6,663 matches
-
pe trimișii săi în teritoriu s-o lase mai moale cu minciunile, înseamnă că situația e albastră rău de tot! Până acum, dezinformările și exagerările erau apanajul opoziției - cel puțin în varianta clasică a politicianismului dâmbovițean. Cum, de un an încoace, nu mai avem opoziție, asistăm la un straniu transfer de personalitate: puterea iliesciană e, simultan, și la putere și în opoziție, ba mai mult, e și în prezent și în trecut! Aceiași băieți buni din vremea lui Pingelică, doar cu
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
prin casa adormită, fratele meu slobozi deodată toată povara urii care-i clocea în suflet. - O s-o omor - zise. Mă luă prin surprindere, nu atât hotărârea lui, ci faptul că și mie-mi stătea gândul tot la asta, de la cină încoace. Totuși am încercat să-l fac să se răzgândească. - Or să-ți taie capul - i-am spus. - În Sicilia nu există ghilotină - răspunse el. Pe deasupra, nimeni n-o să știe cine a făcut-o. Se gândea la amfora recuperată din mare
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
modernismul, despărțind definitiv apele, fiind liderul de opinie necontestat al primei vîrste europene a literaturii noastre. în sfîrșit, G. Călinescu a fixat canonul - de la origini pînă în prezent - cu care au operat toți, scriitori, critici, profesori, de la al doilea război încoace, un fel de sinteză a maiorescianismului și lovinescianismului, în pofida colapsului realist-socialist din deceniul 6, a cenzurii și a ideologizării forțate. Ca și Maiorescu, și spre deosebire de Călinescu, E. Lovinescu nu și-a legat numele exclusiv de activitatea de critic literar. N-
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
un blestem atroce a cărui oroare nu e posibil s-o exprimi și care face să dea înapoi deodată stelele și dicționarul"! Mă întreb - și-mi întreb confrații: lăsînd la o parte rarisimele excepții cunoscute, au fost oare, de la război încoace, așa de săraci oamenii scrisului literar de la noi cum sînt în prezent? Această mizerie proliferantă să fie prețul libertății pe care tinerii - conștientizați și stimulați de intelectualitatea anticomunistă - au plătit-o cu sînge? Aceasta este era adevărului și a justiției
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
oficial, prin cărți, o întreagă societate subterană. Solidaritatea era singurul mod de comunicare literară. Exista o "pînză" de relații, o forță a comunicării directe de-a dreptul "junimiste". Și, să ne amintim, că această solidaritate, deși din ce în ce mai fragmentată de la '89 încoace, i-a iritat pe mulți, cînd a ieșit la suprafață. Problematică este chiar și apetența pentru "teorie", una dintre caracteristicile foarte des invocate, cînd vine vorba despre optzecism. Sînt foarte mulți poeți care nu au legătură cu "teoria", propriu-zis. Au
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
Ceaușescu), ce interes ar fi avut, în 1993, "profesioniștii" lui Măgureanu să procedeze atât de odios? Atenție la dată: 1993, anul în care Iliescu și turma lui nesutulă domneau discreționar asupra țării! N-am auzit, nici înainte, nici de atunci încoace, de vreo revoltă în SRI. Instrument docil în mâna oricui se află la putere, SRI-ul a pus în practică, fără scrupule, ordinele celui aflat la conducere! Ofuscat nevoie-mare, dl. Timofte vrea acum un vinovat pentru ceea ce i-a fost
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
Viorica Bucur Pentru cinefili luna mai înseamnă Festivalul Filmului de la Cannes. Pentru cinefilii români - mai exact cei bucureșteni - ea înseamnă, de câțiva ani încoace, și Festivalul Filmului European. Desfășurat sub deviza "9 mai - Ziua Europei - este și ziua ta!" și organizat de către Delegația Comisiei Europene la București și Uniunea Cineaștilor din România, Festivalul a prezentat anul acesta 23 de filme selectate din producția recentă
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
chiar dacă se vorbește despre neînțelegeri între premier și președintele României, ele nu pot fi dovedite. Chiar dacă dl Năstase pare un premier special, cum se spune în presă, după părerea mea d-sa e deocamdată un premier înseriabil. De la Victor Ciorbea încoace, n-a fost premier care să nu fi fost privit drept pomul lăudat al guvernării, cu speranța că va face ceva din cîte și-a propus. Ce să zică biata opinie publică? Și ăsta minte?! Ea nu își poate îngădui
Popularitatea lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16167_a_17492]
-
