2,236 matches
-
vrac. Cum o să fie oare la -ntoarcearea de-apoi, Când voi veni la tine ori înger, ori strigoi Și ți-oi veghea tot somnul și buza ți-oi atinge, Ai râde iar în barbă, sau ai începe-a plânge? De-atăta încordare, simt un parfum al florii Ce râde în fereastră c-au apărut iar zorii... Chiar dacă-aud întruna că sunt un mare drac, Eu simt cum crește-n mine un înger mic cu ... Citește mai mult Acum, în astă noapte, pământul
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
la vrac.Cum o să fie oare la -ntoarcearea de-apoi,Când voi veni la tine ori înger, ori strigoiși ți-oi veghea tot somnul și buza ți-oi atinge,Ai râde iar în barbă, sau ai începe-a plânge? De-atăta încordare, simt un parfum al floriiCe râde în fereastră c-au apărut iar zorii... Chiar dacă-aud întruna că sunt un mare drac,Eu simt cum crește-n mine un înger mic cu ... VIII. AI NINS, de Elena Spiridon , publicat în Ediția
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
pregătit să coacă pâinea rodului pământesc. Mugurelul tare era nerăbdător să profite de joaca erotică, în plină desfășurare. Priveam cu plăcere cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii. Cu pistonașul am mângâiat intrarea porții, iar tresăririle repetate și încordarea corpului îmi transmiteau că este gata de primirea oaspetului drag. Nu puteam să refuz o asemenea invitație... Am lăsat să alunece doritul oaspete pe poarta larg deschisă, printr-o mișcare ușoară și prelungită. O clipă mai târziu, m-am retras
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
era dor de ai mei, de dealurile Târgoviștei, dorind să împart cu cineva drag tot ce primisem, să mă odihnesc... Iar, așa poate că de pe un val pe altul s-ar fi dus ușor gândurile mele, aci acasă. Simțeam o încordare a minții și a sufletului cum nu simțisem niciodată. Odată cu răsăritul, valurile oceanului au început a se înroși dar un roșu carnal, superb și, concret, un roșu dincolo de reflexia luminii soarelui ce se năștea din ape. M-am ridicat să
OMUL CU VALENȚE MULTIPLE, DOMNUL VASILE LUPAȘC! (INTERVIU) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379909_a_381238]
-
Apoi începu să răsfoiască hârtiile acelea cu multă atenție și concentrare. Când sfârși cu ele, le mai frunzări o dată, de data asta de la coadă la cap, apoi zise: - Niște copii! Auzi, să se smiorcăie ei așa, fără motiv! În culmea încordării, mă uitam la Adelina, iar ea la mine. - Copilării! Fleacuri! Să știi c-ai avut noroc băiete!... Radiații neînsemnate, în rest totul e în regulă... Doar ai răcit zdravăn, asta-i tot!... Mâine te externăm! Când am auzit aceste cuvinte
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
niște păsări mici. Cum stătea și se uita la toate, cu ochii lui mari de copil, Ionuț îl zări la un moment dat pe Motocel, răsărit de undeva, în livadă, stând pitulat lângă un pom scorburos și uitându-se cu încordare undeva nu prea sus, acolo unde era un cuib într-o scorbură. Ce făcea acolo pisoiul? Se pitula una cu pământul, privind atent în sus. Deodată, când păsărica trebuia să zboare afară din cuib, el făcu un salt în sus
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
jignire ori aluzie. În mijloacele de transport în comun examina toate figurile bărbaților și atitudinea acestora, în timp ce pe drum întorcea capul la fiecare 20 de pași pentru a se asigura că nu o pândește vreun pericol. Era într-o permanentă încordare. Fără a o afișa. Zâmbea. Zâmbea aproape în permanență. Așa, zâmbind, l-a oprit într-o seară pe Octavian, după ce a observat că mergea la o distanță constantă de ea. Nu se apropia, nu se depărta, chiar dacă ea a schimbat
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
politică internațională profund amăgitoare în conținut și foarte neconvingătoare până și în formă (vezi războiul din Siria, migrația dirijată a musulmanilor etc.)?!... Indiscutabil că ambiția și egoismul (la nivel individual și național) sunt principalele cauze care generează neliniștile cetățenești și încordările în relațiile dintre state. Da, căci de la ambiția particulară de-a avea tot mai mult în plan material și de-a fi cât mai faimos, lesne se ajunge la ambiția unora dintre popoare de a se crede mai cu moț
BOLILE INCURABILE ALE OMENIRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381029_a_382358]
-
