4,058 matches
-
pauză lungăă ca până mâi-ne dim-ne-ță să nu mă Între-bi...nimic. La-să-mă să dooorm. Câinele lui Ben se strecoară În Încăpere , dar iese fulgerător, expediat de glsul ferm al lui Antoniu. -O să te las să dormi. N-am Încotro. Nu vrei să mănânci ceva? Nu vrei să-ți fac un ceai? Kawabata nu mai răspunde. A Închis ochii și respirația i-a devenit grea. Somnul adânc l-a cotropit, coborându-l În hăurile subconștientului. Kawabata visează ,,-Ce faci Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
existența noastră se va sfârși brusc, pentru că , nu facem parte din planul măreț de ,,âmbunătățire a calității vieții,, , așa cum fac oile, porcii, găinile și nici nu vom conta, decât În niște registre anonime la rubrica ,, Neidentificați.,, -Eu n-am avut Încotro, dar tu de ce ți-ai ales viața asta de vaga...bond, Antoniu? Aveai o casă frumoasă și bani, știai multă carte, și totuși ai ales să trăiești În mizerie și să aștepți pomana trecătorilor,, . Kawabata Își freacă cu mâinile genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetoria? Ca pe o limită a răbdării. -Dar bine, Înțeleg totuși că nu sunteți tocmai o victimă a ei. Ați căutat-o, cum s-ar spune, cu... lumânarea. Posibil, domnișoară, dar mi-am cam pierdut răbdarea. Însă nu mai am Încotro. -Cât câștigați pe zi, din cerșit? -Atât, cât să-mi mai țin treze gândurile. -Presupunând că ați fi un politician care vrea să Înlăture cerșetoria, cum ați proceda? -În primul rând i-aș spune politicianului că noroiul Îi bacoperă cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că nu văd eu limpede, cum stau lucrurile. Poate că mă așteptam la mai mult decât s-ar cuveni, de la această hârcă stilată. Dacă stau bine și mă gândesc, s-a simțit obligată să dea țărișoarei atenție, n-a avut Încotro, și acum Îi stă În gât ca o mâncare nedigerată, Însă nu mai poate da Înapoi. Trebuie să o suporte și să Înumere cu glas tare, banii pe care ni-i trimite. Ba mai mult, să se prefacă mută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
elibereze din lațul făcut de brațele brutei, a tras cu o mișcare rapidă spre el scaunul, după care l-a ridicat, izbindu-l În moalele capului pe criminal. Știa că acest lucru Îl poate costa sfârșitul, dar n-a avut Încotro. S-a lăsat o liniște mormântală, și bruta s-a scurs pur și simplu de pe trupul lui Antoniu, cum se scurge o materie moale, gelatinoasă de pe o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
simte Palmer? Încă mai are temperatură. Azi dimineață avea treizeci și șapte cu doi. Iar ei nici nu-i pasă. Și totuși, îmi place de ea. A spus aceste cuvinte cu atâta hotărâre că am început să râd. — N-ai încotro. E sora lui Palmer. Trebuie să recunosc că în privința asta n-am nici o obligație. — În legătură cu mobila, iubitule, am putea să ne ocupăm de asta mâine după-amiază? întrebă Antonia. Eu și Anderson plecăm imediat la Marlow. Ne-am gândit să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am simțit un nou șut, de data asta, În vertebra caudală, am sărit În sus ca un sprinter dopat și am rupt-o la fugă, sau cum s-o fi numind ce făceam, drept spre Întunericul nesfârșit din fața mea - neștiind Încotro, vrînd doar să scap. Capitolul unsprezece Prima dată când m-am trezit din Întunericul enigmatic care mă salvase, era ora zece, a doua oară, unu jumate. Când În sfârșit mi-am frecat ochii, alungând somnul, am observat că zăceam invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Surprinzător, inspectooarea zâmbi. Uneori pe parcurs mai apar și informații noi. Lucruri pe care nu ți le aminteai, intuiții cărora dintr-o dată le cazi pradă. Apoi e important ca informațiile să ajungă la persoanele competente. Vrând parcă să-și demonstreze Încotro bate, Îmi Întinse mâna stângă. Sper că am reușit să mă fac Înțeleasă, domnule Knisch. La revedere. Capitolul treisprezece