624 matches
-
gimnastică, dar mai ales de Înot. El poate intra oricând În analele natației, cu străbaterea Helespontului sau a distanței dintre Lido și capătul lui Canal Grande, la Veneția. Practicarea sportului impune Însă și ea câteva exigențe. Dandy-i nu au Încrâncenarea celor ce vor să cucerească trofee În competiții, dar nici relaxarea unor burghezi de rând care Își Întrețin sănătatea ieșind la câte o plimbare sau la o vânătoare banală. Sportul ca asceză, dublând dieta, sau ca divertisment superior, total gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
britanice. Din cartierul general de la hotelul „Savoy” porneau spre Londra cele mai aiuritoare vorbe de spirit și cele mai incredibile Întâmplări, demne de noua vârstă a Imperiului. Wilde are totuși puterea de a se ridica deasupra succesului facil, muncind cu Încrâncenare la seria de piese care aveau să facă din el un om bogat, și, mai ales, la controversatul roman ce i-a asigurat posteritatea, dar l-a făcut și vulnerabil la atacurile nemiloase ale marilor săi dușmani. Când, În 1895
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
plus. Obișnuiți-vă cu gândul că este posibil să ne aflăm undeva În Pirinei, În Europa Centrală, În India, În Tibet, În Amazonia sau la Kapala - n-are, credeți-mă, absolut nici o importanță. De ce oare se cramponează oamenii cu atâta Încrâncenare de detalii minore, uitând că fiecare se poate naște și, mai ales, poate muri oriunde? Această bolnăvicioasă nevoie de repere de tot felul - spațiale, temporale, morale, religioase -, o Întreagă metafizică a neesențialului, a derizoriului existențial, ne Împresoară, perfidă, de la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei doi orbi continuă să-și lingă, rând pe rând, urechile. Stau buimac în ușa berăriei, luptându-mă încă, detașat, dezinvolt, știind totuși că biruința este de partea mea. Stomacul se mai crispează încă, mai mult dintr-o inerție a încrâncenării de a mă deranja, de a mă scoate din sărite, știind și el, totuși, că nu mă va învinge. Gândul că după o halbă, două sau chiar trei voi ieși iar în Bulevard, voi intra în unul din gangurile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care au fost întemnițați și, mai ales, siliți să-și macine viețile la Canal sau prin alte locuri ale întemnițărilor. O stranie senzație de văl de mătase așternut peste acel timp de crime. Constat că în mărturiile supraviețuitorilor nu răzbat încrâncenare, ură, ton vindicativ. Sunt relatări făcute pe un ton blajin, înțelegător parcă, aproape neutru, ca și cum ar povesti un film sau o piesă de teatru. Și iar mă conving de faptul că sufletul românesc nu este purtător de ură, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
este legat de un odgon, la capătul căruia un altul îi hotărăște pașii, întotdeauna alți pași decât cei ai libertății despre care este silit să se extazieze că și-o recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea, din tembelism contabilicesc, din încrâncenarea de a transforma un simplu carnet maroniu, cartea de muncă, în semn al puterii și al supunerii insului mereu atârnat de un înscris oarecare, al unui altuia. Printre alte nenorociri inventate de comunism a fost și teroarea cărților de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi, cu gingășiile ei mărunte, cu mămoșenia ei, cu felul ei molcom de a nu mă lăsa de capul meu, de a-mi suporta fantasmele și încrâncenările. Durea fără ea și trupul. Dureau și gesturile părăsite. Durea renunțarea. Dar mai mult, mai adânc decât toate acestea, durea frica în care mă dezmeticisem. Mă pomenisem singur, rătăcind fără însoțitor, fără sfătuitor, fără alinător trupului meu prăbușit în fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
