1,207 matches
-
ăsta fiind și motivul pentru care am reținut visul și nu l-am dat uitării. Capitolul 6 Pe aici, scumpo! Mulțumesc, dragă. Să intrăm? Sigur. În clipa următoare, același scârțâit ce devenea iritant se făcu auzit, dezmorțind un pic atmosfera încremenită a cancelariei în care, cu câtva timp înainte, unele cărți au fost date pe față, făcând astfel obiectul primei lupte pentru putere internă. Oare câte vor mai urma? În pragul ușii stăteau două fete înalte, cu siluete de invidiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Soliteraj și Sergheiov ar fi avut grijă de asta. Și totuși... parcă nu era în regulă să mă fi trezit în aceeași noapte în care am adormit. Mă plimbam pe holurile pustii fără țintă. Pașii ce-mi răsunau în împrejurările încremenite mă purtau în sus pe scări. Luminile se stinseră la ultimele două etaje. Se pare că Sergheiov renunțase la gărzile de la etajul doi. Nu se vedea nici urmă de elev din clasele mai mici. Totul era cufundat în întuneric. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe care o visez de obicei. Mi-am zis că e din cauza stresului și nu i-am mai dat atenție. Le-am făcut semn grupului lui Govar să se ocupe de Gardieni. Aceștia, lipsiți de lider, căci rămase în urmă, încremenit și paralizat de frică, cum l-am vizualizat cu câteva clipe înainte, au deschis ușile, fără zgomot. S-au strecurat ca niște feline, fără nici un sunet. S-au furișat în spatele Gardienilor și... Zâmbiți, vă rog! spuse unul dintre colegii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
străfundurile pământului. Asta în cazul în care Gardienii sau altcineva vor dori să intre direct în mijlocul școlii de undeva de sus. Treaba lor! Noi ne-am continuat drumul până la cel de-al doilea nivel al subsolului. Aici, atmosfera devenea mai încremenită, poate datorită reputației. Pe lângă multele camere care existau fără a avea un scop, dar care erau folosite ca depozite, mai era un incinerator ecologic și patru sau cinci camere de tortură. Și nu exagerez! Au fost folosite pe diferiți elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care-l auzea toată lumea nu făcea decât să adauge suspans la o atmosferă încordată la maxim. Când acoperișul părea să nu se mai fărâmițeze, ferestrele de la etajul trei începură parcă să se spargă, iar ecoul lor răsuna clar pe coridoarele încremenite, făcând inimile tuturor să se micșoreze și mai mult în strânsoarea de fier a fricii. Urmară geamurile de la etajul doi, apoi cele de la unu, și în final, temutul final, puturăm vedea cum pe geamurile din fața noastră încep să răsară flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce în mai puțin, până când acele ocazionale pocnete ale construcției intraseră în rutină și toată lumea se obișnuise cu ele, iar la un moment dat nici nu-și mai dăduse seama că nu mai erau deloc. Se opriseră. Clădirea înghețase total! Încremenit era totul și afară! Numai fulgii de zăpadă cădeau în continuare spre pământ. Pe măsură ce orele înaintau în noapte spre o dimineață care nu avea să fie mai luminoasă, ci tot umbrită și adusă în pragul întunericului de atotprezenții nori, temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treceau secundele. Se opri! Vântul mai aduse la urechile lor niște țipete, apoi totul se făcu lumină! Credeau că au fost orbiți, căci nu mai vedeau nimic decât alb. Totul era alb! Nici mâinile în fața ochilor nu le vedeau! Stăteau încremeniți, lipiți de trunchiurile Spinilor, temându-se pentru viața lor. Până și Vagabonzii erau neliniștiți în stratul gros de zăpadă și mârâiau ușor înfundat. Corvium se apucă instinctiv de numărat. 1... Focul rapid se opri! Nimeni nu mai trăgea. Zgomotul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sticle de vin și flori pe mese. În aparență, nimeni nu era atent la Maigret, totuși devenise centrul unei atenții discrete, admirative și afectuoase totodată. Acum făcea plimbarea de seară. Undeva, dinspre cer, se auzea cum tună și, prin aerul Încremenit, treceau brusc răbufniri scurte de vânt. Apucaseră, parcă inconștient, pe strada Bourbonnais, unde era lumină la una dintre ferestrele de la primul etaj, În camera grăsanei doamne Vireveau. Soții Maleski erau plecați la plimbare sau la cinematograf. La parter: Întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
adâncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească el noaptea o rechiamă, Furtunelor dă sborul, pământul de-l distramă.. Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! Pornește vijelia adîncu-i cânt de jale, Când ei soseau alături pe cai încremeniți, Cu genele lăsate pe ochi păinjeniți - Frumoși erau și astfel de moarte logodiți - Și-n două laturi templul deschise-a lui portale. Călări ei intră-nuntru și porțile recad; Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt. În sunete din urmă pătrunde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un simplu preot care veghează într-un cătun la căpătâiul unei bătrâne ce-și dă ultima suflare. Requiescat in pace. Ca și cum ar fi închis cea din urmă poartă a vieții, Velasco își trecu ușor mâna peste ochii aceea holbați și încremeniți. Chipul trist al indianului îi aminti de cel al japonezului creștin care venise să-i ceară iertarea păcatelor în adăpostul de cherestea din Ogatsu. Chipul acelui japonez cu haine zdrențuite și cu așchii de lemn pe umeri... Vântul bătea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Relatați în câteva enunțuri sentimentele poetului descrise în text. Noaptea de mai Ștefan Octavian Iosif (fragment) Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? Cine dete, oare, Strai de sărbătoare Gândurilor mele? Stau încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată, Floare de cireș Mai strălucitoare, Tril mai fără greș, De privighetoare! Luna iese-acum Și-n albastra noapte Ninge-argint pe drum, Umple tot de șoapte; Adâncite-n vis Florile grădinii, Gingașul narcis
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bolți, Își unesc mireasma; Taine din povești ..................... Cerințe: 1.Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor mai/m-ai. 2.Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 3.Construiți un text cu titlul Noapte de mai folosiți ca început dat versurile: Stau încremenit Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată... Înserare Ștefan Octavian Iosif S-a înserat. Ușor se-nalță fumul De prin ogeaguri către bolta vastă, Domol coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Simbolul Crăciunului Elenă Marin Alexe Ce liniște-adâncă și pace e sus, Întreg Paradisul stă încremenit. Coboară spre zări pământene Isus, Ocean de iubire spre lume venit. Nimic nu se mișcă, nici vânt nu adie, Pe cerul senin nu zăresc nici un nor. E-un mare miracol, sfântă solie Azi, Domnu-n splendoare primește onor. Solemnă natură tace
Simbolul Cr?ciunului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83253_a_84578]
-
mai locuiască în ele. 8. De aceea, acoperiți-vă cu saci, plîngeți și gemeți; căci mînia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9. " În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămîne încremeniți, și proorocii uimiți. 10. Eu am zis: "Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul, cînd ai zis: Veți avea pace!" Și totuși sabia le amenință viața." 11. În vremea aceea, se va zice poporului acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
8. Tu, care ești nădejdea lui Israel, Mîntuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în țară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea în ea? 9. De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Și totuși, tu ești în mijlocul nostru, Doamne, și Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!" 10. Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: "Le place să alerge încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și să facă pe locuitorii Babilonului să tremure." 35. Sabia împotriva Haldeilor! zice Domnul, împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor și înțelepților lui! 36. Sabia împotriva proorocilor minciunii, ca să ajungă ca niște oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămînă încremeniți! 