608 matches
-
a putea să i se Împotrivească. Este ca un fel de „paralizie psihică interioară”. Individul este copleșit, dominat de aceste stări pe care nu și le poate explica. El nu poate fi ajutat, trăiește și suferă singur. Această stare de Încremenire, de Închidere interioară, duce la pierderea libertății, la izolarea dată de Însingurare fiind cauza disperării, a pierderii sensului de a fi propriei sale persoane și al vieții. Durerea și suferința morală pe care le produc regretul vor altera persoana În interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
facă, mă redescopăr pe mine. Dar această redescoperire de sine Îmi arată că persoana mea nu este, nu poate și, mai ales, nu trebuie să fie singură. Singurătatea, care Închide și strivește persoana, sfârșește prin a o anula În rigiditatea Încremenirii narcisiste. Eu nu pot fi, nu mă pot afirma și dezvolta decât prin celelalte persoane, precum și Împreună cu modelul arhetipului suprem. Cea care mă conduce și Îmi deschide perspectiva acestei Împliniri este iubirea. Niciun act de restaurare psihomorală a ființei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vertij al gîndirii pentru lumea fizică și vertij al ființei întregi pentru lumea psihică. Vor-bind despre a treia fază a vieții omului, Jung scrie: "Pasaje de acest gen au în general un ca-racter numinos e vorba de convertiri, iluminări, zguduiri, încremeniri ale destinului, experiențe religioase, adică mistice sau analoage"18. Dacă terțul este inclus, e neapărat tainic inclus, în măsura în care apare la un nivel de realitate diferit de al nostru. Trecerea de la un nivel de realitate la un altul este extrem de dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tot felul (Șerban Foarță, Orizont, 1/ 1994), cu înghețuri și dezghețuri cvasi ciclice. Destalinizarea însăși apărea ca un "dezgheț"(Ilya Ehrenburg), iar relațiile dintre sisteme, guverne, etc. erau definite prin același limbaj metaforizant, cu apel și la o terminologie afină: încremenire, pietrificare etc. Regimul comunist excela dealtfel prin spiritul său cazon, fixat în regulamente și instrucțiuni (adesea tainice), cu menirea de a-și asigura maximum de stabilitate. "Etatizarea timpului", ne asigură un distins antropolog, K. Verdery, ținea de aceeași atitudine, urmărind
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe urmele lui Cicero, un mijloc de a extinde oarecum viața prim "ispita veacurilor". Fiindcă, se întreba istoricul, reluând antica formulă, "ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte?" Infantilism continuu, încremenire în limitele propriei experiențe. Incapacitatea de a-ți asuma trecutul e un semn de neorânduială a minții, cu atât mai gravă cu cât se cunosc urmările ei în istorie. Cui dolet, meminit: cine a îndurat își amintește, s-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
paradigmă a celei de-a doua modernități. Stăruința în dilemă, ce echivalează cu conservarea enunțurilor clasice, este deja costisitoare, Economia fiind suspectată de insuficiență explicativă pentru noile evoluții sau chiar de tratarea lor inadecvată, aceasta îngroșând și mai mult dosarul încremenirii în proiectul iluminist. Clasicii Economiei, în primul rând Adam Smith, au pornit de la credință (potențatoare de cunoaștere) într-o imagine reprezentată de mecanism și teoretizată de mecanica newtoniană ca generatoare de modele explicative. Construcția epistemică a Economiei s-a înfiripat
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o cale de salvare. Aceasta „ucide“ sentimentele, coborândule în inerția limbajului, în sicriele de plumb ale cuvântului tipărit. Ideea poetică este accentuată prin imaginea sinestezică a florilor de plumb și a coroanelor de plumb, care sugerează nu numai devitali zarea, încremenirea în cenușiul și mediocritatea lumii comune, ci și povara unei existențe derizorii, și conștiința eșecului, și ființa iremediabil captivă în limitele teluricului și ale limbajului. Prin asemenea imagini, discursul liric reliefează sentimentul finitudinii exis ten țiale și al solitudinii ființei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spații încre menite pe ban chize, în așteptarea somnolentă a morții. Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a fi suspendate: la nivelul spațialității - nemărginirea -, la nivel temporal - somnul anulează viața însăși; stelele și câmpiile de gheață sunt vecinic adormite, iar lumina este cadaverică. Procedeele artistice variate sunt și ele tipic simboliste și contribuie la crearea imaginii de încremenire: ritmul încetinit al mișcării, sugestivele repetiții cu efect muzical, dar și laitmotivul La Polul Nord, la Polul Sud se adaugă simbolurilor cromatice (albul glacial, galbenul devitalizant) sau imaginilor sinestezice (așternutul mării ud). SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Importanța muzicii în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Spuneam din capul locului că am scris aceste pagini pentru a facilita întâlnirea cititorului român cu lucrarea lui Mark Lilla. După stabilizarea vieții politice postcomuniste românești - din păcate, stabilizarea a adus o stagnare prost ascunsă de alternanța la guvernare, o „încremenire fără proiect” (dacă pot adapta celebra formulă a lui Gabriel Liiceanu), nu vital necesara „rutinizare” (Max Weber) -, pe care o datez în jurul anului 2000, mai mulți intelectuali reciclați ca „analiști”, precum și majoritatea cetățenilor preocupați de evoluțiile spiritului public s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce adesea la un joc de repetiții și dedublări: nu există revelație sau schimbare, „trecerea” e de fapt încremenire, „eu” și „celălalt” sunt totuna, șiruri de indivizi sau evenimente identice se substituie periodic într-un joc fără sens. Halucinantul Câmp negru, scris într-un registru dublu, amestec de oralitate și oracular, de aparent derizoriu și intens simbolism, este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
apropiindu-se, prin îndrăzneala neobișnuită și "arabescurile" simbolice ale expresiei, de incandescenta limbajului rimbaudean din Iluminări, meditația, creionata, aici, doar în câteva paragrafe fulgurante, de maximă concentrare ideatica, plasându-se, ea însăși, "la limita investigării exacte", încearcă să prindă în încremenirea de "piatră" a cuvântului, momentul în care "linia" gândirii științifice se apropie asimptotic de "orbită" poeziei, să definească, cu alte cuvinte, ceea ce Paul Valéry denumea "atitudinea centrală, de la care demersurile cunoașterii și operațiunile artei sunt deopotrivă posibile"4. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
putea aparține sferei semantice a existenței, a edificării, a rezistenței, a creației: orice atribut al excelenței asociat uneia dintre ipostazele Sinelui avea acces la eternitate. Îndărătul acestei pompoase triade, al obsesiei imperative a continuității multimilenare, regăsim o voință faustică de încremenire a timpului. Istoriografia oficială îmbălsăma astfel poporul român abstractizat într-un regim de istoricitate al eternei reîntoarceri, cu o logică de taxidermist care confunda trecutul, prezentul și viitorul. Nu voi uita stupoarea prietenului meu, marele istoric al Antichității Pierre Vidal-Naquet
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul devine și mai livresc, iar majoritatea poemelor se desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
comunicarea didactică: • indicarea elevului numit pentru a executa o sarcină (prin orientarea arătătorului spre elev); • chemarea unui elev (prin îndoirea arătătorului din exterior spre interior și cu pumnul strâns orientat în sus); • calmarea unui elev indisciplinat (prin ridicarea arătătorului și încremenirea lui în aceeași poziție câteva secunde); • refuzarea unui elev (prin mișcarea orizontală a arătătorului în extensie, cu pumnul strâns); • admonestarea unui elev indisciplinat (prin mișcarea pe verticală a arătătorului, cu pumnul strâns); • dominarea unui elev obraznic (prin orientarea arătătorului spre
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cu realitatea obiectivă, logică, întoarcerea în trecut, ca formă de regresiune a gândirii, afectivității, conduitelor și contactelor cu lumea externă, proiecția asupra „celorlalți” și a „lumii” a propriilor sale probleme sufletești conflictuale, adoptarea unei „atitudini mintale” fixe, de tipul unei „încremeniri rigide” într-un prezent perpetuu, inflexibil, în care locul central îl ocupă ideile și preocupările sale delirante, pe care bolnavul încearcă pe orice cale să le realizeze. Vom analiza în continuare marile tipuri nosologice de psihoze endogene delirante, simple sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poată fi înțeles și nici explicabil. Lipsește orice fel de justificare. Spre deosebire de ritualizarea vieții sociale care robotizează comunitatea social-umană de indivizi, instituția terorii produce o îngustare până la închiderea totală a vieții sociale a comunității umane, o stare de imobilism, o încremenire absurdă. Societatea deschisă și psihozele colective Aspectele mai sus prezentate se referă în special la societățile totalitare, închise, dominate și conduse de ideologii rigide și represive. Cu toate aceste, tulburări ale stării de sănătate mintală colectivă sunt semnalate, în egală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
