664 matches
-
manual. Trebuia să ies afară și nu aveam curajul. În reședință se izbeau tot felul de ghiulele și efectul era același ca la un bombardament. Uneori aveam impresia că un perete a cedat. Palmieri, înalți de douăzeci de metri, se încovoiau pînă la pămînt și apoi reveneau spre verticală. O luptă cu stihiile din care nu puteam ieși învingători. O nucă dintr-un cocotier s-a desprins și, ca o ghiulea de tun, s-a izbit într-un geam. A rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîte o suprafață de contact de 142 cmý (22 țoli pătrați). Proba se va face cu containerul pus pe patru suporturi la același nivel, sub cele patru piese de colț inferioare ale acestuia, astfel încît baza containerului să se poată încovoia liber. Pe întreaga arie a planșeului containerului se va deplasa un dispozitiv de probă avînd o masă totală de 5.460 kilograme (12.000 livre engleze) repartizata în două părți de cîte 2.730 kilograme (6.000 livre engleze) pe
CONVENŢIE INTERNATIONALA din 2 decembrie 1972 pentru securitatea containerelor (CSC). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127176_a_128505]
-
popasuri ne scot din amorțeală, și ne oferă clipe de neuitat. Sălbătăcia peisajului, coamele semețite ale munților albăstrui, văile ce cască hăuri prăpăstioase, pini ce-și Înalță cu mândrie trunchiurile spre cerul Învolburat, păsărele obosite agățate de rămurica unui arbust Încovoiat de vânt, ierburi Înalte unduindu-se grațios asemenea unor balerini, dar mai ales marea tăcere a naturii ne dă voluptăți seducătoare... După amiază ajungem În Sagada, localitatea mică, cu construcții sărăcăcioase, prost luminată, dar cu oameni veseli și primitori. Nu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
atunci când ne speriem și ne este frică, toate aceste stări nu ne mutilează doar capacitatea de a dărui și de a primi iubire, armonia și echilibrul interior. Aproape instantaneu, o stare puternică de frică, de exemplu, ne face să ne încovoiem spatele, să ne încrucișăm brațele și să încordăm abdomenul. Schimbarea posturii corporale este o căutare inconștientă a protecției, a apărării în fața factorilor agresori. Însă, însăși această formă de protecție ne deschide în fața energiilor negative și le ajută să se localizeze
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
a fi exterminați prin muncă. Eu am zis: „Fugi, domnule, de aici. Douăzeci de trepte nu pot urca?”. Și, Într-adevăr, primele ceasuri am urcat, am dus lada, dar nu pot să spun că era cu voie bună: m-am Încovoiat, m-a durut umărul, cu greu, dar am urcat. Însă noi lucram zece ore, așa că după patru-cinci-șase ore simțeai că ți se Înmoaie picioarele. Și mi-am dat seama de greutatea pe care o am de Înfruntat. Nu mai vorbesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
greu/sunt blestemat să n-o pot asculta în nopți de convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni, despotic/și-ncovoiat sub monstruoasa povară din neantul de nepătruns/eu sufăr fără noimă. O, doar o clipă de-aș dormi mi-ar fi de-ajuns702. Tot Hugo spunea că dacă visezi trebuie să fii mai puternic decât visul, ceea ce mi se pare pertinent
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
joc sublim între lumină și penumbră e surprins adeseori de inima creatorului de cuvânt, poetul care recunoaște că s-a născut pe pământ să-și poarte umbra. Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,/ Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,/ Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,/ Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.// Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare/ Și copie leită, croită pe tipar,/ Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,/ La pasu-n frunze-al fiarei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vedere, desigur, și doctrina politică care ne-a transformat umilința în viciu: „Capul plecat sabia nu-l taie”, poziție care te obligă să privești în pământ (unii ar zice că așa vezi pe unde calci!) și să-ți expui spinarea încovoiată la bici și la poveri prea mari. Am stat aproape toată istoria „sub vremi”, rar am reușit să ne ridicăm deasupra vremurilor, dar atunci când am reușit, combustia internă a dat în clocot, ca în anul 1918, încât ne-am adunat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mai puțin rezistente a acoperișului containerului. b) Pe planșeu ... Proba se va face cu containerul așezat pe patru suporturi aflate la același nivel, câte unul sub fiecare dintre cele patru piese de colț inferioare, astfel încât baza containerului să se poată încovoia liber. Pe întreaga suprafață a planșeului containerului se va manevră un dispozitiv de probă încărcat astfel încât masă totală a acestuia să fie egală cu 5.460 kg (12.000 lbs) și această masă să fie repartizata pe două suprafețe de
