792 matches
-
de credibilitate. În drum cu chiriașul informator, la vârsta de 10 ani. Dar nu a trecut mult, că după altă perioadă de timp, când nici nu ne așteptam, iarăși am auzit bătându-ne la poarta care mai tot timpul rămâne încuiată, dar de la o vreme, de când începuse războiul devenise tot mai solicitată. Era un civil, însoțit de un soldat. Nici nu am apucat să liniștim pe Sârbu, să deschidem poarta, să vedem cine ne ca ută și să aflăm despre ce
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
din flăcăi suduia pe Dumnezeu, el spunea că-i glumă și-l chema Nică. Era târziu, pe aproape de miezul nopții, când am ajuns la bariera târgului. M-am dus tot înainte în celălalt capăt al orașului, la mătușa Irina. Porțile încuiate, târgul dormea demult sub scurgerea necontenită a cerului; am sărit peste porți, am ciocănit pe la uși, pe la ferestre și, într-un târziu, în casă a clipit o luminiță și a urmat o întrebare. Am răspuns că sunt eu, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fiecare pe unde putem. În mănăstirea Agapia, trăiau călugării, o soră și un frate ai lui A. Vlahuță. Maica avea o pensiune unde luam masa. Am mers două sau trei zile și cam a patra zi, la amiază, găsim ușa încuiată, sunăm, batem, iar sunăm și iar batem, nimeni nu ne deschide, însă cineva era în dosul ușii și noi, înfuriați de lipsa de omenie a celor de după ușă, tragem o înjurătură apăsată, stupim și plecăm. Mai spre seară, vine un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Urcară treptele ținându-și răsuflarea și ajunseră la Încăperile care dădeau spre curte. Câteva slugi aprinseseră un foc mare și topeau smoală ca s-o toarne În capul asediatorilor. Cercetară pe rând Încăperile. Toate erau goale. Găsiră o singură ușă Încuiată. Johannes o descuie cu degetele lui dibace: Ce vrei, meseria e meserie. Nu există ușă să n-o pot deschide! spuse el rânjind Într un dinte. Pe patul Îngust, În mijlocul Încăperii, zăcea Adelheid cu mâinile și picioarele legate de stâlpul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pentru de-ale gurii. Nicicând nu mai avuseseră Bucureștii străzile atât de goale și pierdute într-o tăcere bizară, fără forfota oamenilor sau muzica localurilor. Era de parcă toți dispăru- seră subit, din cauza vreunei catastrofe, obloanele caselor părăsite erau trase, porțile încuiate bine, doar lătratul vreunui câine mai strica perfecțiunea liniștii. Toată lumea era deja la Cotroceni sau urma să ajungă imediat, pentru a-și lua un ultim rămas-bun de la Regina Maria, al cărei trup zăcea pe catafalcul din „Sala Bizantină“. Printre glorioase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dus asta la o relație de celibat? („A da, cum oare?“ îmi șoptea deseori vocea întunecată din adâncul minții mele.) Pur și simplu dădeam vina pe câte o scuză inventată în timp ce zăceam în patul imens din dormitorul întunecat, cu ușa încuiată, perdelele trase, penisul moale cuibărit imobil pe pulpa mea: oboseala, stresul, romanul, mareele firești ale dorinței, medicația antidepresivă; făcusem aluzie chiar și la anume traume sexuale din copilărie. Ea nu încerca să-și ascundă resentimentul. Mi-am camuflat rușinea, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de ea. Smocuri de blană punctau coridorul - păr pierdut de creatură. De la fereastra dormitorului am privit cum doi ofițeri cercetau câmpul din spatele casei, căutând indicii inexistente. Nu aveau să găsească nici o urmă. Nimic nu ducea spre „ferestrele nesparte“ și „ușile încuiate“ ale casei. Bârfeau despre Jayne Dennis și nebunul ei soțul. O’Nan a scos un sunet prin care îmi sugera că ar trebui să încep să-mi împachetez lucrurile. Am umplut la întâmplare o sacoșă cu un costum, portmoneul, laptopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dacă nu ești un cunoscător, trebuie să decizi: accepți sau nu să te situezi în interiorul acestui mod de a produce și recepta... frumosul. Un efort pe care nu oricine este dispus să-l facă. Aparent, regula este aceeași: esteticul rămâne încuiat într-o metaforă, dar expresia acesteia deranjează, reprezintă o făcătură industrială, în fața căreia a exulta artistic ți se pare, oricât de riscant ar suna, un gest ridicol. Alături de Centrul „Pompidou“ se află Atelierul lui Constantin Brâncuși, pe care marele sculptor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunetul clopotelor în special la anumite ore ale serii. în rest, pe unde trec ușile bisericilor sunt încuiate iar în fața lor nu-i nimeni. Sunt îmbătrânite, neîngrijite. îmi fac semnul crucii, îl salut în gând pe Isus ce stă acolo încuiat parcă ar fi săvârșit nu știu ce delict pentru care a fost penalizat cu recluziunea și merg mai departe admirând mușcatele de la ferestrele caselor sau intrând într-un magazin alimentar sau într-un bar pentru o cafea fără cofeină și cu mult
