2,466 matches
-
o să mă păcălească? Fac și eu cum a făcut nașu Băngoi! -Cum a făcut? Se dădu femeia lângă el să-l asculte mai cu atenție. -Cum să facă? Bine a făcut! I-a băgat pe țigani în beci, i-a încuiat, le-a dat aurul, cărbuni și foc și până dimineața le-a tocat gălbenei de-un ban, de cinci și de zece. A și plecat la Ruși să ia marfă, deschide și depozit de cherestea și cârciumă! Omul ăsta are
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
asta din chinurile muncii! Să stea și ea cu plaivasul la ureche și să numere banii la tejghea! -Făăă, Polizache e-n sat, am să-l chem mâine cu făurăria lui, îl bag în beci în pomostul cel nou, îl încui acolo, îi dau de toate și-i zic: Și până dimineața ne bate și nouă ceva gologani!... Nu dormi toată noaptea, se frământă, se gândi, se socoti, și se sculă cu noapte-n cap, se îmbrăcă binișor să n-o
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
care stătea în spatele lui Polizache. -Boiarule, zise al treilea, pușcăria ne mănâncă dacă ne prinde șefu de post, te rugăm să-ți ții gura... -Bă, băieți, unul este Tudor, tot satul îl știe...Dar c-o condiție... -Care, boierule? -Vă încui în beci să nu știe nimeni de voi! -Fie, boiarule, dar cu mâncarea și băutura dumitale... -Vă dau ce vreți voi, numai treaba să iasă bine... Ne-nvoim, nea Tudore, hotărî Polizache, după ce schimbă câteva priviri cu cei doi. Batem
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
de ea, înseamnă că nu o iubesc... și nu o merită. Peste puțin timp a primit și biletul de avion... Într-o dimineață, după ce a plâns toată noaptea cuprinsă de remușcări, și-a pus câteva lucruri într-o sacoșă, a încuiat ușa casei și a pornit în marea aventură. Din Tallinn a zburat cu Estonian Air până la Helsinki. A stat în aeroport o zi întreagă până când compania Finnair a dus-o spre Singapore, și apoi cu Qantas-ul australian spre mult doritul
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
sfadă de ce să fiu o umbră-ntr-o vâltoare un trup bezmetic să mă prindă-n nadă mai bine ies din mine-ntr-o oglindă în ochi să mi se tălmăcească cerul să legăn clipa-n liniștea toridă de ce să-ncui în mine efemerul 23.07.2014 sub clopot de lumină eu simt în dreptul minții o lamă care taie prin pulberea de stele zvâcnește-o vâlvătaie o chakră se deschide prin bolta ei coboară toți îngerii din ceruri în patul meu
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
pepeni verzi - smaragde cu miezul de rubin - Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară. Se-aprind fantasmagoric caise și gutui: Trandafirii lampioane și lămpi de aur verde... Dar părăsind cămara ce mințile îmi pierde, Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui. Referință Bibliografică: Cămara cu amintiri / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1305, Anul IV, 28 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CĂMARA CU AMINTIRI de DAN NOREA în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349521_a_350850]
-
ca o forță omnipotentă. Întâlnim la tot pasul Karamazovi neîndoielnici sau persoane cu o mare doză de karamazovism. Generalul - moșier își asmute ogarii asupra unui copil de opt ani. Iarna, în toiul gerului, niște părinți își țin fetița toată noaptea încuiată într-o latrină. Smerdeakov - copil spânzură pisici și le îngroapă cu alai; iar ca adult îl învață pe Iliușa să le dea câinilor vagabonzi pâini în care a înfipt ace. Nimeni nu scapă tentației de a fi (și) Karamazov: Zosima
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Mă simt captivă- ntr-o lume străină, Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă
PRIBEGIND de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350372_a_351701]
-
zi cu uzinele noastre, nu e o capodoperă? Câtă sensibilitate îi trebuie fetei cu vioară ca să transpună această operă în magice armonii? Cât din sufletul sau își rupe? Câtă dragoste față de absolut are? Dar nici politicienii, nici oamenii de știință încuiați în laboratoarele lor ultrasecrete n-au putut să înțeleagă aceste lucruri. Sunt convinși, în continuare, că trebuie să stăpânească deșertăciunea numită lume. Să se îmbuibe fie cu bogățiile ei, fie cu drogul numit putere. Budiștii, primii care au susținut că
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