ORDONANTA nr. 49 din 23 august 2001 privind acceptarea unor amendamente la Convenţia internationala pentru securitatea containerelor, încheiată la Geneva la 2 decembrie 1972. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136409_a_137738]
-
reflexiv este incompatibil cu poziția de regent. Ca determinant realizează un număr restrâns de funcții sintactice, unele numai în anumite condiții. Realizează totdeauna diferite funcții sintactice, pronumele reflexiv în cazul genitiv: • atribut, formele neaccentuate: „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 103), „Pe vatra corăbiei/inima mi-o îngrop subt spuză.” (L. Blaga, p. 98) • complement indirect și circumstanțial; formele accentuate, cerute de recțiunea prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) care se construiesc cu genitivul: Nu mai văd nimic înaintea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nestemate,/nici nu mă cheamă-n urmă/furtuni și vrăji uitate.” (L. Blaga, p. 332), „Eu voi trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe lângă caii care știu drumul pe de rost. Ziua, în sat, e liniște deplină și toată lumea iese pe câmp să-și strângă recoltele, iar vântul bate lin prin ramurile copacilor. Când soarele apune după deal, începe forfota căruțelor care se încovoaie sub bogăția recoltelor. Ziua începe să se micșoreze, noaptea devine mai lungă , timpul se răcește și începe să plouă din ce în ce mai des. Când se așterne întunericul, liniștea este deplină, tăcere de mormânt. Lucian Ambăruș BINE AI VENIT, PRIMĂVARĂ ! A sosit primăvara
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. În case, miroase a cozonac și a colaci aromați, rumeniți. Se aud zurgălăii săniilor cu cai. Copiii îl așteaptă pe moș Crăciun, pe care îl iubesc foarte mult. Vuiet surd se încovoaie de după dealuri și se pierde în văi și stânci. Gheața lucește ca oglinda, iar brazii par niște uriași care străjuiesc drumul. Așezat la gura sobei, noaptea pe când viscolește, privești flacăra albastră a vreascurilor și spui minunate povești. Privesc pe geam
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
este mohorâtă, cu vânturi moi și tânguitoare, dar este îmbelșugată. Adesea , toamna plânge cu lacrimi cristaline sub cerul spuzit de stele. În amurgul rece și senin de toamnă, stând sub neonul încrustat în cer, simt miros de belșug. Dealurile se încovoaie sub arături de catifea, foșnetul de mătase al arinilor te înfioară, lumina dulce se pierde printre crengile argintii ale copacilor. Ce plăcut este să admiri peisajul multicolor al toamnei ! Loredana Epure NINGE ! Parcă mă anunța vântul pe care-l auzeam
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
în timpul studenției trăiește prin portret:”era subțite, sprintenă, armonioasă ca o veveriță, cu ochi subțiri, șireți, cu nasul în vânt, cu gura poate cam mare dar transfigurată de atîtea râsete, cu un păr imens, castaniu, cu nuanțe roșiatice, ușor creț, încovoind capul.” De Desirée îl leagă o prietenie ciudată:” ne întâlneam din întâmplare, ne înțelegeam admirabil dar ne despărțeam fără să știm pentru cât timp.” În copilărie, colegul de bancă nu are curajul să corecteze lucrarea de control a vecinei sale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de ev mediu depășise orice închipuire. Violul se consumase, iar autorul fugise de la locul faptei. Îl găsim noi. Hotărâsem să-i dau medicului două palme și să pun capăt relației cu el. Am ieșit, revoltat, din acea încăpere. Am străbătut, încovoiat de durere și cu un mers nesigur, un hol, fără să știu dacă aceea era direcția cea bună, și, la întretăierea cu alt hol, m-am întâlnit cu medicul. Apăruse pe neașteptate sau poate mă așteptase, de fapt: stătuse la
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
ediția viitoare...) un mic film de desen animat. Să introducem deocamdată cu ajutorul fanteziei, între semnele tabloului alăturat, acele imagini intermediare prin care Gopo ar fi obținut iluzia mișcării continue. Să vedem deci cu ochii minții cum se lungește și se încovoaie la capăt linia mediană a lui ..., cum apoi cârligele laterale i se prefac într-o linie ondulată, și în fine cum cade și aceasta, ca o frunză atinsă de brumă, lăsându-ne în față o literă curat latină: j. Sau
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
