855 matches
-
semiotica aveau să facă un mare pas îna inte în urma experimentului nostru. Aveam să intrăm în istorie sub numele de „Grupul de la Cozia“, discipolii marelui Sincu. Mu ream de nerăb dare să-ncepem lucrul pe eșantioane, să definim rezultatele, să încropim teoria. Dar săptămânile treceau, cursul din sălița tip Raskolnikov devenea tot mai încâlcit, noi tot mai infatuați față de colegii de rând, asemenea unora ce, trecuți prin grota din Eleusis, aflaseră mântuirea semiotică, iar imaginea celor petrecute la Cozia se estompa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
grădină”; mirosul reavăn al pământului și plantele cultivate și îngrijite de mâna lor le dau sentimentul că, de fapt, căldura toridă a dispărut, că se află cu toții într-un câmp care i hrănește și-i apără. Unii, mai îndrăzneți, își încropesc și un fel de coteț în care-și cresc, cu resturile de mâncare, câteva păsări ori, dacă au ceva mai mult noroc, chiar un purcel, astfel că, sfârșitul lui decembrie le oferă, din nou, prilejul să se simtă ca acasă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ți-a venit ideea să te împleticești și să cazi, de-a dreptul, pe scenă? Asta n-o făcusem la repetiții și am avut emoții, mă gândeam că n-o să-ți reușească...” “... Cațavencu-i... hâc!... de vină” am reușit eu să încropesc câteva cuvinte. “Hai, gata! Ieși din rol! Spectacolul s-a terminat” “Nu... hâc! nu pot... Cațavencu... mi-a dat... patru...” Ce încurcătura naibii a mai ieșit de-aici! Profesorul, mirosindu-mă, și-a dat seama că intrasem, pe deplin, în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar sigur, a avansat până a ajuns s-o răpună. Astfel că nenea Pepi Talianu, cum îi zic copiii satului, a rămas singur. Au venit în sat imediat după război, aduși aici de valul aiurit al vieții. După ce și-au încropit, cât de cât, un rost, le-a venit greu să mai plece înapoi în țara lor.. mai ales că, de la cei apropiați, n-au mai primit nici un semn de viață. Oamenii satului i-au primit, întâi cu indiferență, apoi cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
am prezentat acum câteva săptămâni, despre bărbatul din Farview care... Pe ecran, un fermier de lângă Elm Creek arăta spre o groapă de la marginea peluzei sale. În urmă cu cinci zile, soția lui descoperise că în jardiniera pe care i-o încropise el dintr-un pneu vechi, pescuit din râu, în august, când apa era mică, crescuse un mac canadian. —Acuma, eu și cu nevastă-mea suntem mari admiratori ai emisiunii dumneavoastră și, cum stăteam acolo, uitându-mă la pneul ăla, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu trupurile mișcându-se inconștient. Cei cu metamorfopsie, chinuiți de portocale de mărimea unei mingi de plajă și de creioane de mărimea unor chibrituri. Amnezicii. Stăpânii unor amintiri vii, detaliate, care nu se întâmplaseră niciodată. Eu e o schiță grăbită, încropită la comun, care încearcă să găsească un editor mai naiv care s-o publice. — Nu știu, spune Weber. —Acuma să-mi spui tu... Fața lui Mark se boțește din nou, deformată de gânduri. Nici o întrebare care i-ar putea trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O dobor! Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în viroagă. Thaw îl urmări abătut pînă cînd nu mai rămaseră decît niște stinghii și un zăngănit depărtat. N-ar fi trebuit să faci asta. Am fi putut să-i încropim un camuflaj din ramuri și alte chestii care ar fi ascuns-o de priviri. Coulter își croi drum spre potecă, printre ferigi, și începu s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dat băgă de seamă că umbra se îndesește în jurul lui. Fără îndoială, în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dat băgă de seamă că umbra se îndesește în jurul lui. Fără îndoială, în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
maniacă "nu intra încălțat", "nu pune degetele pe vitrină", "ai grijă, cade scrumul", "se roade covorul", "se strică perdeaua" etc. etc. etc. Acum odaia îl impresiona. Putea să ghicească eforturile emoționante ale Valericăi Scurtu ― o femeie urâtă ― de a-și încropi un trusou în speranța disperată că se va găsi un individ pe care să-l ademenească o expoziție de bulendre. Și mai cumpăra un vas, o scrumieră sau o carpetă, mai depozita câțiva metri de lenjerie în șifonier, le căuta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Malraux atunci când războiul din Spania izbucnise, iar Madridul era amenințat. Corto îi citise La condition humaine și știa că acel foc lăuntric, combinație de geniu și se cabotinism, va sfârși prin a-l atrage către Spania. Escadrila pe care o încropise era încununarea visului împărtășit lui Corto. Ciudat, zâmbea Corto în mijlocul uralelor ce îi întâmpinau pe aviatori, ca și Rimbaud, Malraux nu este niciodată mulțumit cu literatura sa. Nu o abandonează pentru a pleca către Harrar, dar o înșală cu viața
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dacă nimerește în situația care declanșează boala. Eu am nimerit. Tânăr absolvent al Școlii de Belle Arte, am încercat să nu pun la inimă că-mi alesesem o meserie, sculptura, pentru care nu aveam nici un fel de har. Mi-am încropit un atelier și m-am apucat de treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul era, cel puțin, o bună ocazie ca să mă împac cu Moașa. L-am încropit la loc cum am putut și m-am dus s-o anunț. Ea m-a ascultat cu atenție, dar am simțit din privirea ei că denunțul meu nu-mi mai era de mare folos. "Bine, domnule sculptor, mi-a zis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
