599 matches
-
mutismul meu, conducătorul își luă ziua-bună. I-am repetat părerea ce o aveam de internarea noastră, dar i-am mulțumit pentru chipul amabil în care și-a îndeplinit ingrata misiune. Mâna ce mi întindea însă nu am luat-o, spre încremenirea maicei starițe, care tremura înaintea lui. Rămânând singură cu ea, i-am vorbit prietenește și i-am spus că sprijinul ei ne va fi prețios. Pe urmă m-am dus în casă la mine. Germanii rechiziționaseră casa maicei starițe, peste
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
povestea În cadrul mai larg al mediului și al protecției lui. Avem de-a face cu două elemente, mai mult, două negentropii, ordini sau, dacă vreți, Vieți: marea, a cărei negentropie se manifestă prin zbucium; muntele, a cărui negentropie rezidă În Încremenirea sa semeață și solitară, În antiteză cu golul sau micimea din jur. O negentropie orizontală, respectiv una verticală, iar Între ele, plaja, nici mare, nici munte, adică Întrepătrunderea lor, adică Încă, entropie, degradarea fiecăruia dintre cele două elemente primordiale. Păi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
însoțea, era în preajma mea, dar încă nu în mine în această perioadă de început. O porție de milă năvalnică pentru cei pe care tocmai îi lovise, acea compasiune spontană care mă ținea un timp și apoi trecea de la sine. Acea încremenire cu degetele chircite, cu unghiile înfipte dureros în podul palmei, strângerea din buze cu care priveai cum cineva pe care nu-l cunoști e arestat, bătut, zdrobit în picioare sub ochii tuturor. Apoi să pleci de-acolo cu gura iască
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rock. Își căra discurile după el la spital și dădea drumul la pick-up: beat, rock, jazz, șansonete, după cum se nimerea. Iar bolnavii se comportau și ei după cum se nimerea. Fredonau, se hâțânau în ritmul muzicii ori rămâneau absenți, într-o încremenire inaccesibilă. Nu știu dacă înțelegeau cu adevărat ceva, sau dacă simțeau nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi siliți să audă neîntrerupt croncănitul ciorilor aciuiate în vârful plopilor ori zarva cumplită din propriul lor creier. Ceea ce știu sigur e
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e pentru mine dovada că limba nu îngăduie să faci orice din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se mănâncă pe sine înnebunit, se încinge până la incandescență. Fricile le cunosc de la mine însămi și de la alții din România lui Ceaușescu. Mi-au fost băgate în oase după ce-au fost „clocite“ cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cîteva flori zdrobite în cădere. Într-o cutie de carton, sub banca de lîngă ușă, sînt aruncate multe flori cu petalele rupte; pe puțin două-trei găleți de flori; se cunoaște cum au fost adunate cu mătura și aruncate în ladă. Încremenirea mea e întreruptă de un pocnet surd. Tresar și ridic privirea: de sus, de pe una din crengi, s-a desprins o magnolie. O urmăresc cu privirea cum se rostogolește în aer, lovindu-se de cîteva ramuri întîlnite în cale. Una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce pueril devine omul în momentele tragice; plimbam avid, sensual, hârtia fină, străvezie, ce mă ajuta să pot întregi silueta sufletească a Monicăi mele. Nu știu dacă vei avea talent literar, dar ai izbutit să pui flacără de viață în încremenirea mea și a casei tale. Am început să citesc tare și dintr’o poruncă mistică, ca să audă toate: cărți, fotolii, divan, fotografia tatei, colțul simbolic și cu aspecte tragice și tutelare, și pentru ca să descifrez cuvinte și subcuvinte. M’am speriat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bunurile. Restaurația autorității române a făcut să se nască pretenții legitime și revendicări formulate de foștii titulari, iar stabilirea dreptului funciar este îngreunată de dispariția cărților funciare, autoritățile de acum nu pot rezolva cererile. Întârzierile de legiferare duc la o încremenire a vieții economice. de aici necestatea introducerii unei legislații. Pentru organizarea administrativă a provinciei Basarabiei și Bucovinei, stabilea că, teritoriul Bucovinei era o provincie cu administrație proprie, fiind persoană juridică, având buget propriu, cu centrul de reședință la Cernăuți. Guvernatorul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Într-o stare de transă. Deloc surprins, m-am