682 matches
-
încapă pe mâinile unei persoane aflate în evidentă discordanță cu tonul și stilul lui? Privindu-i pentru prima oară fața cu atenție, am observat lipsa de umor din ochii și linia gurii ei și urmele unei grimase solemne care-i încrețeau fruntea într-o încruntătură permanentă. Continuă să citească. Am mai așteptat vreo cinci minute, tot mai agitat. M-am foit ostenativ pe scaun, m-am și ridicat de vreo două ori ca să scot obiecte inutile din geanta așezată în plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Alex În clipa În care s‑a Închis ușa apartamentului. — Repede! Spune‑mi ce s‑a‑ntâmplat. Ce s‑a‑ntâmplat? — Andy, nu țipa. Nu e chiar așa de rău. De fapt, e chiar amuzant. Ochii lui s‑au Încrețit În timp ce s‑a pornit pe râs și, preț de o clipă, mi s‑a părut că seamănă leit cu Eduardo. Brrr. — Alex Fineman, fă bine și spune‑mi dracului o dată ce s‑a‑ntâmplat cu cea mai bună prietenă a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apuci să intervievezi fete pentru postul de bonă. Asta e tot. Telefonul s‑a Închis, dar nu Înainte de a o auzi pe Însoțitoarea de zbor spunându‑i Încă o dată „doamnă“. — Ce voia? a Întrebat Emily, iar fruntea i s‑a Încrețit de o intensă Îngrijorare. — Mi‑a pronunțat numele corect de trei ori la rând, m‑am lăudat eu, Încântată că pot să‑i prelungesc suspansul. De trei ori, ca să vezi! Asta Înseamnă, cred, că suntem cele mai bune prietene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Însă, nu putea să tacă. Văzînd că nu se poate distra cu Duncan, Începu să strîngă bucăți de ceară rămase; Duncan Îl urmări cum Începe să le preseze modelîndu-le și dîndu-le forma unui chip de femeie. Lucra cu multă pricepere, Încrețindu-și concentrat fruntea și răsfirîndu-și buza inferioară. Figurina deveni mai netedă și mai rotundă În mîinile lui. Îi făcu piept și șolduri supradimensionate, și păr ondulat. I-o arătă mai Întîi lui Duncan. — E doamna Alexander. Apoi se răzgîndi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o mesteca, apoi mușca din nou, vorbind cu mîncarea În gură. — Asta-i șunca aia canadiană, nu-i așa? Nu-i rea deloc. Trase de cravată și-și desfăcu nasturele cămășii. Îl bătea soarele, făcîndu-l să se Încrunte, să-și Încrețească fruntea și zona de lîngă nas. Avea treizeci și șase de ani, dar de curînd Începuse să arate ceva mai În vîrstă. Avea o față pămîntie - datorită sîngelui lui italian - iar ochii căprui erau Încă frumoși, dar părul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
secundă el Îi Închise palma, căuș pentru spermă. Apoi se lăsă pe spate, Îmbujorat, transpirînd și rîzÎnd. Ea mai stătu o clipă lipită de el Înainte să-și retragă degetele. El și săltă capul și carnea din jurul gîtului i se Încreți. Era preocupat de pantaloni. — Ai luat-o pe toată? — Așa cred. Fii atentă. — Dar sînt atentă. Ce fată bună ești tu! Se trase la o parte, apoi Își Închise nasturii. Ea căută o batistă sau ceva asemănător, dar În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și a intra. Așteptă clicul ușii domnului Leonard și, fără să aprindă lumina, traversă Încăperea pînă ajunse la fotoliu și se așeză. Piciorul i se lovise de ceva În trecere și făcuse obiectul respectiv să se rostogolească foșnind pe carpeta Încrețită; lăsase un ziar desfăcut pe podea. Pe brațul fotoliului era o farfurie murdară și o veche conservă de carne, plină-vîrf cu scrum și mucuri de țigară. O cămașă și niște gulere pe care le spălase de curînd atîrnau de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de nu v-ați scrîntit! — Dar tartorii, domnule? Întrebă Giggs Însuflețit. Cred că erau cruzi, domnule, nu-i așa? — Ei, zise domnul Mundy cinstit, sînt ofițeri buni și răi, amabili și duri, oriunde te-ai duce. Dar regulile Închisorilor... Își Încreți nasul. Regulile Închisorilor erau teribil de stricte. Voi credeți că acum sînt aspre, dar voi trăiți În puf În comparație cu ceilalți. Am cunoscut ofițeri care biciuiau un om În momentul În care acela se uita la el. Am văzut