iar rasună lin alternativ prin unde de timp și de lumini noi limbi de îngeresc tărâm lovesc cu grijă-n toaca vânt Silabe ca porunci și dogme ca portaluri învrednicesc puterea din Logosul deplin o lume blândă nouă și-arată încordarea ca o săgeată fixă și aprigă prin timp Ținând de clanța porții de foc și de tămâie cu mintea ca o strună de harfă și psaltiri tensiunea veșniciei prelinge ca o mumă un lapte ca de miere prea dulce și
POEMUL HIERATIC XXIX-LA POARTA ÎNGERILOR... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381105_a_382434]
-
râuri mici, zglobii. Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin de foc, Pe bolta fără stele apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul ... Citește mai mult Pe insula de gheață lipsită de suflare,Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
râuri mici, zglobii.Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin de foc,Pe bolta fără stele apare o lumină,Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc.Spre marea agitată, privește cu-ncordare,Să vadă-n orizonturi catargul ... XXV. FLORIN PIERSIC, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1645 din 03 iulie 2015. Un bun prieten al cunoscutului actor Florin Piersic m-a rugat să fac niște catrene, cu ocazia venirii acestuia în
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
își dezmorțea picioarele, târșindu-și picioarele de gresia albastră. A intrat tiptil ca și cum avea ceva de ascuns,a încuiat ușa și-a ordonat ca unui subaltern: - Dezbracă-te,vreau să-ți ascult plămânii ! Am scos bluza de pijama și-am așteptat. Încordarea îmi era deplină,de obicei eu eram cel cu inițiativa. A lipit stetoscopul ăla rece de spatele meu și-a ascultat rapid,oarecum neglijent, ce aveau de spus plămânii mei astmatici.Apoi a renunțat la aparat. Mă apăsa cu palmele
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
în sine, receptacolul ei ascultă vocea Europei Unite. Doamne, ce-i de făcut?”( În marginea nopții) Citind, ca în Bacovia redivivus, azi actualizat, dar cu același corolar sumbru al pustiului, al târziului, omniprezente, impresia rămâne de îngrijorare, de neîncredere și încordare, într-o ecranare onirică. Visul florii de a erupe frumusețe într-un sol murdar, otrăvit, nu râmâne decât închipuire, iluzie arsă a prezentului trăit. „Prea departe, nu știu, doamna visează pe o insulă, floarea oftează. Clipa aceasta este, dintre toate
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
avea masca de oxigen, ar sta fetele numai pe lângă el, să mor dacă n-ar fi așa! N-a mișcat, dar a tresărit așa, cum să mă explic io pe mine..., așa am simțit mai mult decât am văzut... O încordare așa, domnu’ doctor, de parcă ar fi dorit să deschidă ochii, să miște ori să vorbească, nu știu cum să spun... Privindu-i grimasele, am avut senzația că băiatul acesta fie visează, fie își amintește ceva care l-a marcat în viața lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
apărut pe neașteptate în cale. Roțile scrâșniseră strident pe pavaj. El îi mulțumise din vârful buzelor și coborâse fără să privească îndărăt. Îi stăruise o vreme în urechi vuietul demarajului lung al mașinii pe strada pustie. Mergând, constatase că de încordare ori de mânie mici broboane de transpirație îi înrouraseră fruntea. Le simțea din ce în ce mai reci și își căutase precipitat batista. Vârându-și mâna în buzunarul hainei, simțise o durere ascuțită. Dăduse din greșeală cu degetele în agrafa cameei, de a cărei
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
găsit de partea cealaltă a zidului muntos, când, unduind către răsărit, creste tot mai joase nu‑i mai zăgăzuiau privirea. Avea să zboare peste ele, avea... Dar ce era această brutală prăbușire a aparatului de zbor împotriva căreia, cu toată încordarea mușchilor, cu motorul ambalat la maximum, nu putea face nimic? Ce era acest vid care‑l aspira? Această chemare către hăuri, monstruoasă, invincibilă, care‑i smulgea inima din loc? „Curent descendent” s‑a gândit într‑o fracțiune de secundă, durată
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
în atmosferă, îmi reglam respirația, transpunerea... După proiecția chipurilor himerice în evoluție, am ajuns curând la clișeul mesianic. Surâsul complice mie, palmele la piept în gestul rugăciunii, buzele murmurând imperceptibil, splendoarea cerului și planetei, ființa mea în relaxare impusă și încordare supusă, senzația hipnotică.... Am rezistat, am rămas țintuit, am izbutit să depășesc momentul... Pot destăinui doar atât: și-a dezlipit palmele, a întins brațul stâng și, cu degetele răsfirate și palma deschisă a „măturat” fulgerător tot cerul. Din vârful fiecărui
