4,222 matches
-
nu rostiră nici un cuvânt, ci se întoarseră acasă în tăcere. Riku, după ce ascultase din bucătărie cele discutate adineauri, dispăru, palidă la față. Samuraiul avea impresia că pe locul de lângă vatră încă mai stătea seniorul Ishida. Alături, unchiul stătea cu picioarele încrucișate. Acesta păstră tăcerea vreme îndelungată, dar în cele din urmă scoase un sunet între gâfâit și oftat adânc: Ce vrea să spună? Nu înțeleg o iotă! murmură el sacadat. Nici samuraiul nu înțelegea nimic. Pentru o însărcinare însemnată ca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mineri și meșteșugari. Samuraiul și Tanaka Tarōzaemon îl ascultau cu sfială pe Nishi Kyūsuke vorbind cu aer de cunoscător despre adevăratul scop al acestei înfăptuiri a Stăpânului. Matsuki Chūsaku stătea la o parte de ceilalți și privea golful cu brațele încrucișate. Plin de sine, Nishi povestea că pe corabie se vor îmbarca negustori ca să vândă în străinătate mărfuri și unelte japoneze și ca să stabilească legături de negoț, iar minerii, fierarii și topitorii erau trimiși să învețe tehnicile de lucru străine. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
repeta în șoaptă cuvintele acelea. Pentru samurai chiar acolo și chiar în acel moment se deschidea o lume cu totul deosebită de valea sa. Printre capetele brunete și plecate ale negustorilor, îl văzu și pe Matsuki cum stătea cu mâinile încrucișate și își mișca gâtul slab o dată cu negustorii. Acum, după ce îi învățase cuvintele simple, de bază, Velasco le zise ștergându-se la gură cu un șervet: Chiar dacă veți învăța limba, tot nu veți putea face negoț în Spania. După cum v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își plecară capetele îngenunchind. Din altar, am aruncat o privire înspre soli, cărora li se încredințaseră locurile din rândul al treilea. Matsuki lipsea. Nishi privea îndeplinirea ritualului cu interes și curiozitate, pe când Tanaka și Hasekura îmi urmăreau mișcările cu brațele încrucișate. Singur, locul lui Matsuki rămăsese gol, iar acest loc gol arăta fără tăgadă că Matsuki Chūsaku se împotrivea cu tot dinadinsul ritualului de botez. După ceremonie, le-am arătat lui Tanaka și Hasekura negustorii care primeau buchete de flori înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privirea pe ceilalți. Samuraiul, care de obicei în astfel de situații tăcea mâlc, zise mai mult ca pentru sine: — Dar dacă pentru începerea negoțului dintre Sfatul Bătrânilor și Nueva España ar fi nevoie să ne ducem în Spania... Cu brațele încrucișate, Tanaka încuviință și el din cap: — Hasekura are dreptate. Oricare ar fi planurile lui Velasco, noi trebuie mai întâi de toate să ne îndeplinim însărcinarea. Ar fi bine să vă mai gândiți! o umbră de zâmbet apăru pe chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simți dezgustat de vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu brațele încrucișate. Îl copleși invidia la gândul că ei aveau să se întoarcă în Japonia înaintea lui. Dar samuraiul primise mereu totul cu supunere cât trăise în vale, iar acum își primea tot fără crâcnire soarta ce-i era dată. Yozō, Ichisuke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Frânți de oboseală, japonezii intrară în oraș clătinându-se pe picioare în bătaia vântului puternic. Întocmai ca la sosirea în Mexico și Puebla, și aici îi așteptau la intrarea în oraș doi călugări cu glugi pe cap și cu brațele încrucișate ca niște statui de bronz. Unul dintre soli avea piciorul rupt și abia putea sta călare, iar unul dintre însoțitori zăcea întins într-o căruță trasă de măgari. Pe drum, fuseseră atacați de indieni. De la fereastra mănăstirii unde ședeau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noastre, v-ați dat seama cu toții că lumea este largă și nu greșesc când spun că în lumea asta largă Spania este o țară deosebit de bogată... Iar acum vă aflați cu toții în această țară. Sunteți în țara străinilor. Cu brațele încrucișate, Tanaka își coborî privirea ca să nu-și trădeze emoția. Doar Nishi își scosese cutia de scris și nota sârguincios numele clădirilor și ale bisericilor pe care li le arătase Velasco. — Însă marele oraș Madrid, capitala Spaniei este de neasemuit, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ude de ploaie. Samuraiul, Nishi și însoțitorii lor își cumpăraseră din Sevilia ghete de piele la fel ca cele ale lui Tanaka. Cred că nu. — Mă îngrijorează. Samuraiul încuviință din cap. Tanaka se așeză și el pe pat cu picioarele încrucișate. — Hasekura, ce-o să se întâmple dacă Velasco pierde înfruntarea?... O să ne întoarcem în Japonia cu coada între picioare? Samuraiul clipi din ochi și rămase tăcut. Nici el nu știa ce să răspundă. Velasco le spusese că și întâlnirea cu regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