perioadă de timp pentru a mă dedica literaturii. Tot ceea ce am scris poartă pecetea autobiografică împletită și corelată cu evenimentele ce s-au succedat. Astăzi, stând liniștit în tihna casei mele, mă grăbesc să-mi onorez promisiunea făcută ieri și încropesc și aceste rânduri din dorința de a ne cunoaște și de a ne apropia sufletește, ca oameni care avem aceeași pregătire de educatori la școlile de prestigiu, cum au fost școlile noastre normale de tip vechi, de la Bârlad și Șendriceni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un singur om, apoi doi începură să lovească vârtos cărămizile cu ciocanul; li se alăturară alții folosindu-se de răngi sau chiar de umeri. Se întoarseră spre Salam. —Vino-ncoace! Îi întinseră piciorul de metal al unei mese. Curând, zidul încropit la repezeală cedă, un castel de nisip năruit de valuri. Liderul grupului se strecură prin gaură și izbucni imediat în râs. Alții îl urmară îndată. Curând, Salam zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
palestiniene. A presupus că, până când vor începe discuțiile serioase, va exista un guvern unic în Palestina. Într-adevăr, luase de bun faptul că eliberarea sa nu ar fi avut loc decât dacă palestinienii ar fi făcut un front unit. Au încropit o coaliție, dar nu era același lucru. A mai făcut o greșeală în timpul acelor lungi intervale petrecute în închisoarea Ketziot, într-o celulă de șase metri pe patru și jumătate, timp de douăzeci și trei de ore pe zi. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nevoie. Dar și-a spus că va fi OK, că el o să doarmă pe sofa sau pe jos și cu asta basta. Încercă chiar să se uite în șifonier, să caute ceva pături și perne în plus din care să încropească un pat provizoriu. Dar când se întoarse, Uri stătea în spatele ei, nemișcat, ca și cum n-ar fi vrut să continue această mascaradă. Uri, ascultă-mă, ți-am explicat... —Știu ce-ai spus, șopti el, punându-i un deget pe buze. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sale se ascundea un mesaj secret, nici una din ele nu-i putea desluși Înțelesul. În schimb, mătușa Cevriye i-a dat un bacșiș gras. Așa că Îmbălsămătorul și-a luat bacșișul, iar cele două surori Kazanci mortul. Într-o clipă au Încropit un convoi format din patru vehicole. În fruntea procesiunii venea dricul, de culoare verde-salvie, așa cum se cuvine să fie un dric musulman, culoarea neagră fiind rezervată funeraliilor minorităților, ale armenilor, evreilor și grecilor deopotrivă. Sicriul era așezat În partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
întrebe de ce naiba nici el nici Marta nu se gândiseră să-l înștiințeze despre ce se întâmpla acasă, ideea păpușilor, desenele, experiențele de modelaj, Parcă nici nu exist pentru voi, comentă el cu amărăciune. Prins cu ocaua mică, Cipriano Algor încropi o explicație în care se amestecau nervozitatea și concentrarea proprie oricărei creații artistice cu lipsa de amabilitate cu care santinela de serviciu la telefon obișnuia să le răspundă rudelor gardienilor care locuiau în afara Centrului, și, în sfârșit, cu câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vorba de propriile lui excremente, Cu pantalonii în mână, spuse, așa m-am simțit, de două ori au apărut niște oameni să mă întrebe ce caut pe un teren privat, cu o furgonetă plină de vase, am fost nevoit să încropesc niște explicații aiurea, am spus că trebuia să ajung pe șosea și am crezut că drumul trecea pe acolo, scuzați, vă rog, și, dacă vă interesează vreun vas din furgonetă, îmi face plăcere să vi-l ofer, unul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă nimerește în situația care declanșează boala. Eu am nimerit. Tânăr absolvent al Școlii de Belle Arte, am încercat să nu pun la inimă că-mi alesesem o meserie, sculptura, pentru care nu aveam nici un fel de har. Mi-am încropit un atelier și m-am apucat de treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul era, cel puțin, o bună ocazie ca să mă împac cu Moașa. L-am încropit la loc cum am putut și m-am dus s-o anunț. Ea m-a ascultat cu atenție, dar am simțit din privirea ei că denunțul meu nu-mi mai era de mare folos. „Bine, domnule sculptor, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
servitor dacă puteam face o baie și, punându-i în mână ultima monedă de argint care-mi rămăsese, i-am spus că aveam nevoie de cineva care să caute un evreu cu o casă de schimb. Eram cufundat în apa încropită din a treia cadă, când s-a întors cu evreul. L-a adus în fața mea fără să-i pese că eram gol pușcă. Bărbatul s-a uitat la mine temător, în vreme ce eu mă înfășuram într-o pânză de in. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-o ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta liniștit pe treptele prispei venirea celor trei flăcăi. Bună ziua, bade Vasile! De ce stai pe prispă și nu poftești în casă? zise iedul cel mare. Bună să vă fie inima, dragii moșului. Am venit a vă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gata-gata să și mușc, pentru că-l așteptam foarte mult pe tata să vină acasă de la Canal, din tabăra de muncă, ei, și de-atunci Csákány ăsta mi-a trimis de mai multe ori vorbă, să merg să-l vizitez. Își încropise o coșmelie acolo, la capătul șanțului, și păzea conductele și sculele, așteptând întoarcerea celorlalți muncitori să continue lucrarea, dar mie degeaba-mi trimitea vorbă, că n-aveam poftă să-l mai văd, oricum, îmi venea destul de des în minte mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]