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
a Ateneului Român, pare de un alb de ivoriu, iluminat feeric. În interior, acordurile fermecate ale Simfoniei a V-a, în Mi Minor, op. 64. Și față maestrului Cristian Mandeal pare transfigurata, când de o fericire fără seamăn, când de încordarea și de maiestatea părții a doua a Simfoniei. Irealitatea pune stăpânire și pe auditoriu care stă neclintit, în pofida căldurii de afară. Abia dacă-și mai țin respirațiile. E o seară magică. Și noi, telespectatorii, pregustam din aceste minunații, puse la
CELIBIDACHE. CEZARINA ADAMESCU: ATENEUL ROMÂN ŞI GRĂDINA DE BUZUNAR A LUI CELI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345790_a_347119]
-
suferit în fața propriului copil. Când plecase de la Mateuți era sigur că-l va readuce acasă, dar la Iași nici nu îndrăznise să pomenească despre intenția lui. *** Primul an de școală trecu relativ repede. Atenția la ore, după amiezele petrecute cu încordarea sporită în sălile de meditații, lucrul intens în livadă, contactul cu alt gen de discipline de învățământ, severitatea profesorilor, îl acaparară total. Carnetul de călătorie C. F. R. cu 50 % reducere îi ușurase mult efortul bănesc pentru deplasări. Când, în vacanța mare
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
dat un comunicat de presă precum că situația militară din zonă va fi analizată la o dată ulterioară și se vor discuta unele măsuri coercitive care ar putea fi impuse potențialilor invadatori. Toată lumea jubila! Se întrevedea un viitor luminos, deoarece micile încordări de la frontierele acelea îndepărtate erau, cel mai probabil, rezolvabile de la sine! Da! Acest mare succes diplomatic umplu de speranță inimile generalilor, prin urmare, pe o câmpie ce se va numi, de acum înainte, Biruința, întinseră uriașe corturi de campanie și
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
oricât de derutant ar părea titlul...» (p. 12 sqq.). Și postfața Absurdul dă în floare cu cât mai plină[-i] țara de umor (pp. 139 - 145), de Paula Romanescu, relevă destule, valoroase epigrame care își armonizează „ciocănelele de argint“ întru încordarea bine temperat-paradoxistă a timpanelor: Și-a fost ziua de 5 aprilie 2013 când, la o întâlnire de la Chișinău a epigramiștilor români și... moldoveni (o altă absurditate !), George Corbu - mai marele în Uniunea Epigramiștilor din România, poet de aleasă stirpe, în
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Mi-a plăcut cum a pronunțat mama ta și... îmi place numele, răspunse el sincer, dar părând puțin încurcat. Sper să pot vorbi și eu cu amândouă la prânz. Despre pacientul nostru, desigur, adăugă el imediat ce observă un semn de încordare pe fața Iulianei. Atâta doar că acum... Da, da! Ai sosit la momentul potrivit, Ofelia, exclamă de îndată ce observă intrarea asistentei în salon. - Ca de obicei, domnule doctor... S-a întâmplat ceva? - Nu, Doamne ferește! răspunse Eugen zâmbind. Am urgențe... Rămâi, te
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
să-și cumpere alt măgar. - Asta e părerea dumneavoastră? Vă mulțumesc. Să vă dea Dumnezeu sănătate! În Făgăraș ne-am oprit să bem o cafea și după o jumătate de oră porneam din nou la drum. Discutăm în continuare despre încordarea din orient, despre ultimele apariții ale lui Yetti, despre tolteci și mai ales despre ultimul decret de grațiere, cel mai cuprinzător de la război și care se pare că a deschis înainte de termen ușile la circa treizeci de mii de deținuți
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
viața sacramentală în particular. Ea descoperă tensiunea esențială pe care se bazează această viață, de unde ea își trage seva și care nu poate fi îndepărtată fiindcă aceasta ar însemna părăsirea și, în același timp, mutilarea majoră a credinței Bisericii însăși: încordarea ce se află în fiecare din noi între "omul cel vechi care este corupt de poftele cărnii" și "omul cel nou, înnoit după chipul lui Dumnezeu, care l-a creat pe om" prin moartea și învierea Botezului " ; între darul vieții
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]