total dezinteresați de eficiența jocului, care-și uită menirea (înscrierea de goluri) și ajung să dribleze banca de rezerve, oamenii publici de la noi trăiesc într-o sferă vidă, baletând scabros și emițând guițături isterice. Or, ce constat de la o vreme încoace: comportamentul lor nu e semn de prostie sau demență (deși e vorba de amândouă!), ci de abilitate. Tagma despre care vorbesc știe foarte bine cu cine are de-a face. Discursul rațional, perspectiva realistă, vorba cumpătată nu pătrund dincolo de beton-armatul
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
de amândouă!), ci de abilitate. Tagma despre care vorbesc știe foarte bine cu cine are de-a face. Discursul rațional, perspectiva realistă, vorba cumpătată nu pătrund dincolo de beton-armatul descurajării, neputinței și resemnării românului. De ce la noi triumfă, de zece ani încoace, populiștii, demagogii și sforarii? Simplu: pentru că marea majoritate a populației (indiferent de nivelul intelectual) n-a depășit stadiul infantilității. Loviți de buget, loviți de reproșurile nevestei, loviți de barierele sociale, loviți de goliciunea buzunarului, loviți de insecuritatea locului de muncă
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
dintre trup și suflet - de rezolvarea scenografică a Vioricăi Petrovici, cu o alunecare poate prea evidentă, în concepția costumelor și cromatica lor, spre teatrul popular, de bîlci. Trupa Teatrului Toma Caragiu din Ploiești lucrează susținut de cel puțin doi ani încoace, grație și directorului Lucian Sabados, un manager ambițios, energic și eficient. E timpul unui spectacol important, al unei "lovituri". Etapa încercărilor, a acumulărilor a luat sfîrșit. Așteptăm acel pas făcut pe o altă treaptă valorică. Dacă Perimplin are o nuanță
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
astfel de propoziții, ele tind să devină un discurs cu mare priză la o populație debusolată, disperată și incapabilă să mai creadă în propria salvare. Veți spune că aceste texte sunt lozincile în care s-a specializat, de zece ani încoace, "România Mare". Așa este. Însă abia acum, prin securiștii resuscitați de Adrian Năstase și Ion Iliescu, ele și-au găsit propagadiștii ideali și eficienți. Ceea ce spune totul despre esența echipei patriotice aflate la guvernare. Dar ne anunță și cine vor
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
de dreapta din perioada interbelică. Dar, firește, cît contează articolele unui șoarece de bibliotecă față de experiența politică și politologică la zi a celor care s-au văzut luați pe dedesubt sau pe deasupra de voturile primite de partidul lui CVTudor? Mai încoace, după ce liberalii au semnat pactul cu PDSR-ul, Z. Ornea răscolește prin fișele sale și scoate la iveală o sintagmă care a făcut carieră în vremuri mult îndepărtate ale politicii combinatorii autohtone: "opoziția miluită", adică opoziția care primea ceva, în schimbul
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
au devenit membri ai Uniunii pînă în '89 a lăsat să treacă prin ea numai valori neîndoielnice? De ani de zile în Uniune se tot vorbește despre abuzurile financiare ale celor care s-au aflat la conducerea ei din 1990 încoace. Nu se poate face o expertiză contabilă pentru a vedea cît de întemeiate sînt aceste acuzații? Pun această întrebare fiindcă m-am săturat să fiu întrebat de tot felul de persoane particulare ce e cu hoțiile de la Uniune. Întrebare la
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
cuvântuim, cuvântătorim. Ele fac altceva: ele sunt."). Obsesia cuvintelor și a condiției lor perisabile e chinuitoare, ele sunt vehiculele neliniștii metafizice, prin ele vidul e resimțit acut, cu accente hamletiene: "Cuvinte. Cuvinte. Cuvinte. vase împrăștiate. Suflete străine bat încolo și încoace. Explic de ce acestea nu sunt urmele unui dezastru.(...) Mai bine nu. Decât fantoma poeziei mai bine nimic. Cuvinte. Zaruri părăsite." Ca vehicul al lui a fi, actul de a scrie e și dramatic și derizoriu în același timp, aproape la
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
trei romane (inclusiv Thinks...), poate ca să abordez emoțiile "tandre" asociate cu iubirea și moartea. Ca mai toți cei atrași de literatură, am scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. L.V.: Cum vedeți dvs. finalul ideal pentru un roman? Ați distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii fluxului conștiinței. Deosebirea este că dvs. nu o faceți doar
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
și mă întorc la ceea ce se poate discerne printre rânduri: incapacitatea structurală a serviciilor secrete nu doar de a prevedea viitorul, dar și de a împiedica desfășurarea evenimentelor importante. Prinsă pe picior greșit în decembrie 1989, Securitatea depune de atunci încoace eforturi de imaginație considerabile pentru a-și reface prestigiul. Basmele cu priză la prostime ale lui Pavel Coruț sunt cel mai bun exemplu, dar nu singurul. Că securiștii iuți de condei și-au impus punctul de vedere se observă chiar