37. Sabia împotriva cailor și carălor lui, împotriva oamenilor de tot felul care sunt în mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite! 38. Seceta peste apele lui ca să sece! Căci este o țară de idoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și l-am întrebat: — Pot să vă ajut cu ceva? Am lucrat pentru JR. Sunt obișnuită cu situațiile de urgență. Avea o privire rătăcită și n-a putut să spună decât: „Vă implor!“ M-am întors spre cei care stăteau încremeniți și le-am atras atenția că nu aveam timp de văicăreli. Nu plângem, mi-au răspuns ei. Deși păreau să plângă. Mă gândeam că plângeau pentru că-și pierduseră camarazii. Ați chemat salvarea? i-am întrebat și mi-au răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pustiire a Celui Atotputernic! 7. De aceea, toate mîinile slăbesc, și orice inimă omenească se topește. 8. Ei sunt năpădiți de spaimă, îi apucă chinurile și durerile, se zvîrcolesc ca o femeie în durerile nașterii, se uită unii la alții încremeniți; fețele lor sunt roșii ca focul. 9. Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mînie și urgie aprinsă, care va preface tot pămîntul în pustiu, și va nimici pe toți păcătoșii de pe el. 10. Căci stelele cerurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
se trezește cu stomacul gol, și, după cum cel însetat visează că bea, și se trezește stors de puteri și cu setea neastîmpărată, tot așa va fi și cu mulțimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului. 9. "Rămîneți încremeniți și uimiți! Închideți ochii și fiți orbi!" "Ei sunt beți, dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. 10. Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire, v-a închis ochii, proorocilor, și v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o luarăm din loc, prefăcându-ne că privim cerul și discutând despre vreme, pe când trăgeam discret cu ochiul, ciulind urechile la ce se întâmpla în urma noastră. Cei doi continuau să se uite după noi ca după farfurii zburătoare, cu fețele încremenite, fără a scoate o vorbă. George se opri deodată brusc în mijlocul liniei și bătându-se cu palma peste frunte, aproape că strigă: - Băăă, voi știți ce-am uitat? - Ce, bă? - îl întreb fără să-mi treacă prin minte ce voia
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
într-o zi s-a întîmplat ceva extraordinar, și nici acum nu pot da explicații. O gâscă s-a depărtat de tovarășe și a început, tot timpul cu strigăte stridente, să plutească spre orizont. Celelalte o priveau cu capul ridicat, încremenite toate, pricepând se vede că se petrece în mijlocul lor ceva neobișnuit. M-am uitat cu binoclul până ce n-am mai văzut-o. - Parcă erai tu, Ioana... Ioana plânge desperată lângă mine. În pustiurile micului port, cu câteva magazii și câțiva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sfânt; Toate sunt de neânțeles, Practici în ciudat avânt. De vreau așa, nu sunt păgân; Nu-mi judecați dorința. Eu știu ce spun, căci sunt stăpân Pe cuget și ființă. Nu-mi dați cinste, sunt o humă Într-un trup încremenit, Mai curând scădeți din sumă Cu ce nu v-am omenit. Puneți fără să vă pese Doar ciulini peste mormânt, Dâmbul trist să nu v-apese Că-s cu moartea în veșmânt. Pe buza gropii meditați: „Deșertăciuni sunt toate”; De
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în iarbă; apoi, însă, se ridică repede în picioare și, mânat de groază, o zbughi către copaci. După câțiva pași pe pământul ușor înclinat, se împiedică și căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gros și strâmb, nu pierdea dușmanul din ochi. întinse apoi mâna și se întoarse către soldați, care deja își potriviseră săgețile în arc, iar acum, îngenuncheați între ferigi, ascunși printre copacii groși, așteptau cu fețele încordate și cu o privire încremenită, ce arăta cât erau de concentrați. — Fiți gata! La comanda capilor, infanteria hună porni să înainteze prin albia râului; tot atunci porni și cavaleria, însă la pas. Burgunzii își luară pozițiile de apărare și închiseră rândurile; porniră să înainteze, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]