petic de zăpadă moale adus de vânt Într-o groapă Îl răsturnă și el se rostogoli din nou și din nou, cu schiurile tot ciocnindu-se unul de altul, simțindu-se ca un iepure Împușcat, până ce se Împotmoli, cu picioarele Încrucișate și cu schiurile Îndreptate-n sus, cu nasul și urechile pline de zăpadă. George era puțin mai jos pe pârtie, scuturându-și zăpada de pe haine. — Da’ știu că ai luat-o pe căzătură, Mike, strigă el către Nick. Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l lovească cu picioarele. Taurul era călare pe el. Manuel zăcea ca mort, cu capul pe brațe, și taurul Îl izbea. Îl izbi-n spate, Îi Împinse fața-n nisip. Simți un corn Înfingându-se În nisip printre brațele sale Încrucișate. Cornul trecu printr-una din mâneci și o sfâșie. Zvârcolindu-se, reuși să scape, și taurul se Îndreptă spre cape. Se ridică-n picioare, Își găsi sabia și muleta, Încercă vârful spadei cu degetul și se-ndreptă-n fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fel de om nu-și dorește nimic: nu tu aspirații la faimă sau la avere, nu tu bijuterii de familie sau altă moștenire importantă pe care să o lase generației următoare, nici măcar un loc confortabil unde să stea cu picioarele Încrucișate ore În șir? Ei bine, În cazul ăsta, dacă nu vreți nimic, nu veți obține niciodată un chilipir, iar să obții un chilipir este unul dintre cele mai minunate sentimente din lume. Toată chestia asta cu uitarea, lipsa dorințelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
slujitori și pe romanii dispuși să se lupte. — Deci, pentru tine, Waldomar, războiul e inevitabil! Cel care trăsese concluzia era un bărbat înalt, spre șaizeci de ani, cu ochi pătrunzători și cu profilul ascuțit, care urmărise discuția atent, cu brațele încrucișate, rezemat cu spatele de perete — Da, Reinwalt, sunt convins că în război o să fim oricum târâți și că e mai bine să-i înfruntăm pe huni împreună cu romanii și alte popoare aliate cu ei, decât așteptăm să fim striviți fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capul oaselor la primul cântat al privighetorii. înjurând printre dinți, Audbert aruncă învelitoarea, își frecă pleoapele îngreunate și, în fine, își roti privirea piezișă de jur împrejur, oprind-o asupra bărbatului care era izvorul tuturor spaimelor sale. Așezat cu picioarele încrucișate, cu blana de oaie pe umeri și cu sulița culcată pe coapse, Balamber îl fixă câteva clipe fără să rostească un cuvânt, fără cel mai mic semn de prietenie, apoi își înfipse privirea cercetătoare în desișul copacilor. Cu un suspin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calm desăvârșit, schimbând priviri furișe de satisfacție. Cu toate acestea, marcomanul observă că Odolgan și Khaba strângeau arcurile în mâini fără să se ferească, iar tolbele și le țineau la îndemână. Balamber înaintă către mijlocul grupului și așteptă cu brațele încrucișate ca noii veniți să se apropie. — Tu ești Balamber? îl întrebă unul dintre cei doi. Da. Gualfard?... — Sosește imediat. Bărbatul făcu un semn către tovarășul său, iar acesta, întorcându-și calul, se răsuci către liziera pădurii, după care, vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însuflețite. Dar acum lăsați-mă să vorbesc, căci am altceva extrem de important să vă spun. Eu... Alte voci se ridicară, întrerupându-l: — Câți soldați? Câți cavaleri? fu întrebat din mai multe părți. întâlni privirea lui Gundovek, care, însă, cu brațele încrucișate, îl asculta încruntat, dar cu aerul că nu voia să intervină. Poate chiar și el, cu toate dezvăluirile pe care tocmai i le făcuse, sau poate chiar din cauza asta, cântărea argumentele pro și contra; poate îi era încă neclar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aș putea să te supun la chinuri și te asigur că printre noi sunt oameni capabili să facă un surdo-mut să cânte. Dar întrebările acelea o să