matematici, profesor de fizică și chimie. Într-un capitol din cartea amintită, supraraționalismul, pornind de la o aserțiune a lui Dostoievschi: Rațiunea cunoaște numai ceea ce a reușit să învețe", susține necesitatea unei revoluții spirituale care să oblige rațiunea să-și depășească încremenirea: "A întoarce atunci raționalismul dinspre trecutul spre viitorul spiritului, dinspre amintire spre tentativă, dinspre elementar spre complex, dinspre logic spre supralogic, iată sarcini indispensabile unei revoluții spirituale. Este nevoie, pentru aceasta, ca prin tentative subtile să determini rațiunea nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
memoria socială, totodată, cum cu îndreptățire afirmă filosoful comparatist, este absolut crucial pentru societate să aibă la dispoziție un ajutor ca literatura, în care elementul interactiv atît tradițional, cît și experimental este prezent cu cea mai mare intensitate. Literatura refuză încremenirea, este o campioană în susținerea constantă a unei tradiții a schimbării, în care emanciparea omului în diversele momente ale istoriei este urmărită și redată într-o permanentă conexiune între trecut, prezent și viitor. "Literatura e construită - iar aici terminologia se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și administrației. Cu greu am găsi opinii și/ sau teorii economice depășite sau în parte desuete în raport cu starea economică și politică a zilei de azi. O actualitate care nu ne onorează, una ce subliniază, la acest nivel, o stagnare, o încremenire din care sîntem datori să facem efortul de a ne scutura și intra în armonie cu Uniunea Europeană din care sîntem parte. Astfel, vom ajunge să vedem în aceste pagini mai mult o istorie a ideilor care dominau epoca în care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
intelectualitatea locală ce depune eforturi creatoare pentru promovarea unui colț de țară marginalizat. Pentru fiecare dintre orașele Botoșani, Dorohoi, Fălticeni, Suceava, Rădăuți, Siret, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului și Vatra Dornei am încercat să surprindem atmosfera specifică, dominată de liniște și încremenire, ce contrastează totuși cu o activitate culturală bogată desfășurată în cadrul societăților culturale, liceelor, ateneurilor, teatrelor, bibliotecilor, dar și la redacțiile revistelor și ziarelor locale. Ambianța culturală se transpune astfel atât în mediu formator pentru viitorii intelectuali, cât și în scenă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
prielnică creației, și nu să preia modelul centrului. Misiunea realizării acestei directive aparține intelectualului provinciei a cărui "evadare spre Capitală, denotă și o abdicare dela personalitatea omului care trebuie să învingă și să dinamizeze viața acolo unde nu este"52. Încremenirea provinciei pe care o deplânge intelectualitatea locală se datorează, deci, în parte, și lipsei de implicare a celor ce aleg calea renumelui dobândit în marile centre urbane. În sens contrar celor exprimate de Petrescu sunt și răspunsurile lui Constantin Noica
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
din (semi)centru de dominație în periferie subdezvoltată, cu industrie și comerț în declin, imprimând acestui colț de țară renumele de "loc în care nu se întâmplă nimic". Descrierile monografice, memorialistica, presa locală constată sau deplâng la unison atmosfera de încremenire, liniștea fiind cuvântul de ordine ce însoțește orice trimitere la provincia nordică. Totuși, nu putem ignora faptul că ritmul acestei vieți în surdină a favorizat formarea unor intelectuali de valoare, a constituit tărâm de inspirație și cadru benefic creației pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
nivel al versurilor, descoperim că, În profunzimi, se adună imaginile unui anotimp fastuos. Există, În fapt, două peisaje ale hibernării, iar dacă ținem seama și de peisajul interior (cabinetul poetului), trei. Cel dintîi sugerează, printr-un șir de tablouri aspre, Încremenirea universului material, colosala amorțire a lucrurilor, stingerea proceselor vitale. În modul lui poetic, Alecsandri lasă privirea să alerge slobod pe astfel de vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tocmai el întrerupe acest transport misterios dinspre scena deja prea vie. Cere îngăduință pentru incident cu impetuozitatea unui actor de rasă, Alexa Visarion, regizorul spectacolului. Lumina murdară din sală se revarsă peste scenă și publicul se desprinde cu greu din încremenire. După antract, în rolul lui Trigorin apare Alexa Visarion însuși, cu chipul lui de profet rus și de fermecător. Nina Zarecinaia semnalizează în obraji o ardere foarte puternică. Descopăr acum ce senzuală e, ce frumoasă, n-o văzusem. Spectacolul se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]