După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de Îndată ce am Închis ușa după mine, simțul măsurii mă părăsi, și am coborât scările două câte două. — Domnule, o să vă rog să scrieți mai... Domnule! Domnule! Capitolul paisprezece Când am ieșit În după-amiaza fierbinte și umedă, gândurile Îmi zburdau care-ncotro. Cu toate că n-am reușit să-l identific pe vizitatorul lui Röser, În mod ciudat, vocea lui sunase exact ca cea a bărbatului pe care l-am auzit În Întuneric, la Apollo. Dar nu cumva imaginația, conectată atât de aiurea, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și mi-am dat seama că trebuie să trec prin poarta asta care, spre surprinderea mea, duce spre labirintul meu personal al uimirii și al umilirii. Dar abia i-am trecut pragul, și am realizat că nu sunt deloc sigur Încotro mă va duce povestea asta. — Tot Maier era și profesorul nostru de educație fizică, am continuat, căpătând un pic de curaj. Genul acela de domn cu mâini puternice, nervoase și capul plin de idealuri grecești. Dacă nu reușeam să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Adam Hatz, fost director al materialelor pentru război, o persoană de teapa lui. Ridică privirea. Înțelesesem aluzia, nu? Mulțumită lui Hatz, Froehlich reuși să cumpere echipament nou, inclusiv o cantitate importantă de literatură cenzurată, pentru scopuri „educative“. Acum vedeam Încotro se Îndreptau astea, nu-i așa? Wickert Își umezi dantura din nou. — Frăția, am oftat. Poșeta voluminoasă era destul de incomodă. Dar În loc să mă ajute, inspectorul declară că Felix Karp fusese mâna dreaptă a lui Froehlich. — Sunt prieteni vechi, domnule Knisch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
9. 30 seara, conform ceasului deșteptător - va fi predat În mâinile bătătorite ale lui Frau Britz. Va aștepta probabil până mâine pentru a implementa schimbarea proprietarului, dar după aceea eram sigur că nu voi mai avea unde sta. Problema era Încotro s-o apuc. Acum o jumătate de oră, când mi-am făcut Încă o ceașcă de cafea, am zărit soarele apunând În spatele copacilor și pietrele funerare În ceața roșiatică și murdară. Administratora tocmai Își bătea covoarele În curte. Privirea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a face cu felul cum mă port în momentele când credeam că nu-i și ea prin preajmă. Una dintre urmările acestei fantazări, care a supraviețuit (chiar în această formă) până în clasa întâi, a fost că, văzând că n-am încotro, am devenit cinstit. Ei, ba chiar și strălucit la învățătură. Despre gălbejita și supraponderala de soră-mea mai mare, mama spunea (de față cu Hannah, desigur, pentru că onestitatea făcea parte din felul ei de-a fi): „Copila asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în care se bagă toate porcăriile pământului - iar dumnealui îi mănâncă. Jack, pune-l să promită până nu se-alege cu o țura2 îngrozitoare și-o să fie prea târziu. — Îți promit! răcnesc eu. Îți promit! și o întind din bucătărie. Încotro? Oriunde. Îmi trag chiloții jos furios și îmi înșfac berbecele de asalt atât de des asaltat, pula mea adolescentină, exact în clipa când, de cealaltă parte a ușii, maică-mea se apucă să strige: — Fii atent, de data asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a-i vizita la anumite intervale. Frumoasă perspectivă, de-a dreptul minunată. Cât despre cea care are de gând să se sinucidă fiindcă prefer să nu fiu orb când vine vorba de viitor, ei bine, e treaba ei - n-are încotro! Nu e cazul, desigur, și nu-i o scuză pentru nimeni să mă amenințe cu sinuciderea numai pentru că sunt suficient de înțelept ca să-mi dau seama câte necazuri și reproșuri reciproce se întrezăresc la orizont... Scumpo, te rog, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești englezoaică! Mi-e așa de rău! Nu pot trece. Sunt o bătrână proastă, o știu. Cu amărăciune, dar neavând Încotro, miză pe vârsta ei. Dacă mi-ai da un pic mâna... Se gândi: Pentru jocul acesta ar trebui să am părul lung. Ar fi mai feminin. Aș vrea ca degetele mele să nu fie galbene. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tare: — Știu ce faci acolo, Anton! Josef Își lipi buzele de tub și nu-i dădu nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și ar fi constatat că nu se află pe aleea care urcă spre drumul cel nou și spre viluțe, ci la marginea unei păduri ciudate, În fața unei poteci umbroase pe care n-o apucase niciodată și care ducea Dumnezeu știe Încotro. Își luă mâinile de pe umerii ei și spuse, fără s-o atingă: — Cât de dulce ești! Și apoi, cu uimire: — Atât de scumpă! Nu simțise niciodată până acum dorința crescând În el, ținută sub control și sporind din cauza autocontrolului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tapet chinezesc pictat manual și noptiere Jan Sen. —Milton, chiar nu pot angaja un decorator. Îmi plac la nebunie ideile tale, dar pur și simplu nu sunt genul ăsta de fată. Păi, sunt un cadou de la Lauren, așa că nu ai Încotro, replică el, Îndreptându-se către bucătărie. Poftim? l-am urmat alarmată. —Îți decorez apartamentul. Lauren știa că nu m-ai angaja niciodată tu Însăți, așa că m-a angajat ea pentru tine. Adorabil gest din partea ei, nu-i așa? Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
toalete stupide pentru o petrecere sau dacă pusese ori nu Salome câteva grame la Încheieturi? Cum aveam să supraviețuiesc acestei nebunii fără soțul meu alături? Mi-am șters o lacrimă de pe obraz. Trebuia să trec de orele următoare, nu aveam Încotro. Uneori, nici măcar exclusivitatea beneficierii de cea mai ilegală perfuzie cu vitamine nu Îți poate reda zâmbetul. —BUNĂ!!! MISCHA! BARTON! Tu! Arăți! SUUU-PER! În această seară! țipă Nancy O’Dell de la Access Hollywood, cu vocea răsunătoare pe care uzanțele o impun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
simpatică, tati! Și încep să număr: 1, 2, 3... Când Mona se duce în bucătărie, Helen se întoarce spre mine și zice: — Nu-mi vine să cred că i-ați mai spus cuiva! Se referă la Nash. N-am avut încotro. De altfel, nu se mai găsește nici un exemplar al poemului. I-am zis că pe al meu l-am ars și că am ars toate exemplarele pe care le-am mai găsit. De Helen Hoover Boyle sau de Mona Sabbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pielea pe veșca unei site, să fac o dobă pentru Anul Nou, ca-n copilărie gîndește Mircea Emil trecînd pe lîngă cîine. Dacă nu era cîinele, nu mai aflau ei cine a mîncat fazanii sfinției sale... Hingher am să mă fac!" Încotro e autogara? întreabă Mircea Emil pe plutonierul de la poartă. Cu mașina 3, de colo, pînă la capăt. Profesorul Marcu întinde femeii rețeta și biletul de ieșire: Auraș, să respecți întocmai ce ți-am scris aici, măcar tu, care ești cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi avut... Poate nu la fel de buni ca el, dar..." În ferestre nu se mai aude viscolul, semn că deja zăpada le-a acoperit. Aura înțelege asta și se înspăimîntă, sărind în picioare, gata s-o rupă la fugă, dar încotro? Acoperiți de zăpadă, ar putea muri de frig și, din cîte știe ea, de frig se moare încet, fără durere, aproape pe nesimțite, parcă te-ar cuprinde somnul. "Sînt încă trează, conștientă! Afară de fetiță mai am ceva pentru care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
c-aș mai fi bun; numai amanta mă costă în ultima vreme două mii pe lună... Și am o soție!..., dar mă gîndeam la ea, așa..., știam că-i acolo, există. Acum unde-i?! De ce nu m-am dus înaintea ei?! Încotro s-o iau? Încotro?! Pentru ce? Să stau cu aia... O femeie arătoasă atît!, plină de isterii mici, care te inhibă, ca apoi să vină, superioară, să te umilească. Doctore, n-ar fi rău să-ți faci și ție un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]