desemnată, de comun acord cu participanții, pentru a supraviețui în muzeul special amenajat. Se poate spune așadar că tot ce ține de trecut, de iarnă, de bagajul apăsător, a fost înlăturat temeinic. Chiar din ziua următoare, artiștii „falleros” se vor încuia în atelierele lor, în așteptarea inspirației, începând să modeleze statuile pentru anul care va urma. Doar municipalitatea va mai lupta scurt cu sechelele nopții de pomină, trimițând armate de angajați pe străzi, să elibereze urbea de resturile „luptei” dintre bine
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
spus fetei că pleacă în oraș de unde va reveni peste vreo oră. După ce aceasta a plecat fata nu a mai stat pe gânduri, l-a luat pe Matei de mână și l-a dus în camera unde mai fuseseră. A încuiat ușa de la intrare să fie sigură că nu vor deranjați. Timpul pe care îl aveau la dispoziție trebuia folosit, așa se face că fata nu a așteptat prea mult. Cei doi tineri s-au întreținut tinerește, sărutându-se și îmbrățișându
9 ZMEURICA; ÎNCHEIEREA CURSULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349272_a_350601]
-
niște ierburi și descoperi o portiță cu două verigi de care atârna un lacăt mic, argintiu. Se aplecă în iarbă, luă o cheiță și lacătul se desprinse. — Așa! zise broscuța. Treci tu mai întâi, apoi trec și eu. Trebuie să încuiem portița pe partea cealaltă. E și acolo un lacăt. Cheița o s-o ascundem în iarbă. Tu să nu uiți unde o punem, ca să poți intra când te-ntorci. Octavia se strecură dincolo de gard (portița era mică-mică, tăiată cam până la jumătatea
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
și acolo un lacăt. Cheița o s-o ascundem în iarbă. Tu să nu uiți unde o punem, ca să poți intra când te-ntorci. Octavia se strecură dincolo de gard (portița era mică-mică, tăiată cam până la jumătatea scândurilor), urmată de broscuță, care încuie portița și piti cheia lângă uluci, sub o pietricică. După care porniră spre râu, pe o potecă udă de rouă, sub lumina lunii. — Ce frumoase sunt nopțile de septembrie! exclamă broscuța. De fiecare dată când ajung să le văd, mă
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
în mâini și se încuiba cu genunchii la frunte părând că geme și oftează înfundat. Apoi dacă auzea zgomot sau voci pe ulița din fața casei, dispărea imediat în odăița pe care omul acela i-o pusese la dispoziție, și se încuia trăgând zăvorul pe dinăuntru. Ca într-un vis își aduse aminte Simon de Betsaida natală, pe malul mării Galileei, de vremea când fusese pescar și aflându-se pe plajă într-o zi, Andrei, fratele său venise la el și îi
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
aud în fiecare noapte Cum pică fire de păr coapte, Cum cercuri noi la unghii ies, Cum lucrurile-n jur, cu șoapte, Se pregătesc pentru deces. Ferestrele se-nchid încet Și ușile se bat în cuie. Tot universul meu se-ncuie : Nu pot solii să mai trimet... Un soare negru-n cer îmi suie- Sigil pe ultimul decret. În pat e pururea mai frig. Mi se destinde mâna dreaptă. Înaltă, doamna mea așteaptă Coroana morții s-o câștig. Afară câinele, la
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
o celulă bine zăvorâtă, ci între pereții transparenți și cu uși deschise în toate părțile ai Tradiției. Disciplina în libertate mi s-a părut întotdeauna a prevala față de disciplina din constrângere. Între a nu ieși de undeva fiindcă ușa este încuiată și a nu ieși prin ușa deschisă evident valoare are numai hotărârea liberă a celui de al doilea. E drept: și cel dintâi s-a hotărât singur să intre după gratii, și rămâne acolo toată viața prizonierul hotărârii dintâi. Cel
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ – „TRADIŢIE ŞI LIBERTATE ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344441_a_345770]
-
către poarta mică; florile puse de maică-sa se ofiliseră și-și întorseseră fața către pământ. Numai teiul era în toiul înforirii și era plin de albine care încă mai strângeau nectarul lor în ultimele raze ale soarelui. Casa era încuiată, poate că maică-sa nu era acasă, și nici Henrieta cu frații lor, vara nu prea stau acasă, merg pe la mătușile lor pe la mânăstiri. Se așeză jos la umbra teiului, încă-i mai vâjia capul de-atâta mers cu trenul
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