îngrijită de Geo Șerban, EPL, 1967, p. 255. 5. „Pe lîngă plopii fără soț...”, în Poezii, ediția cit., p. 129. 6. Iată două exemple scoase din literatura epocii: „Plopii din marginea drumului își plîngeau frunzele în vînt și triști își încovoiau vîrfurile țuguiate” (Ion Popovici-Bănățeanu, „în lume”, în Muncitorul în literatura romînă, p. 90); „Și cu cît mă duce gîndul/ Peste vremuri înapoi,/ Tot mai suflă-n vînt icoana/ Unui car cu patru boi./ Uite-l cît de-ncet coboară,/ încărcat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care personajul o avea nativ și pe care acum a putut să o transforme nestingherit în stilistică publică (de unde impresia falsă a profanilor că ar avea vreo urmă de talent literar). Lipsită de un cod moral, societatea românească s-a încovoiat neputincioasă în fața tupeului dezlănțuit și a agresivității câteodată contondonte la propriu (vezi scandalul făcut în Parlament la citirea discursului președintelui de condamnare a comunismului!) de impenitentul imprecator. Faptul că avalanșa de flagrante încălcări ale legii (ultraj, calomnii, atacuri, escrocherii, șantaje
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
analizat și interpretat, pe rând, rezultatele semnificative statistic pentru fiecare categorie a grilei de observare în vederea confirmării ipotezei specifice 1: • Profesorii cu reactivitate accentuată la stres intră frecvent în sala de clasă cu o postură a corpului rigidă sau aplecată/încovoiată comparativ cu cei care prezintă o reactivitate scăzută la stres și adoptă o postură relaxată (coeficientul Pearson Chi-Square este cuprins între 12,04 18,68, p < 0,01) [Anexa 6]. Analizând aceste diferențe, putem menționa faptul că rezultatele obținute întăresc
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bate din picior. d) induc atitudinea de inhibare și de anxietate elevilor: - indică elevul ales cu degetul arătător sau cu un instrument de scris; - își încruntă sprâncenele. e) denotă oboseala și descurajarea generate de stres: - intră cu o postură aplecată/încovoiată în sala de clasă; - are o expresie facială obosită în timpul comunicării didactice; - nu se deplasează, stă la catedră sau își sprijină capul pe palmă. B) Profilul profesorului cu reactivitate scăzută la stres în ceea ce privește comunicarea gestuală cu elevii Funcții ale gesturilor
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
internaționale. Pentru prima dată un guvern român se putea lăuda cu fenomene economice pozitive: producția industrială și exportul înregistrau o creștere mică, dar sănătoasă, deficitul intern era în scădere, datoria externă nu mai cunoștea vârfuri de sarcină care să ne încovoaie ca în cei doi ani anteriori. Se creau premisele unei cotituri în economie, de care va beneficia din plin guvernul Năstase. Reziliența socialismului și a mentalității luitc "Reziliența socialismului [i a mentalit\Ții lui" Sondajele de opinie arată că peste
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
prizonier cu lanțul la gât și-l pun pe două roți de plug; apoi îl aduc la palat. Era atât de înspăimântător la vedere încât femeile fugeau. Barba îi ajungea la genunchi; părul cădea până la picioare, mustața prea grea îi încovoia capul, iar sprâncenele îi ascundeau ochii. Voievodul spune: "Corbeo, nu mai suspina C-a sosit și ziua ta; Că azi mi te-om cununa, Ca să joci la nunta ta. Pân' s-o găti mireasa, Ia-ncalică pe Roșul, De ne-arată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
singur este astăzi împărțită între oamenii liberi din clasele inferioare. Toți participă la mizerii, la vulgarități prozaice, la urâțeniile sclaviei. Rasele cele mai fericit născute, de pildă, frumoasele noastre rase din sud, atât de vii și de cântătoare, sunt trist încovoiate de muncă. Omul singur este sărac, înconjurat de enorme forțe colective care-l antrenează, fără ca el să le înțeleagă, se simte slab, umilit. Nu mai are acel orgoliu care odinioară făcea atât de puternic geniul industrial. Dacă-i lipsește interpretarea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pe mâinile mele paralizate, care stau țepene pe picioarele mele paralizate, și mâinile mele chiar seamănă cu niște gheare, iar la capătul ghearelor cresc unghii lungi și translucide și sfărâmicioase, unghii care cresc văzând cu ochii. Și unghiile mele se încovoaie și se întind spre claia asta de păr jegos, și-mi ridic ochii spre ceafa surdă care mă sfidează, și urletul care-mi iese din gât e doar o cacofonie de flegme gălbui. Ai spus ceva? Mă uit la el
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]