713 matches
-
o singură scânteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut ca uliul care cată În inima junimii de vieața-i desbrăcată Un stârv spre-al sfâșia; Ca pasărea de sboru-i din ceruri dismețită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dat cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede vestminte Misteriul cel sânt Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de veselie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte... Ea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ecran și căreia toate cronicile i-au ignorat prestația pentru a se concentra mai degrabă pe înfățișarea ei tânără, uimitoare. Își injectase atâta silicon în obraji, încât fața îi devenise aproape imobilă, incapabilă de vreo expresie. Fruntea nu i se încrețea deloc, iar pielea de pe față îi era ca de cauciuc tare; abia putea zâmbi; singurul mod în care își putea exprima cât de cât emoția era să-și miște straniu ochii. — Nu cred că e bine... continuă el, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dea înapoi lui Barney diamantul ăla uriaș. E înnebunită după ele! — Ce drăguț. De unde îi ai? ciripește Daisy. Daisy ciripește la fel în cazul hainelor și al pisoilor drăgălași: vocea foarte feminină, pe care și-o subțiază foarte tare, fruntea încrețită în efortul de a-și arăta drăgălășenia. —Sunt de la Harvey’s. Am dat o avere pe ei. Nici nu vreau să spun cât. Dar m-am gândit să-i port și la Whitstable, așa că... —Jake o să intre în transă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
profesorilor, dar se întoarse imediat înapoi și mă întrebă: Unde se doarme? Presupun că nu se culcă oricine unde îi cade bine, nu? Să le cauți pe Marcela Plumbariu sau pe Maritsu Horotashi. Le știi? "Androginul". Le știu, zise el încrețindu-și buzele gândindu-se la cine-știe-ce fantezie. Ele se ocupă cu "cazatul". Vei dormi la subsol! Se opri din mers ștergându-și în aceeași clipă zâmbetul abia făcut și se uită serios la mine. Corvium, eu nu pot dormi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
jos timid și în câteva secunde se răspândeau pe toată suprafața sticlei, lăsând pe alocuri doar câteva goluri prin care se putea vedea în afară. Temperatura plonja și în câteva momente puteam vedea cum respirația persista în aer, iar pielea încrețește, fiind luată prin surprindere de schimbările drastice. Când ultima floare termină de împodobit geamul cel mai de jos, totul se termină la fel de brusc precum începuse. Toată lumea încă aștepta. Poate mai era ceva... poate urma cel de-al doilea val... poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu mi-i cere? Îmi părea rău pentru el. Nu mai exista motiv pentru care să mănânce. Era doar un moft pentru el. Nu avea același gust ca înainte și totul pălea în mintea sa. Pielea nu i se mai încrețea când mânca un ardei iute, nici gura nu i se încleia de plăcere când mânca ceva dulce. Nici acel piure alb, care începuse să-mi placă și mie, nu-l mai încânta. Își aducea aminte de senzația plăcerii doar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
holbeze la fratele lui. De fapt, aspectul lui Adam se schimbase radical. De unde înainte avea doar câteva fire cenușii la tâmple, acum îi încărunțise tot părul. Linia părului se retrăsese. Pielea din jurul ochilor și buzelor era ridată. Fruntea i se încrețise adânc. Arăta mult mai în vârstă. Adam avea treizeci și doi de ani. Iisuse. — Nici un fel de ... ăă ... droguri? întrebă Josh. Nu, nu. Am terminat cu asta, slavă Domnului, zise Adam. Ordonase un hamburger, dar îl puse jos, după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spune „Ovare !