capodopere mai ales vremurile crispate. Geniile împing spre piscuri culturile mici în care au apărut. Geniile ridiculizează omenirea venind cu soluții extrem de simple. Pe lângă informație, geniul are nevoie de intuiție și de revelație. Cucerirea și păstrarea gloriei sunt acte de încrâncenare nu de cavalerism. În absența adversităților, geniile rămân în scutecele creației. IUBIRE Iubirea - un Everest care trebuie cucerit în fiecare zi. Inefabilul este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Istoria are ironiile ei. Peste inscripția „dr. în drept la Paris” a apărut prin anii ’50 : „vând borș proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea încrâncenării în ecumenism. Orgolioșii urmași ai arienilor s-au dovedit a fi, în cele din urmă, niște pitecantropi nenorociți. În istorie, sârma ghimpată reglează, din când în când, cotele libertății umane. Să ne legitimăm și cu ruinele altor vremuri. Istoria - o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aduc ceva în plus și ne adaugă luminozitate la aura proprie a evoluției... Asta nu înseamnă că e mai bine să nu ne fie bine. Că trebuie să prețuim mai mult suferința decît fericirea, conflictul decît înțelegerea sau mai mult încrîncenarea decît înțelepciunea. Că nu trebuie să căutăm pacea sau că ar trebui să ne agățăm de negativ pentru a nu fi ridicoli în prea mult pozitiv nepotrivit cu această lume amestecată! Binele nu poate fi vreodată prea mult sau inutil
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
scandal reamplasat În Arad, Spătarul Milea zicea Înțelept: Pare paradoxal, stimată doamnă, dar ungurii reușesc să facă abuz de inteligență și de folclor În același timp. Credeți-mă, fiorul ăsta subversiv Îl trăiam cât se poate de sincer. Chiar cu Încrâncenare. Renunțaserăm la dezamăgirea superioară, critică, ne apucase furia. Ne săturaserăm de toată istoria asta a noastră, pur și simplu o mizerie care dura de sute de ani. Istoria națională! Ce nefericită acumulare - de spațiu-timp și alcool tare, cum a rimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
oricând neagă nu numai viața, ci și sensul ei ? Ca și cum Hariga ar fi fost bănuit și condamnat de ea, așa îl revedea în multele nopți când somnul venea târziu și încărcat. Sia Strihan avea oroare de orice fel de execuții, încrâncenarea și fantezia bătrânului Cosimo ar fi înspăimântat-o, n-ar fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
abia reprimă satisfacția, viclenia. Depune pixul galben pe masă ; nu, îl reține între degetele mâinii drepte ; cu vârful degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
valorificat preponderent, este cel neologic, se construiește un imaginar poetic bazat aproape exclusiv pe exploatarea categoriilor negative (cu o sintagmă a lui Hugo Friedrich), cel mai adesea abstract, dând impresia de lirică labirintică, adesea chiar criptică, în care, în ciuda unei încrâncenări reliefate în toate actele existențiale ale eului liric și ale celor în numele cărora vorbește (măsurăm o DIMENSIUNE / mereu ACEEAȘI (.) / cu înverșunare până la lacrima duioasă pândim / lama albastră a securii în aer... ), poetul lasă să se strecoare, intenționat sau nu, și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se strecoare, intenționat sau nu, și o notă ludică (spre exemplu: sărim cu toții din axe sau: cuuu-cuuu-rii-guu gaaa-guuueu sunt popa prostul / cuuu-cuuu-riii-guuu gaaa-guuu / și toma necredinciosul... etc.). O continuă apetență pentru reliefarea disfuncțiilor lumii și ale vieții face ca această încrâncenare să genereze tendința de evaluare (de obicei, colectivă, pentru că, apelându-se la persoana I plural, a pronumelui și a verbului, i se conferă eului liric statutul de purtător de cuvânt al tuturor/multora care se presupune că percep în același
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Acești „holerici” au istovit și secătuit trupul țării ca pe timpul năvălirii hoardelor asiatice. Azi nu se mai muncește. Nu mai avem nici țărani, nici muncitori de calitate, conștienți și demni. Totul este pospăială și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între moralitate și amoralitate. Unii trăiesc numai pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
