1,441 matches
-
spate, cu bretonul retezat deasupra sprincenelor trasate în tus că la zeițele egiptene, Mărțina Herseni este genul de femeie nu trece neobservată pe stradă. Bărbații o studiază, câțiva dintre ei o doresc nebunește, dar sunt puțini curajoșii care s-ar încumeta să-i pună prirostriile în biserică. De altminteri, nici ea nu este interesată de un contract matrimonial pe viață. De o semnătură în fața ofițerului stării civile -Aștept cavalerul meu, pe cal alb și cu frâul de aur! Glumea odată. Pe
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
muzica și tot el țipa la lăutari să cânte mai cu foc. Era un vlăjgan de temut, țiganii tremurau la gândul că, dacă se supăra, Costache făcea arșici din dobă și din viori. Acordeonul îl facea armonică! Greu se mai încumeta vreo fată să danseze cu el, moarte cădeau după dans. Nici la prășit nu se mai duceau câteva zile. Flăcăii satului îl respectau de frică, nu aveau curaj să-l contrazică nici la arat, nici la semănat, dar nici la
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
gospodina casei. Acuși o să se mărite și ea, atunci o să fie greu de mine. Numai să dea de un om bun, că-i păcat de ea. Cuminte, frumoasă și harnică. Mă-sa în picioare. - D-apoi, taică Grigore, eu mă încumet să-ți cer mâna fetei. Îmi place de ea, și ei de mine. Vreau să o iau la mine acasă, să o fac nevastă. Numai să fii de acord. Eu sunt om de cuvânt și vreau să-mi respect femeia
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
Lunișoara...nici stelele...nici copacii...nici măcar îngerul său păzitor... Nimeni nu-l poate salva pe Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici cu cineva... cu ceva...o pușcă acolo...Nimeni! Nimeni... Cine să se încumete pe vreme de iarnă, noaptea, în Ajun de Crăciun să treacă prin coclaurile astea pustii? De două ori uff, uff! Și mai sunt doar doi kilometri până în sat... Îmi sugerați să strig după ajutor? Să alerge careva până aici, cu
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
divinității primordialitate în întâmplările sorții. Tocmai succesiunea acestor marcări dar și trecerea în periplu de la sinteze ideatice mistice- ca în poezia Credință Al treilea și ultimul nivel, Cel revelat, e mai presus de-aceste închipuiri și-nspăimântări terestre. Doar duhul se încumetă spre el, Doar duhu-n zboru-i liber către El, Șoptind, ca ucenicul: Domnul este!- la cotidianul citadin, denaturat, imund, de la inefabilul unor tablouri mirifice la formulări frapante, fac din acest joc cerebral o lectură unitară, incitantă. Și iată cum poetul susține
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
împăratul Traian (106 e.n), ar fi ascuns o parte din comori, sub albia pârâului Boișoara și în grotele ce au fost astupate cu stânci, ale satului Găujani, protejate de legăminte și blesteme cumplite, împotriva celor care s-ar fi încumetat să le fure. Tot aici s-au ridicat și cnezatele lui Seneslau și Tihomir, tatăl lui Basarab Întemeietorul și ctitorul Țării Românești, cel care la înfrânt decisiv la Posada în apropiere de Perișani, pe Carol Robert d*Anjou, regele Ungariei
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
aceasta. În acest al doilea poem disting, în imaginile avatarului, un lup prădător, războinic, o luptă chiar între cele două ființe spirituale, acum unite definitiv într-o singură ființă apărătoare, ( Noi, dublul nepătruns, întunecat) cu un gnom care s-a încumetat a ponegri, spune poetul. Lupta soldată cu înfrângerea ambilor combatanți, readuce aceeași imagine a lunii la final, de data asta într-un tablou al sfâșierii. Am găsit, în Dicționarul de teme și simboluri al Doinei Ruști , exemplificat un bocet vechi
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
răcoarea pereților de lut. Soarele Bărăganului arde cu putere pe ulița, dandu-mi amețeli și dureri de cap. Străbunicilor mei le-ar fi rușine cu mine, așa lipsită de putere și de eficiență cum sunt. Dar vine seară și mă încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
răcoarea pereților de lut. Soarele Bărăganului arde cu putere pe ulița, dandu-mi amețeli și dureri de cap. Străbunicilor mei le-ar fi rușine cu mine, așa lipsită de putere și de eficiență cum sunt. Dar vine seară și mă încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