“ mi se pare pur și simplu cel mai amuzant lucru din lume și, Înainte să-mi dau seama, izbucnesc În râs. Preț de o fracțiune de secundă, Jack pare total bulversat, după care pur și simplu i se Încrețește subit fața și izbucnește Într-un râs nestăvilit. Atunci când râde, i se Încrețește ușor nasul, ca la bebeluși și, cumva, asta face ca totul să pară de o mie de ori mai amuzant. O, Doamne. Acum chiar că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lume și, Înainte să-mi dau seama, izbucnesc În râs. Preț de o fracțiune de secundă, Jack pare total bulversat, după care pur și simplu i se Încrețește subit fața și izbucnește Într-un râs nestăvilit. Atunci când râde, i se Încrețește ușor nasul, ca la bebeluși și, cumva, asta face ca totul să pară de o mie de ori mai amuzant. O, Doamne. Acum chiar că nu mă mai pot opri din râs. Din când În când pufnesc și mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trebuia să facă asta. O, Doamne. O, Doamne. Stai ! mă trezesc strigând după el, și Jack se Întoarce imediat. Vrei... vrei să vii și tu ? Și Încerc cel mai profund sentiment de Încântare, În clipa În care chipul i se Încrețește Într-un surâs. În timp ce traversăm Împreună pietrișul, Îmi adun cu greu curajul de a vorbi. — Jack, și eu vreau să-ți spun ceva. Despre... despre ce-ai zis. Știu că ți-am zis că mi-ai distrus viața. — Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că duci viață de cerșetor numai și numai din plictiseală sau...ca să-ți bați joc de lume,,. Cap de bolovan, moșneag pârțâit, bețiv și plângăcios, n-ai tu cum să știi ce-i În sufletul și În spiritul omului. Îți Încrețești ca o șopârlă pielea frunții Înguste și aștepți de la mine să-ți dau dreptate. Ei bine, n-o să-ți dau dreptate, căpcăun Încruntat. Tu nu știi ce Înseamnă ratarea, pentru că n-ai avut ce rata. . O rază de soare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o gust cu voluptate, dar de o vreme, aderarea noastră la Uniunea Europeană m-a schimbat Într-un fel. Am devenit mai atent la ce se Întâmplă În jurul meu. -Și ce se Întâmplă? Întreabă Plăcințica studiindu-și degetele mâinilor, cu pielea Încrețită de la spălat. -Nu cred că se Întâmplă mare lucru. -Am auzit că nu ne mai trebuie pașaport pentru multe țări din Europa, spune fata cu un entuziasm copilăresc. Eu m-aș duce În Africa, dar e prea departe și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în fața bărbii, dar uitase să-și protejeze părul. Destul de curând - dacă această expresie poate avea vreun înțeles - am putut constata cu o anumită satisfacție că puful și tuleiele de pe bărbie și obraji erau tot mai aspre și începuseră să se încrețească bărbătește și biblic. Mâncam cu linguri, în măsura în care puteam s-o facem. Alminteri eram hrăniți. Viața era atât de bună pe cât putea fi. Adesea primeam scrisori, pe care directoarea ni le citea cu voce tare. Citea rar, cu voce răgușită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta scoatem noi! Cu vârful degetului arătător, răscoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e blestemat, sufletele celor înecați nu vor să-i lase pe cei ce se apropie să mai plece. Era frig, vecinătatea apei făcuse temperatura să scadă. Cristi privea absent spre lac. Apa era calmă, fără nici un val care să-i încrețească suprafața. O ceață ușoară prindea să se înfiripe deasupra, apropiindu-se încet de mal. Hai să ne întoarcem! spuse dintr-o dată Ileana. De ce, s-a făcut prea târziu? Nu, dar nu-i bine să mai rămânem! Se întoarse pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe cineva de la gestul de a-și curma zilele - acesta-i adevărul! Totuși, într-un sfârșit, ea se deplasă mai spre Adriana și, abia găsindu-și vorbele, rosti vizibil marcată și transfigurată toată: - Doamne ferește, Adriana, mă sperii! Mi s-a încrețit pielea de pe mine și încă tremur, îți jur! Orice, dar numai închide, pentru Dumnezeu, fereastra aceea, te rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