flăcăi bătuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea din cap. Kay se uită În jur. — E o lăptărie pe-aici. Am putea bea o ceașcă de ceai. Ți-ar plăcea? — Da, poate. Ți-ar trebui o prăjitură sau niște chec de ziua ta. Nu crezi? Helen Își Încreți nasul. — Nu cred că doresc așa ceva, pe bune. Orice am lua, e de proastă calitate. — O, zise Kay, dar trebuie. Credea că știe unde-i lăptăria. O luă pe Helen de braț, o trase mai aproape de ea și o conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plăcut, nu-i așa? E aici de curînd? — Nu. L-ai văzut și data trecută. Și data trecută ai zis la fel. E aproape de sfîrșitul pedepsei. — Așa? Pun pariu că-i mulțumit. Și nevastă-sa, cred. — Asta crezi? zise Duncan Încrețindu-și buzele. Pleacă În armată după ce iese de-aici. Ar putea sta aici. Cel puțin, aici ajunge s-o vadă o dată pe lună și, bineînțeles, n-au cum să-l Împuște-n cap. — Ei bine, zise taică-său nedeslușit, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-o fumezi? — Nu știu. Ar trebui s-o țin, să-i scot tutunul. Aș putea face patru sau cinci țigări din ea. Domnul Mundy zîmbi. Începu să cînte cu o voce bătrînească. — Cinci țigăruși Într-un pachet mic-mic... Își Încreți nasul. Fumeaz-o acum. S-o fumez? — Haide, c-o să stau cu tine. Ca doi prieteni care fumează Împreună. Duncan rîse. Dar rîsul Îi răsărise prea curînd după șuvoiul de lacrimi: Îi rămase În piept și-l făcu să tremure. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
opri? Îl Întrebă Duncan, brusc emoționat, impresionat, flatat, dorind să creadă, temîndu-se totuși. — De ce n-ar face-o? — Nu știu. Tot timpul mor tineri. Și asta n-a schimbat nimic. De ce-ar fi altfel cu noi? — Idiotule, zise Alec Încrețindu-și buza, retrăgîndu-și mîinile și luînd-o din loc. Dacă nu-ți dai seama... Dacă nu ești pregătit pentru asta... Dacă ești laș... — N-am spus asta. O s-o fac singur. N-o să te las s-o faci singur! spuse Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ani? — Da, zise Duncan, pe un ton incert. Se gîndea la altceva, și Îl asculta pe jumătate. În timp ce Alec netezea Încă o dată hîrtia, Îl Întrebă cu sfială: N-am putea adăuga ceva și pentru familiile noastre, Alec? — Familiile noastre! Își Încreți Alec buza. Bineînțeles că nu, nu fi prost. — Mă gîndesc la Viv. O să fie foarte supărată din pricina asta. — Ți-am mai spus-o, zise Alec, o să fie mîndră de tine. Toți or să fie. Chiar și taică-meu. Îmi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era ocupată cu munca.“ —Mami, ai venit la ziua lui Ben. —Da, așa e. Mi-e clar la ce se gândește. Toate gândurile copiilor de cinci ani sunt transparente; nu au Învățat să și le acopere Încă. Gândul ăsta Îi Încrețește fruntea lui Emily așa cum briza Încrețește creasta unei dune. Te-a lăsat profesoara să pleci mai devreme? mă Întreabă ea În final. Nu, iubita, mami nu are o profesoară. Are, hm, un șef, un bărbat care-i spune ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
venit la ziua lui Ben. —Da, așa e. Mi-e clar la ce se gândește. Toate gândurile copiilor de cinci ani sunt transparente; nu au Învățat să și le acopere Încă. Gândul ăsta Îi Încrețește fruntea lui Emily așa cum briza Încrețește creasta unei dune. Te-a lăsat profesoara să pleci mai devreme? mă Întreabă ea În final. Nu, iubita, mami nu are o profesoară. Are, hm, un șef, un bărbat care-i spune ce să facă. Și trebuie să-l Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de fapt. Împing notificarea către partea de birou a lui Momo și-i spun să se ducă să i-o pună lui Chris Bunce pe birou. —Dar vezi să nu te observe, OK? Ochii În formă de frunză i se Încrețesc la colțuri În timp ce citește hârtia. — Am vândut acțiuni pe care nu le aveam și acum s-a făcut o reclamație Împotriva noastră, iar Robin vrea să afle cine e vinovat? —Exact. — Așa că vom afla a cui a fost vina. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îmi dai lista cu clienți. Sună telefonul și o clipă nici una din noi nu recunoaște behăitul plângăcios al soneriei. E Rod, cu câteva sugestii de ultim minut. După ce Închid, mă Întorc spre Momo. —OK, ghicește ce mi-a zis. Își Încrețește puțin fruntea și se preface că se gândește Înainte de a răspunde cu accentul cel mai cristalin de la pensionul Lady Cheltenham: — Săriți pe ei și verificați-le cauciucurile? Brusc mă simt mult mai puțin Îngrijorată pentru ea. —OK, ai Înțeles. Rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cedează toate nervos. Scrie că 78% ar renunța mâine la serviciu dacă ar putea. —Ha! Nu poate fi corect. Acelea dintre noi care sunt cu adevărat stresate nu au timp să răspundă la sondaje stupide. Tu ce crezi, Momo? Își Încrețește nasul În felul ei adorabil: — Îmi pare rău, dar eu nu vreau să am. Copii. Chiar nu știu cum reușești, Kate. —Prin compartimentare, așa reușesc. Copiii Într-un compartiment, munca În altul: tot ce trebuie să faci e să ai grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Eu cred că vei constata că asta s-a Întâmplat din cauza estrogenului din birouri. Chiar și de pe bancheta din spate, Îmi dau seama că zâmbește cu gura până la urechi pentru că obrajii Îi sunt atât de Întinși, că i s-a Încrețit pielea de lângă urechi. Ce naiba, Winston, suntem la sfârșitul secolului XX. Dă din cap și o pudră de praf de aur umple taxiul. Ca o zână, mi-a zis Emily când l-a văzut. —Nu contează În ce secol suntem, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu Hannah Haste 1 și Isabel Imperative, probabil. „Liz Quick a devenit un fel de femeie de afiș pentru mamele cu serviciu“, scrie În articol, „dar părerile contrare spun că maternitatea o va distrage de la muncă“. Simt cum mi se Încrețește pielea pe tot corpul. Oare oamenii ca doamna Quick au idee că efortul lor vitejesc de a se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat poate fi folosit Împotriva altor femei? Dumnezeu mi-e martor, eu n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de monitorizat bebeluși. Trebuie că s-a trezit Ben. Înainte de a urca scările, o iau pe Em pe genunchi. M-am gândit să ieșim Într-o zi Împreună, numai noi două; ce zici, ți-ar plăcea asta? Nasul i se Încreți ca lui Momo când e entuziasmată. —Unde? — Pe În Paie Stai Building. Îți amintești că așa Îi spuneai clădirii Empire State Building? — Nu, nu e adevărat. Ba da, iubire. —Maaaaa-mi, Îmi spune Emily lungindu-mi sâcâitor titlul pentru un maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu vezi. Candy se apleacă și-i miroase capul bebelușului. Un băiat, Kate. Am făcut un băiat. Ce tare, nu-i așa? Ca toate ființele nou-născute, Seymour Stratton pare străvechi, pare să aibă o mie de ani. Fruntea lui e Încrețită fie de Înțelepciune, fie de uimire. E imposibil de anticipat ce fel de bărbat va fi când va crește mare, dar pe moment e perfect fericit așa cum e, ținut strâns În brațele unei femei. Epilog: ce a mai făcut Katetc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și tu, la fel ca stânca aia golașă care mă ademenea tot mai sus. Te prefaci supusă și vrei să mă duci cu preșul, știu eu! murmură Eduard, încrâncenat. Marea începe să murmure și ea, încrețindu-și valurile înspu mate într-o încruntare severă. Eduard se înnegurează. Acum, pentru prima dată, îi pare rău că nu știe să înoate. Instructorul îl tot bate la cap că trebuie să înceapă lecțiile de înot în bazin, pentru continuarea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
luă, totuși, în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum o cheamă. Fata îi răspunse, continuând să tremure de frig, că o cheamă Carla. Eduard îi privi silueta fragilă și își încreți fruntea, preocupat. — De unde știi că sunt începător? o întrebă el cu un glas mirat. Cum ți-ai dat seama? Dar ea își flutură brațul subțire în semn de rămas-bun și se îndepărtă, pășind cu tălpile goale pe nisipul umed - abia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
muchii tăioase împuținatele oseminte ale fostei sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]