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
nu mai prezintă nici-un interes, dar trebuie și pedepsit pentru opțiunile sale. Confundînd persoana lui Ion Caramitru cu UNITER-ul, în ultimă instanță, directorii Canalului 1 al TVR au decis că nu doresc să mai colaboreze, ca de zece ani încoace, și să preia spectacolul Galei în transmisie directă. Un spectacol unic de o importanță majoră pentru oamenii de teatru și spectatorii din România, pentru valorile lui și pentru cei care le iubesc și le respectă, nu convine astăzi cu linia
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
că într-o zi vor veni basarabenii, că vor dori ei unirea cînd vom sta mult mai bine economic, este o găselniță infantilă sau, mai exact, o amînare și o scuză foarte vinovată. Urmărind ceea ce se petrece de un deceniu încoace, n-am nici o îndoială că atunci cînd vom sta noi foarte bine economic, ei, basarabenii, nu vor mai vorbi românește, ci rusește, nu vor mai fi independenți nici măcar de formă. De aceea mă încăpățînez să cred că încă nu este
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
mai puțin limpede pentru noi, cei din interior, este felul în care acea degringoladă se înscrie într-un context mai larg, atît geografic și sincronic-Balcanii sfîrșitului de secol 20 - cît și istoric-diacronic - evoluția societății românești de după al doilea război mondial încoace. De la bun început trebuie să ne atragă atenția simplul fapt că România e plasată, de Kaplan, în confreria țărilor balcanice, fără pic de ezitare. Dacă pentru noi balcanismul e un fel de demon interior, reprimat și cenzurat măcar în intenții
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
ale palierelor de argumentare, pînă acolo încît adesea nu se mai știe nici măcar care este obiectul propriu-zis al polemicii. În discuție par să fie, la modul cel mai general, opera și personalitatea lui Eminescu. Știm însă bine, de destulă vreme încoace, că despre "opera" și "personalitatea" unui scriitor, mare sau mic, nu se poate spune, în principiu, nimic definitiv. Ambele sînt �povești fără sfîrșit", variind ad infinitum modulațiile inevitabil subiective ale interpretării și valorizării, pe o gamă în care și timpul
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
dubiu din punctul meu de vedere, tranșant. În momentul de față ideologia eminesciană, gîndirea politică a gazetarului, este complet inactuală. Nu numai prin xenofobia incontestabilă, oricîte eforturi de mascare generoasă a acesteia am face, xenofobie devenită, de la al doilea război încoace, inacceptabilă ca atitudine, dară-mi-te ca piesă componentă a legitimării unei doctrine politice. Categoric inactuală este ideologia eminesciană și prin articulațiile ei principale, cum ar fi teoria "păturii superpuse", element-cheie al coerenței gîndirii politice a jurnalistului. Însuși "evoluționismul" la
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
mulțime de lucruri. De mîncare se găsește oricum; mai ronțăi o coajă de pîine, mai bei după ea o cană de apă, te descurci. Însă fără vești, fără informații, fără știri de la unul la altul, fără să auzi o vorbă, încoace și în colo, chit că noutăți prea bune nu întîlnești, - dar, orișicît!... Apoi, faptul în sine, pe care nu-l poți neglija, că în alimentara cutare, la orele cutare, se va da cutare, se va găsi cutare, indiferent ce, dar
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
el însuși, după cum recunoaște astăzi, nu i-ar fi publicat, de n-ar fi fost "marea generozitate a lui M. Eliade". În Luceafărul a publicat Cioran sub inițialele Z.P., ultimele sale texte scrise în românește. De la Caete de dor încoace, Virgil Ierunca a semnat cu pseudonimul care l-a făcut celebru. Revista a beneficiat de aportul redacțional al lui C. Amăriuței, cel puțin pentru primele numere. Din 1954, Ierunca i-a fost unic redactor. Înainte de a o descrie sumar, Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
linie dreaptă: "dihotomia aceasta a realului, operată pas cu pas și cu de-a-măruntul, separă pentru a uni, căci distingînd fețele lui antitetice vede în el un singur Ianus. Privind însă realul cînd dintr-o parte, cînd din cealaltă, gîndirea pășește încoace și-ncolo, într-un mers ce contrazice axioma cum că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă, căci umblînd în zig-zag, de la da la nu, străbate mai repede și mai sigur distanța ce ne separă de cunoașterea
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]