pomenit, dintre toate locurile posibile, tocmai pe canapeaua de piele din Încăperea rece, umedă, puțin folosită, care fusese biroul bunicului. Pe canapeaua aceea stăteam Întins pe burtă, Într-un fel de Încremenire de reptilă, cu un braț atârnând, astfel Încât dosul palmei atingea molatic motivele florale ale covorului. Când am ieșit din transă, flora verzuie era la locul ei, brațul Îmi atârna Încă, dar acum stăteam culcat pe marginea unui ponton șubred și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o cămașă de borangic atât de diafană că trupul se străvedea pe de-a-ntregul, aproape gol. Își despletise părul ce-i cădea în valuri pe spate cum îi plăcea lui... Dar pe chipul ei, în toată ființa ei, era o încremenire mută, de statuie... Brusc, umilința rănită, zăgăzuită se dezlănțuie ca o furtună. Cu brutalitate, își smulge părul, îl răsucește și-l străpunge cu ace într-un coc cum nu-i plăcea lui. Întoarce spatele iatacului prea luminat și se trântește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu disperare, piciorușele lui Bogdan, speriată parcă să nu i-l răpească cineva. Ochișorii lui albaștri erau căscați, nu-i lăsase mama să-i închidă "Doar n-a murit!"... Nici lacrimi, nici suspine, nici bocete; era ceva tragic în acea încremenire, în acea tăcere atât de adâncă de se auzea cum arde lumânarea de la căpătâi, pe marginea pătuțului. În iatac, era o răvășeală ca după o luptă: un lighean răsturnat, podelele ude, rufe aruncate peste tot, sticluțe cu leacuri, ștergare... În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Deși totul ar fi trebuit să mă îngrijoreze, eram optimistă datorită încurajărilor primite din partea soțului, care m-a convins că trebuie să fiu acolo și nu în altă parte. Asemenea unui mecanism care e reglat să execute, eram într-o încremenire inexplicabilă din care doar un șoc puternic ar fi putut să mă trezească. 113 Înainte de a adormi, sub plapumă, primele trei degete ale mâinii drepte mi s-au împreunat. Am simțit pentru prima dată în viață nevoia să fac semnul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în care detaliile minore sunt protejate de prioritatea celor majore prin fru musețea formei. Literatura atrage principalul către secundar și, în acest fel, fragmentează, flexibilizează și diversifică blocurile masive ale realității, prea rigide și predispuse la uni formitate stearpă, la încremenire moartă. Oferind alteritate, literatura reprezintă o versiune stilizată a societății, un construct estetic în care survine o autoreflectare deformată a realității, o utopie. Ea mediază între ideile generale, majore, principale, și cele empirice, secundare 17. În acest fel, literatura restaurează
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în care detaliile minore sunt protejate de prioritatea celor majore prin fru musețea formei. Literatura atrage principalul către secundar și, în acest fel, fragmentează, flexibilizează și diversifică blocurile masive ale realității, prea rigide și predispuse la uni formitate stearpă, la încremenire moartă. Oferind alteritate, literatura reprezintă o versiune stilizată a societății, un construct estetic în care survine o autoreflectare deformată a realității, o utopie. Ea mediază între ideile generale, majore, principale, și cele empirice, secundare. În acest fel, literatura restaurează marginalitatea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mult mai isteț decât el, s-a apropiat de paturile aliniate din dormitor și a tras păturile la o parte; sub ele nu dormeau îngerașii săi, ci erau păpuși făcute din rucsacuri și bocanci. Locotenentul, în fața privirii interogative și a încremenirii caporalului, îi răspunse cu o recomandare paternă să fie mai prudent pentru a nu risca închisoarea. «Altă dată - povestea don Calabria - , m-am impus cu hotărâre ca să aplic consemnul unui soldat care a rostit o înjurătură. Dar, mai apoi, regândind
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în paradigma angoasării. Pierdut de sine, rătăcindu-și interioritatea într-un dezechilibru în care eul nu-și mai confirmă prezența prin circularitatea reflexivă, acest călător se apropie de bezna demenței sau radicalitatea suicidului. Dezorientarea, debusolarea în care sunt aruncat prin încremenirea sufletească la nivelul demersului revoltei implică aceeași înstrăinare de sine prezentă în cazul navigatorului ce și-a pierdut busola. Aici eu devin un orfan de mine, o stranietate individuală rezultată prin amputarea busolei interioare, prin secționarea instinctului de orientare spirituală
