââââr. O, de ce nu mă lasă o dată În pace, o, te rog, te rog, uită pur și simplu că trăiesc - sudoarea Îmi brobonește fruntea. În tot acest minunat weekend nici prin minte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe jurnalul de pe masă, rămas deschis la prima pagină. Am înghesuit în jurnalul ăsta toate gândurile mele agitate, mi am spus că realitatea e prea mică și ficțiunea o poate schimba, dar tot ce s-a întâmplat a fost o încleștare pe viață și pe moarte între ficțiune și realitate, la care eu am asistat neputicioasă și despre care, pe cât se pare, îmi pasă numai mie. De ce mi-ar păsa? E momentul să ne despărțim și noi, îmi spun, ștergându-mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit de neașteptata surpare gravifică și contemplă cu o uimire în creștere desfrâul vegetal al misteriosului tărâm, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de vreme bună, noi ne dăruim pe de-a-ntregul desfătărilor, la care suntem gata, cu aripi desfăcute. Oh, necumpătaților! suspină tânăra furnică. Mult a mai păgubit, odinioară și neamul nostru, când era nepotolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici un caz nu-și merita numele de adăpost antiaerian, persistă un miros greu de igrasie și mucegai. Oamenii tac, speriați. Nu se aude decât respirația gâfâită a lui Marius. Depune femeia încă sfârșită pe un colț de bancă. Eliberat din încleștarea spasmodică a brațelor femeii, încearcă cu gesturi stângace să liniștească plânsul copilului. Cu toate încercările, bebelușul, un băiețel după funda albastră a bonetei, scâncește și suspină mai departe. Poate îi este foame! spune un bărbat înalt, cu o căciulă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Bineînțeles. Atunci să mergem. IV De când ieșise din spital și revenise la regiment, atmosfera apăsătoare care cuprinsese Bucureștiul de la începutul bombardamentelor anglo-americane l-a făcut pe Marius să regrete frontul. Acolo prea puțin s-a gândit la moarte, în focul încleștărilor pericolul te îmbată ca un pahar de șampanie băut pe stomacul gol, instinctul de conservare aproape că dispare pentru că nu ai de ales decât între luptă și moarte. Dar aici, într-o aparentă stare de acalmie, mult mai înnebunitoare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așa cum făcuse el în Germania. Ajunsă și la colonelul Pietrosu, nervozitatea extremă a climatului general s-a manifestat exploziv dar mai ales neașteptat, tocmai pentru că venea de la un ofițer brav, care-și demonstrase cu prisosință calmul în mijlocul celor mai aprige încleștări. Un Hauptsturmführer73 atașat regimentului, întors dintr-un exercițiu de instruire comun româno-german, dăduse buzna în biroul comandantului fără a cere permisiunea și în termeni ireverențioși își manifestase nemulțumirea față de cele constatate în timpul aplicației. "Atitudine îndoielnică", "delăsare", "veleități de independență față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]