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de la hanurile din acest sat și trebuie să-mi revizuiesc ideea ce o aveam despre acest pelerinaj. Deși peste tot scrie albergue des peregrinos, nu-i văd să se roage, să caute bisericile; probabil mulți s-au descurajat văzându-le încuiate, nu au rozarii în mâini, nu se roagă pe drum, nu cântă cântece religioase. Sigur că au și gânduri religioase și vor să ajungă la Santiago de Compostela la mormântul apostolului Iacob. Sigur că fac eforturi mari fizice și mă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
află mănăstirea cu dudul lui Zaheu. Lângă șoseaua frumos asfaltată este o frumoasă mănăstire cu un singur călugăr. E uimitor ce poți vedea de cum intri pe poartă. Poarta este Înaltă, de câțiva metri, nu poți vedea nimic În spatele ei. Este Încuiată. Părintele David bate În poartă și În câteva clipe ne deschide o bunătate de om. Ne invită În curte. Ce să vezi!? Mare minune! La vreo 5 m distanță de poartă este Dudul lui Zaheu. Așa Îi spunem noi - dud
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-n suflet să străbat... Cu pacea mea Cerească Cum Ceru-n lung, Și lumea-n lat Nu pot să-ți dăruiască. Dar lumea-mi spune Să Te las Afară și astă dată Tu tot la ușă ai rămas La ușa Încuiată Te-am auzit ani mulți pe rând Chemându-mă pe nume Dar n-am deschis Iar Tu plângând Te-ai dus străin În lume Dar astăzi singur mă-nfior De-a mele fapte rele Iisuse și te chem cu dor În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
toate spitalele publice Îl refuzaseră. La Charity i-au zis: „Întinde-o! Murdărești de sînge peste tot”. Astfel că a venit la sanatoriul acesta, unde mai fusese și cei de-aici știau că e solvabil. Ceilalți erau o grămadă de-ncuiați și picați din lună. Genul pe care-l Îndrăgesc psihiatrii. Genul care pe doctor Fredericks putea să-l impresioneze. Era acolo un tip mic, slab, palid, cu carnea lipsită de sînge, aproape transparentă. Arăta ca o șopîrlă rece și anemică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un moment dat, am crezut că mă pune la Încercare, astfel că am făcut, În felul meu, ascultare. Am rămas Însă și fără spovedanie, și fără Liturghie, iar enigma n-am dezlegat-o, pentru că ușa la care am bătut era Încuiată. Să fi uitat părintele de mine? Voi afla cel mai probabil mâine, când iarăși voi bate la ușa frăției sale, explicând toată tevatura. Cu tot frigul Îndurat, Întâmplarea a avut și partea ei bună, Întrucât n-am stat degeaba și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
poate fi vorba aici. „Gaumen“ se cheamă în română cerul gurii. Ceea ce nu sună patetic. În română poți profera lungi afurisenii cărora să le dai mereu noi și neașteptate întorsături. În această privință, germana e o limbă de-a dreptul încuiată. Deseori mă gândeam că cerul gurii nu poate fi decât un loc foarte încăpător, unde înjurăturile se transformă în tirade poetic-afurisite ale înverșunării. O înjurătură românească reușită, așa le spuneam pe-atunci prietenilor mei români, este pe jumătate o revoluție
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Cocotele se omoară cu veronal. Vânzătoarele, întâi se iubesc cu vre-un derbedeu pe la Galata sau Nicolina, apoi devin pesimiste și se îndoapă cu sodă caustică până le plesnesc ochii. Femeile din lumea bună se împușcă în dormitor, cu ușa încuiată, perforându-și apendicele sau splina. Elevele de la pensioane sau de la școala de moașe, fie că nu le-a răspuns "individul" la amor, fie că le-a profanat sentimentele de totdeauna, se omoară în grădina Copou, sorbind o litră de tinctură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de tei păliseră, trecuseră de apogeul frumuseții lor, amintind de nostalgia timpului trecut când ei se plimbau umăr lângă umăr, auzindu-și respirația unul celuilalt, transformânduse în una singură. - Căsătoria noastră oare nu înseamnă nimic? Viețile noastre! Îmi țin viața încuiată. Da. Mam hotărât. Voi pleca să aflu cum stau lucrurile acolo. Orice ființă umană are dreptul la viață. Ieșise din nou la fereastră nedorind să