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lui Emil Botta (Regina Nofret, Mască pentru Casandra, A nu fi Julieta), poeme sumbre, peste care parcă plutește un abur rău și care se învârtesc în cerc în jurul aceleiași stări: suferința provocată de o pierdere-absență nenumită. De această ambiguitate eleată, încremenire parcă în dosul unei măști a durerii, T. se dezbară în texte de cu totul altă factură, care continuă linia simplității inițiale, în confesiuni lirice, cu tușe onirice și simbolice: „Și iată, uitarea se-ntoarce.../ De ceață, luntrea e grea
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
locuind simultan În lumea realității, ca un hedonist inteligent, ahtiat de lecturi, mâncăruri și glume, și În lumea artificială, mărginită de mecanismul ideologic al Partidului. În starea În care se aflau, acum, atât Paul Georgescu, cât și visul său comunist, „Încremenirea În proiect” părea o formă de bizară copilărie, dacă nu și o retardare voită, care se nădăjduia terapeutică. „Ai auzit despre mine că sunt stalinist, presupun. Nu sunt stalinist, domnu’ Norman, să știi. Am fost cu Leiba Troțki.” Și-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sa nervoasă, scormonitoare. Sunt, de pe acum, semnele unei abrupte distanțări de mediu și ale Înzestrării singulare. Pe o falie ardentă se plasează sulița subțire a unui lung și tremurător ac magnetic. O senzualitate avidă, exasperată, receptând semnale imperceptibile, violentând tăcerea, Încremenirea, soliditatea opacă. Asalt tensionat, frecvențe oscilante și extreme sub controlul unei lucidități nu doar precoce, ci de-a dreptul implacabilă. Într-o teză la filosofie, În clasa VI-a a liceului real din Roman, notată cu 10 În primul trimestru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iar George Dan ține să afirme: „Criticii mei cărora le rămân îndatorat din inimă sunt muncitorii.” În urma unui articol (Agitația culturală), pe care îl publicase în „Națiunea” și unde își exprima voalat preferința pentru sensurile adânci ale artei și critica încremenirea acesteia în formele exterioare, caricaturale ale realismului socialist („Adâncimea este condiția prin care trecem de la stadiul principial la faza artei [...]. Ideologia burgheză în materie culturală cuprinde o problematică foarte bogată. Ar fi o greșeală, după mine, a o trece pur
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
natura pe care o percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
natura pe care o percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce adesea la un joc de repetiții și dedublări: nu există revelație sau schimbare, „trecerea” e de fapt încremenire, „eu” și „celălalt” sunt totuna, șiruri de indivizi sau evenimente identice se substituie periodic într-un joc fără sens. Halucinantul Câmp negru, scris într-un registru dublu, amestec de oralitate și oracular, de aparent derizoriu și intens simbolism, este un
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
a altora asemenea; iar pe de altă parte, se poate vorbi despre dezvoltarea spontaneității, a umorului olimpian, a cunoașterii senzoriale și a altora similare. Destul de des se întâmplă că muzica, ritmul și dansul devin căi excelente spre descoperirea de sine. Încremenirea îndârjită în obiceiuri duce la ideea că acest fel de „trigger”, de stimulare tinde să realizeze funcțiile sistemului nostru nervos autonom, ale glandelor endocrine și ale sentimentelor și emoțiilor noastre. Cum? Pur și simplu o face! Dar nu se știu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în schimb, fundamentalismul primilor apologeți bizantini, care respingeau de facto sursele gândirii eline antice. Conformismul său se explică în primul rând prin pathos, prin formație (influența lui Ieremia Cacavelas nu poate fi ignorată), dar și printr-o anumită anchilozare, o încremenire într-o etapă fundamentalistă a gândirii, care a dat tonul în Evul Mediu și care, în spațiul balcanic, bizantin s-a prelungit până dincolo de jumătatea secolului al XVIII-lea. Raportat la o astfel de atitudine culturală, demersul de deconstruire metodică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]