răcoarea pereților de lut. Soarele Bărăganului arde cu putere pe ulița, dandu-mi amețeli și dureri de cap. Străbunicilor mei le-ar fi rușine cu mine, așa lipsită de putere și de eficiență cum sunt.Dar vine seară și mă încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
ale perioadei respective. Poate chiar noi suntem vinovați având așteptări prea mari de la aceste persoane care se zbat în pragul juvenil al unui caracter îndoielnic, nesupus și nestatornic. Uneori îți simți sufletul hărțuit, împotmolit la porțile dezamăgirii, incapabil să se încumete să sară acel obstacol insipid, dar atât de viu și rigid și regretele cad greu, ca o grindină. Remușcări nu pentru ce ți s-a făcut sau pentru cum ai fost tratat, ci pentru încrederea acordată cuiva care nu te
PRIETENIE, FLOARE RARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368117_a_369446]
-
Dacă încerci să savurezi peisajul, sigur vor veni la tine câțiva homeless, să te deranjeze. Iar muntele de la poalele orașului nu mai poate fi loc sigur de drumeție. Întâlnirea cu ursul este iminentă. Până sus, în vârf, puțini se mai încumetă să facă traseul pe jos, cu picioarele. În urmă cu un sfert de secol era însă ceva obișnuit pentru locuitori. O pereche de bătrâni mi-au povestit odată, în urmă cu treizeci de ani, că ei fac traseul zilnic. Acum
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
în afara carosabilului și a alergat spre zona de unde a văzut că Maserati-ul a părăsit șoseaua lovindu-se de parapet plonjând în necunoscut. Se vedea printre copacii rupți corpul contorsionat al autoturismului. Farurile încă îi erau aprinse. Nimeni nu se încumetase să coboare pentru a afla dacă șoferul mai era în viață. Se repezi să ajungă cât mai repede lângă mașină. Nu se gândea că aceasta putea să facă explozie. Se simțea în aer un puternic miros de benzină. Presupunea că
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
se plimbe prin parc. Trebuie să sosească de acum, are o oră de când a ieșit din casă. - Ce mai faceți voi? - Ca doi pensionari, la televizor, o carte și uneori câte o scurtă plimbare prin parc. Mai departe nu ne încumetăm să plecăm. - Uite ce vreme frumoasă. De ce nu ieșiți la o plimbare în afara orașului sau să plecați la munte în weekend? - Nu ne mai arde de ieșiri în aer liber la vârsta noastră. La munte trebuie să avem șofer, bunicul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
vreme frumoasă. De ce nu ieșiți la o plimbare în afara orașului sau să plecați la munte în weekend? - Nu ne mai arde de ieșiri în aer liber la vârsta noastră. La munte trebuie să avem șofer, bunicul vostru nu se mai încumetă să conducă pe distanțe așa lungi, obosește, nu mai vede bine... - Da, așa este. Noi am fost la Gârboavele, vreme frumoasă, pădurea înfrunzită. Am făcut și un pic de plajă... - Cum! V-ați despuiat în pădure în văzul lumii? - Nu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
mai văzut ceva asemănător? Sublim exemplar. Și am mai zărit câteva domnițe delicioase. Baronul se împăuna cu gusturile lui în materie de femei. Lordul încerca să-și adune gândurile. - Prietene, s-a întâmplat ceva? Ai o privire ... nu m-aș încumeta, să îți pun o sabie în mână acum. - Nu ... nu s-a întâmplat, nimic! Eram preocupat de afacerea noastră. - Acum ne distrăm. Lăsăm afacerile pe mâine. Poate ne introduci în societatea doamnelor. - Din păcate, probleme de familie mă sustrag acestor
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
VEGETAȚIA LUXURIANTĂ "A EXEGEZELOR NIETZSCHEENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Călătorie prin “vegetația luxuriantă “ a exegezelor nietzscheene Eseu de Al.Florin ȚENE Cu mulți ani în urmă m-am încumetat să călătoresc prin lumea exegezelor nietzscheene și de atunci nu am mai reușit să ies din “ vegetația luxuriantă” a acestora. Am impresia că, încă, mă aflu într-un ținut brazilian, sau mai bine zis într-o indefrișabilă și misterioasă mlaștină
CĂLĂTORIE PRIN VEGETAŢIA LUXURIANTĂ A EXEGEZELOR NIETZSCHEENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354394_a_355723]
-