ți le pun când o să fim înaintea Genavei. Așezându-se alături de el cu picioarele încrucișate, sub privirea vigilentă a lui Mandzuk, își aținti ochii pe chipul său și urmă: Pentru moment, de la tine vreau să aflu alte lucruri. — Cum ar fi? — Uite, de exemplu, pe cine ai cunoscut la Genava. Știu că în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cât e de important să fii în siguranță. Și în afară de asta, trebuie neapărat să încercăm să-l demascăm pe Eudoxiu și pe acoliții lui. Omul acesta - făcu semn către Dubritius, ce stătea nemișcat la un pas în spatele său, cu brațele încrucișate - îl cunoaște de ani de zile și o să-i poată ajuta pe oamenii tăi să-l descopere. îi povesti mai departe, fără să se lungească și fără multe amănunte, despre misiunea pe care i-o încredințase Flavius Etius, despre separarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altceva decât propriile cicatrici. îl încerca o nemulțumire vie pentru faptul că fusese smuls din viziunea în care plutise mintea sa până atunci: un vis care revenea și în care o revedea pe mama sa șezând în yurta cu picioarele încrucișate și pregătindu-se să coasă cu un ac gros o piele de bivol, în vreme ce vântul violent al stepei izbea cu o îndârjire neputincioasă învelișul de fetru, susținut de împletitura robustă de lemn. în vis, ca și în realitate, sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înamorată), doamnele se duseră să vadă odoarele și instituțiile mănăstirești. Adela și cu mine "făcurăm" (cum se zice aici) Filiorul. Printre chilii, apoi pe drumul din sat, pe la crâșmă epică a lui Ichim, și în urmă pe cărări întortocheate și încrucișate, am ajuns la poalele muncelului și a pădurii, care se scurge de pe el ca un șuvoi, și, apoi, peste câteva minute, sus, sub pădure. La picioarele noastre, valea Filioarei, ondulată și presărată cu 1 Lustru - interval de cinci ani. buchete
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fragilitate ca toți vârstnicii. Acest lucru era aparent la umeri și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat cu cel mai elegant, cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr și se bătea Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stilul dramatic pe care îl vezi deseori la desenele pe asfalt. Femeia avea ochii mari, fantomatici, și mâini lungi care se terminau cu niște palete ciudate, fără degete. Se uita în depărtare cu o expresie vag erotică, dată de ochii încrucișați. Din decolteul generos al bluzei se vedea bine despicătura impresionantă a sânilor. În colțul din dreapta jos al foii, autorul anonim scrisese cu litere mari, Foxy Lady. Sheba a înțeles, mai mult sau mai puțin direct, că ea era acea „foxy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lucra Sheba: mama cu copilul. Era mult mai mare decât mă așteptam - aproape trei picioare înălțime. Arăta impresionant. Apoi m-am dus s-o văd din față și mi s-a întors stomacul pe dos. Mama care stătea cu picioarele încrucișate era lucrată după chipul Shebei. Avea brațe lungi, subțiri și gene grele, romantice și nasul ușor coroiat. Chiar și părul amintea de claia dezordonată a Shebei. Cât privește băiatul-bărbat roșiatic care se revărsa din abundență în poala ei - acesta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe geam, ca un solemn spectru victorian. I-am făcut veselă cu mâna și am continuat. Cu a doua lovitură am retezat capul băiatului perfect, ca pe un ou. În cinci minute, nu mai rămăsese nimic din sculptură în afară de picioarele încrucișate ale Shebei și un rest zimțat din abdomenul ei. Undeva, departe de Londra, au început să geamă tunetele. Am adunat cât am putut din bucățelele rămase, le-am împachetat în ziare și le-am dus înăuntru, chiar când începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
alături, și când voi ieși în cerdac, vii după mine. Tonul nu îngăduia replică. Terminând fraza, trecu în odaia învecinată. După câteva minute o urmai. Odaia era plină, ca și asta, de invitați, hărmălaie de oameni și cuvinte, se vorbea încrucișat, amestecat, se ciocneau pahare, se râdea, se cânta, o mișcare dezordonată prin intervalele căreia ieșirăm în cerdac, întâi ea apoi eu, neobservați. Era întuneric; nici nu se închise bine ușa în spatele meu că mă luă după umeri, mă îmbrățișă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]