veșnic grăbiți!, mi-am zis, adesea. Ei nu au timp să fie altceva decât o mașină de trăit. Mă scol, în cele din urmă, și ies, ca de obicei, pe balcon. Marea e ca un lac azi. Nici un val nu încrețește luciul amorțit al apei. Așa va fi arătând, oare, Marea Moartă? Pe faleză, un bărbat îmbrăcat în trening aleargă, forțîndu-se să păstreze ritmul. Câțiva amatori de pescuit, cu undițele pe umeri și cu un mic pekinez după ei, pleacă să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scuză. Și va iubi iarăși cu aceeași patimă, tremur, nervi, pândiri perverse, amenințări. Și la o vreme, îmbrățișată prea strâns, își va nega dragostea dintâi. Până când se va deprinde și cu dragostea nouă, se va potoli, se va simți prea încrețită la față ca să mai placă; săturată oarecum, nici nu va mai ține așa de mult să placă; în fața copilului care crește mereu frumos și drept, se va transforma (transformarea prodigioasă ale cărei momente scapă cercetărilor) și-și va aținti asupra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fie Shizugatake, răspunse un membru al statului său major. De fapt, privind în acea direcție, munții erau îngrămădiți unii în alții, astfel că flăcările de pe Muntele Oiwa arătau ca și cum s-ar fi înălțat din Shizugatake. — Nu-mi dau seama, își încreți Niwa fruntea, continuând să privească fix în zare. Premoniția lui era surprinzător de corectă. În zorii acelei zile - a douăsprezecea din lună - primise un mesaj de la fiul său, Nabemaru: În timpul nopții, au avut loc mișcări suspecte în taberele lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și alți vasali stăteau așezați într-o cameră. Tocmai li se spunea că se terminase construcția fortificațiilor de pe Muntele Komaki. — Deci, Hideyoshi a venit, murmură Ieyasu. În timp ce el și ceilalți se uitau unii la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi încrețindu-i-se ca a unei broaște țestoase. Totul se întâmpla exact așa cum prevăzuse. Hideyoshi fusese întotdeauna iute la pornire, iar faptul că de data asta nu-și mai manifesta obișnuita repeziciune îi pricinuise lui Ieyasu alte temeri. Oare urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că de abia era jumătatea a doua din Ora Dragonului. Fuseseră oare orele mai lungi sau mai scurte? Nu era o zi când timpul să se măsoare în mod normal. Aveau gâtlejurile uscate, dar nu doreau apă. Nefireasca tăcere le încrețea carnea pe trupuri. O pasăre țipă strident, în timp ce zbura peste vale. Dar nimic mai mult. Toate zburătoarele fugiseră spre alt munte, mai pașnic, lăsând locul în seama oamenilor. Ieyasu părea să fie prea adus de umeri. După patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unde intraseră, iar pe pervazul prăfuit zări o scoică uriașă în formă de melc. Un ghioc. Mama se amuza în timp ce stătea de vorbă cu o doamnă pe intervalul dintre mesele cu mașini de cusut și bucăți de material cusut se încrețeau cu grăbire în vălurele, sub piciorul lor cu ac mișcător-bezmetic -, și ele amândouă aruncau rând pe rând priviri zâmbitoare-ocrotitoare spre el, mai întâi doamna și apoi mama. Doamna i se adresa lui strigându-i ceva peste mese, dar zgomotul era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca să n-o las acasă în singurătate. La ieșirea din Gara de Nord, în timp ce ne îndreptam spre stația de tramvai, recunoscând locurile pe care tata, la începutul eternității sale, pentru prima oară nu le mai vedea, durerea ascunsă cu greu i-a încrețit fața într-un spasm fără a-i stăvili lacrimile. Dar a continuat și după aceea să fie nedumerită. Nedumerită și nefericită, așa cum fusese toată viața, fără să fi apucat vreodată să-mi spună cam ce-și dorise totuși de la viață
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a fost prea rău, drăguțo, dar văd că suferi. Apoi își luă mâna uriașă de pe brațul lui Carol și arătă spre zona în care se găsea propria-i inimă. Bărbia masivă i se umplu de gropițe și obrajii i se încrețiră când pe față i se întipări ceea ce se voia drept compasiune profundă, poate chiar empatie... da, empatie, dat fiind că, nestingherit de Carol, el continuă: — Mă pot regăsi în această durere a ta, Carol. Am trecut și eu prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]