trimiteri în subconștientul auditorului. Pusă în scenă însă, piesei nu i s-ar descoperi sensurile - trimiterile biblice, filozofia - celor care cred că dețin tot adevărul în comparație cu cel blestemat să ducă pe lume o viață de câine. Regizorul care s-ar încumeta să pună în scenă piesa unui învins în lupta sa cu absurdul, mi-ar părea cel puțin desprins din personajele ce populează piesele lui Ionesco, singurul care ar ține scara aia șubredă din finalul piesei și pe care mizeria încearcă
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
întocmai cum voise El. Domnul zâmbi și apoi se întoarse către oameni și spuse: - Care dintre voi, feți tineri și frumoși, va ști să-mi răspundă la o întrebare, acela va fi soțul Prințesei, Împărăteasa Țării Lalelelor. Ce spuneți? Vă încumetați să-Mi răspundeți? - Daaa! Vom răspunde Doamne, dacă vom ști, răspunseră ei. Și atunci Domnul îi Întrebă: - Dragii mei! De unde am venit Eu acum? - De printre Stele și Soare ai venit Doamne, spuse unul dintre feți. - Din Rai, mai spuse
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Copii > PĂDUREA NEUMBLATĂ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Acum am să vă spun o poveste nemaipomenită, despre o pădure înfricoșătoare, în care nimeni nu se încumeta să pună piciorul. Copacii săi erau atât de înalți și de stufoși, încât nici măcar razele soarelui nu puteau pătrunde în ea. În unele nopți, dinspre pădure se auzeau țipete care nu semănau nici cu glasul oamenilor, dar nici cu cel
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
adevărat, pictura doamnei Denisa Mihăilă. Nu-mi erau complet străine lucrările sale, dar abia acum am avut prilejul și răgazul să le contemplu cu atenție, să reflectez la alcătuirea, sensul și personalitatea lor și, după un oarecare răstimp, să mă încumet, atât cât îmi stă în putere, nu a le descrie, nu a le povesti, ci a le analiza, a le interpreta, a le tranfera, din limbaj plastic într-un limbaj în egală măsură discursiv și hermeneutic. Am avut, astfel, șansa
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
pe niște flori nereușite, de o culoare îndoielnică, prinse cu capse pe o bucată transparentă de celuloid. Arta înseamnă frumos! Nu tot ce poartă un șnur alb-roșu, însă, este o parte frumoasă de primăvară și nu toți cei care se încumetă a surprinde revenirea la viață după iarnă, pot fi numiți artiști. Cum ar fi să existe o selecție a obiectelor care pot să fie numite mărțișoare și cum ar fi să se interzică agresarea privirilor cu încercările nereușite? Ne așezăm
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
la plimbare. Rămâneau doar unii tineri și prietenele lor, și ei împătimiți ai jocului. Abia acum începeau adevăratele jocuri. Acele jocuri din legendă...Pe care le jucau numai bărbații cei mai sprinteni și mai vânoși. Fetele și femeile care se-ncumetau să rămână lângă ei, trebuia să fie tot așa de sprintene și puternice, ca să reziste acelor ritmuri. Strigăturile coordonatorului de joc( pentru că și aici era unul), erau țipate, scurte, sacadate. -Unu...doi...trei...stâng’afar’! Așa, așa! Pe loc, pe
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
o salveze de la moarte. Se închină și se rugă la Dumnezeu, mulțumindu-i pentru fapta Sa. El a fost îngerul păzitor al fiicei sale. Doamna Trifan, îi transmise lui Ștefan mulțumirile soțului și ale fetei, pentru faptul că s-a încumetat s-o salveze, riscându-și viața. Îi va fi recunoscător veșnic și este fericit că în această vară au devenit colaboratori, poate că vor fi și în verile viitoare dacă afacerile le vor merge bine și în continuare. Familia Trifan
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
conflict direct cu natura. Totul a început odată cu marea industrializare, apoi a continuat cu defrișarea masivă a pădurilor. Aproape jumătate dintre suprafețele împădurite ale lumii au căzut pradă omului hrăpăreț și avid de bani, în ultimul secol. Deși rareori mă încumet să fac drumeții pe meleagurile patriei, de fiecare dată constat în timpul parcurgerii traseelor turistice, măcelul făcut cu pădurile țării. Ca și în alte domenii, banul este pus de fiecare dată pe primul plan, iar natura și starea de sănătate a
RELAŢIA DINTRE OM ŞI NATURĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353662_a_354991]