rupă vraja viziunilor de care avusese parte. Acum strada îi părea cufundată în umbră, felinarele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu mai stea ridicate, mai ales seara, îmi spune doamna Teona calm, pe același ton sigur pe care purtăm discuția. Să fiu pictor, spun eu, nu aș vinde nimănui vreun tablou; le-aș oferi doar expozițiilor. E barbar să ții încuiate niște frumuseți. Ele sînt zămislite, de om ori de natură, ca să ne încînte privirea, să ne facă viața mai frumoasă. Florile acestea de magnolie, de exemplu, sau florile în general... Obiceiul de-a vinde flori e urît. Florile, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aspectul casei, care chiar era frumoasă, cu frumoasele covoare de care ți-am vorbit într-una dintre scrisorile mele, probabil pierdute, covoarele bogatei moștenitoare. Iar după cină, o lecție de o oră și ceva cu Chirana, mai proastă și mai încuiată ca oricând. [...] Scrie-mi dacă ai primit cele șapte scrisori ale mele sau trebuie să le socotesc definitiv pierdute. Acuma, slavă Domnului, văd că scrisorile trimise prin poștăajung la timp - și simt că renasc. Fii curajoasă, fata mea, curajoasă și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la pândă. În primul rând, gata cu Lust. [Mabell] e speriată văzând că i s-a închis ușa în nas, căci individul a plecat fără să aerisească, fără să-și facă patul; asta o sperie. De altfel, și noi stăm încuiate. Individul nu s a mai întors de azi-dimineață de la 8; am închis ușa care desparte cabina telefonică de camera mea, am dus aparatul în vechea lui cabină; baia e comună (!!); am închis ușa de la bucătărie. Chiar și așa, trebuie să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu erau altceva decât microfoane În miniatură: „Din verificările efectuate rezultă că soția acestuia șade În prezent numai la domiciliu Împreună cu o soră a sa, nefiind posibilități de pătrundere pentru efectuarea lucrării”. Oare cum intrau securiștii travestiți Într-un apartament Încuiat? Firește, ca mai toți șpringarii, cu ajutorul cheilor potrivite sau chiar a șperaclelor, ordinare unelte a hoților de rând. Era această acțiune legală? Nicidecum dar securiștii făceau abstracție de orice lege În scopul atingerii țelului propus. Metoda, mai „curată” ca să-i
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de lângă dormitorul Bateriei. Acolo era și magazia Bateriei. S-a retras, nimeni n-a auzit nimic pentru că el și-a pus niște saltele și niște perne pe el și-a tras un glonț în inimă. N-a mai apărut, ușa încuiată, știau toți că este acolo, au văzut că nu răspunde s-au impacientat. El avea telefon direct din dormitor sau de la Remiză direct în biroul lui. Au sunat, au sunat, au bătut în ușă. Nimic. Până la urmă au spart ușa
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a apărut la noi. Înainte de refugiu, la Galați, o aveam deja în casă (într-o după-amiază de mare reușită detectivistică - evocată în volumul de amintiri anterior - mama s-a lămurit, în sfârșit, cum fura Cati dulceață din dulapul, în permanență încuiat, de pe hol: simplu, ingenios de simplu, scoțând sertarul - care nu era încuiat - și introducându-și apoi mâna expertă în cavitatea dulapului până ce dădea de borcanul cu pricina, așezat la locul lui, pe raft). De unde venea, de la cine o luaseră părinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
multă băutură, precum și de închirierea sălii Căminului Cultural de la primărie contra unei sume destul de modeste. Contabila primăriei m-a încurajat să organizez balurile și mi-a promis că va fi alături de mine. Dintr-un sertar pe care îl ținea mereu încuiat, a scos bilete speciale pentru astfel de activități. A fost o idee foarte bună organizarea balurilor, deoarece am reușit să strângem bani suficienți pentru a repara căminul, făcându-l propice pentru spectacole, film și alte activități. La primul bal am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unde au dispărut toți? Tovarășul secretar Țăpoi este încuiat de mai bine de o oră pe dinăuntru cu secretarul primăriei. Mi-am făcut o cafea și am așteptat, întrebându-mă ce or fi făcând atâta timp cei doi în biroul încuiat. Din când în când suna telefonul de la Biroul Electoral Județean (B.E.J.) pentru a mă întreba dacă a plecat mașina cu voturile și procesele verbale. Nenea Turuică (așa îl dezmierdam pe guard), spune-le că a plecat mașina! Acesta se bucura
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]