jocurilor. Mulți se îndopau cu mâncare - care, măcar de data asta, era bună. — Eu nu fac așa, zise Marcus ridicându-se. Nu mănânc aproape nimic, dar nu de teama zilei următoare. Mi-am dat seama că lupt cu mai multă încrâncenare pe stomacul gol. Am învins și am câștigat din ce în ce mai mulți bani, nu mi-au lipsit nici femeile... Femeile îi plăteau pe laniști ca să le lase să intre la Ludi și să stea câteva ceasuri în patul meu. Pe multe le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mînie și Viață sportivă și s-a nimerit să mă simt și eu tot atît de furios ca John Osborne și David Storey. Nu le-am copiat năbădăile, Îmi aparțin structural. Să scrii Însă c-un asemenea combustibil e riscant, Încrîncenarea aparține unei perioade mentale. Unei vîrste. Nu mai poți fi furios după patruzeci de ani. Din nenumărate motive, toate medicale. S-a văzut ce s-a-ntîmplat cu englezii, Înaintînd În vîrstă, depășind de fapt doar acel prag 40, s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la cimitir, nu mai vrei nici măcar să te dai jos din pat ca să faci pipi. Or, simplul gînd de a scrie te obosește pînă la pierderea dezinteresată a controlului sfincterelor (nu și pe al celor psihice, care rămîn strînse cu Încrîncenare). Nu vreau Însă să las impresia că-s permanent abătut, scîrbit de viață, melancolic. Dimpotrivă. Acum tocmai am venit de la un parastas. I.M. Toate cărțile tale s-au bucurat de elogii, au fost răsplătite cu numeroase premii. Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uneori răgazul de a se așeza pe nisipul fin al plajei, privind în larg. Zbuciumul Mării Negre, care-n vreme de pace îndeamnă la visare și melancolie, linia orizontului, frântă când și când de valurile mari, delfinii mici străini de încrâncenările oamenilor, îl făceau să cadă pe gânduri. I se ordonase să reziste pe poziții, fără ca cineva să precizeze până când, și inamicii înaintau. Când adversarii se apropiau periculos de mult, fugi impacientat la comandament, unde i se tăiară picioarele. Nimeni nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
răspuns Petrică, lovind cu bastonul În dușumea. ― M-ai făcut curios. Povestește-mi. Petrică i-a descris Întâlnirea cu ipochimenul de la poartă, amuzându-se. În final, a răbufnit: ― Dacă acestor porci nu le dai peste sfârlă, ai pierdut partida. Acea Încrâncenare de pe front, unde nu aveai de ales - trăiești tu sau dușmanul? - s-a Întipărit În toată ființa noastră, a celor care am simțit suflarea morții În ceafă! Noi nu vom putea fi Îmblânziți cu nici un chip! ― Câtă dreptate ai, Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
face să afirme: „Viața - dar divin - merită a fi trăită, mai ales când ești transfigurat de atâta frumusețe”! Acesta este un real exemplu de echilibru lăuntric, de om care știe să trăiască frumos într-o lume dominată de crize și încrâncenări de tot felul. Scriitorul și pedagogul Alexandru Mânăstireanu ne mai ține o lecție majoră despre dragostea de viață, despre iubire în sensul creștin, demnitate, frumusețe sub toate aspectele - pe care să înveți să o descoperi. („Academia Bârlădeană”, nr. 1 din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu l-au predat rușilor pe Mareșalul Mauerheim, l-au păstrat cinstindu-i memoria. Și, în final, o vibrantă mărturie a celor ce înfruntaseră moartea până la 9 mai 1945, a tuturor celor aflați în ambele armate ce se înfruntau cu încrâncenare... Memorialistul nostru spune textual: „Pe 9 Mai, la orele 22, s-a petrecut pe tot frontul ceva neprevăzut, neobișnuit și impresionant. S-a declanșat un moment fantastic ca în „O mie și una de nopți”, a cărui semnificație și măreție
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cum învață și se comportă Gigel. Explic faptul că ceilalți nu îndrăznesc să-și arate nemulțumirile și țin cont de faptul că ar putea să sufere anumite consecințe dacă ar insista pe această temă... Cu tact dar și cu o încrâncenare ce-mi venea din ineditul situației, îi arăt acestui nou tip de boier că eu am tras un prim semnal de alarmă și mă tem, că mai târziu nu se va mai putea face ceva pentru a-l determina să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]