prostiile! Comandă ceva! E noapte... - Vii la ora asta și ai tupeu să... - Pleacă din fața mea, mototolule! A plecat încruntat. S-a întors cu perna și pătura. „Nu ești bun de nimic, boule!” L-a privit urât și s-a încuiat în dormitor... MIERCURI Ziua a trecut greu pentru amândoi. Sarcini multiple și gânduri încărcate de întrebări fără răspuns. Ea a ajuns pe înserat. El nu era. După duș, bucătăria. Supă de pui și pilaf. „Dacă nu mănâncă va dormi tot
SĂPTĂMÂNA ORBULUI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348191_a_349520]
-
peste drepturile omului, cu neputința salvării. Era de neconceput ca ordinea națională să devină proporționată nu de legi care o apără ci de legi cu lacăte și cu mai multe chei dintre care, rând pe rând, una descuie și alta încuie. Era de neconceput ca România să atingă paroxismul unui stat de tip polițienesc în care cetățenii să fie hărțuiți, împresurați de anchetatori care să se desfășoare prin localități, să sechestreze, să intimideze și să înspăimânte oamenii, inducându-li-se frica
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
lucioasă. Undeva din dreapta, mlaștinile stuficole avansau curajoase spre limba de pământ pe care rula mașina de teren, până ce drumul se înfundă. - De aici nu mai e mult până acasă! „Acasă” suna atât de emoționant în vocea lui vibrantă. Scoase bagajele, încuie mașina și o conduse spre micul ponton de care era legată o lotcă. Pășind în spațiul îngust, Mona își pierdu echilibrul. Ambarcațiunea se înclină amenințător, gata să se răstoarne. Dumnezeule! Era atât de aproape de suprafața apei încât avea impresia că
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
declarat Mișu de acord cu hotărârea ei, după câteva secunde suficiente pentru a o examina și înțelege, cât de cât, ce se petrece în mintea ei. Fac eu ordine aici, nu te mai deranjez. Eu plec prin oraș. Vezi că încui ușa după mine. Ai nevoie de ceva? - Nu am nevoie de nimica... domnișorule, a răspuns ea cu capul plecat și s-a întors încet pentru a se îndrepta apoi cu pași tot mai repezi spre ușă, aproape în fugă. „Încă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
atunci așa s-a întâmplat, prima oară cu el... - Da, în regulă! Hai să mergem, a întrerupt avocata discuția. Continuăm acolo, dacă va fi timp. Și-a luat roba din cuier, a condus-o pe fată la ușă și a încuiat biroul. Au traversat strada și, după vreo douăzeci de pași au ajuns. Avocata a intrat în sala de ședință, atenționând-o să o aștepte. Violeta a rămas pe holul larg ce despărțea cele două săli, la ușile cărora așteptau câteva
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
alimente este tot de-al lor. El unul, subordonat plutonierului-adjutant Pascal, nu numai că distribuie carburanți și lubrefianți dar are acces și la magazia cu echipament aflată tot în gestiunea plutonierului. Periodic, acesta îl solicită să pună ordine în magazie. Încuie ușa cu lacătul și își vede de treburi. Plutonierul are încredere în Bert dar nu strică niciodată o măsură de prevedere în plus. A încercat să-și echipeze subordonatul cu ținută nouă dar acesta l-a refuzat ; dacă tot nu
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
datorie a plantonului. Avea calea liberă din toate punctele de vedere. Știa câte tacâmuri îi lipsesc. Cu părere de rău, în locul furculiței ce îi atrăsese atenția a luat o alta gândind că altfel s-ar fi putut deconspira. După ce a încuiat ușa a prins sigiliul la loc cu vârful degetelor apăsând plastilina cu minuțiozitate pe margini, știind că verificarea sigiliului se face numai înainte de a se deschide ușa fără a se cerceta și modul cum acesta se desprinde din lăcașul său
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
ciobani fără carte!... Nu ți-i destul c-ai venit băut, de-o tremurat amărâta aia de Susana pân-o văzut c-ați ajuns întregi în poarta noastră?! Altădată, de te prind că ... Ușurați c-au scăpat de intrus, orășenii încuie ușa cu yala. În sfârșit, se pot bucura de tihna serii petrecute în cocheta lor căsuță de vacanță. Voichița PĂLĂCEAN-VEREȘ Cluj-Napoca iulie 2013 Referință Bibliografică: Voichița PĂLĂCEAN-VEREȘ - PRINCIPIUL DE VIAȚĂ / Voichița Pălăcean Vereș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 937
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]