1,549 matches
-
iubirea poposește vine un ceas înlocuiește visul îndepărtata fire reneagă nemurire copilăria vine și se așează-n prag prea multe voci la rând...grijania, grijanii, de foame nu mai plânge Dumnezeu întoarce privirea mai departe răsucește-n palme un destin îndeasă pe gât prea multe lacrimi apoi tot El șoptește ca să duci: învață să plângi, învață să taci, să duci, să duci... singurătatea a ales viața ochii au plâns umbrele fac cerc o întrebare doboară adâncul cerului iubirile șoptesc nopților să
UNDE EXIST? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371105_a_372434]
-
și ele drumul, Așa cum și lampadarele o fac, Neștiind ce caut , așa târziu, Nici eu nu știu cum am ajuns, sunt trist. E frig și ceață pustie din locul de veci, Mă face să-mi ridic gulerul de la palton Și să-mi îndes mâinile tremurânde În buzunarele largi și goale. De obicei, pe-o vreme că ăsta, se-ascund, Mănuși negre, din piele pe aici și deseori, Găsesc o căciulită, șaizeci la suta lâna, Iar restul...ce o fi, ce rost mai are să
CIMITIRUL de COSTI POP în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347805_a_349134]
-
lumii” (anima mundi), în rezonanță cu el, o creație interioară care e ca un reflex firesc al creației din care facem parte („Melancolia unui asfințit/ e gata să plesnească/ de sub povara timpului/ astăzi, îi deschid porțile/ voi lucra zorit/ așezând/ îndesând/lumina”). Ne-am obișnuit să ne conformăm normelor „vieții obișnuite” și să privim fenomenele exterioare (succesiunea dimineților, a nopților, a zilelor săptămânii, a anotimpurilor), locurile, etc. ca pe fenomene și „entități” pur fizice, pur exterioare, fără să mai putem intui
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
istorice, haiduci... încât, parcă eroii din filme îl vor fi interpretat cândva pe el și nu invers, la un moment de răspântii ale odiseei actorilor. E un mare, uriaș actor și viața îi este așijderea! Când apare pe scenă, se îndeasă în jurul lui lumina, ca și bucuria în inimile publicului. Publicul este un râu iar Florin Piersic este afluentul lui. Nimic nu-l mai apasă de sus pe nimeni, când vine în fața sa, Florin Piersic. Chiar dacă s-ar pregăti de somn
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]
-
primit la vremea lui de public, sorbind cafeau în liniște într-un colț din salonul verde. La o masă de alături se află același tânăr, pe care il găsea aici, ori de câte ori venea.Acesta scria mereu pe un caiet, ce-l îndesa cu neglijență în buzunarul hainei, când se ridică să plece. Bătrânul scriitor, de data aceasta, era îngândurat pe motivul unui conflict cu o rudă, privind testamentul ce dorea să-l facă la un notar din oraș.” Prietenii ți-i alegi
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
pe unde apuc și eu : ochi sau gură! Așa că merg în continuare printre lacrimi și stânci. Înot sub nivelul mării interioare. Sparg stelele de mare ca pe niște nuci. Poftim : aceasta este inima. Inima tristeților mele. În ea s-au îndesat toate : nașterea dragosta și moartea! Probabil că am o inimă mare, nu-i așa , domnule cititor! Și încăpătoare, doamnă cititoare? Și gingașă, ca o fetiță de grădiniță? Ba este o inimă imposibilă! Plină de mofturi a la Caragiale și de
EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346879_a_348208]
-
că, într-adevăr, adepții galileeanului puteau încerca să fure trupul acestuia generând în acest fel o rătăcire și o dezbinare și mai mare, care ar fi putut lua conotații nebănuite. Tetrarhul își aranjă straiele cusute în fir de aur, își îndesă inelele mai tare pe degete și păru că îl ia transpirația. Devenise dintr-o dată nervos. -Ce vom face dar? întrebă el punându-și sceptrul alături pe un suport aflat lângă jilțul său. Fariseul nu pierdu vremea și începu a vorbi
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
A! Ce frumos! Nu trebuia să te deranjezi cu un asemenea cadou. Vino să te sărut aici de față cu toată cancelaria, pentru această surpriză plăcută. Pleoscăiturile se auziră de parcă au făcut-o intenționat să fie remarcate, apoi Georgeta își îndesă nasul său acvilin printre petalele zambilei. Nările i se dilatară de plăcerea parfumului. Închise ochii ca și când ar fi vrut să rămână impregnată acea suavă adiere parfumată de primăvară florală. Se îndreptă spre scaunul său și își așeză caseta cu mărțișorul
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
ca să bage spaima în șoferii nevinovați, cărora între timp li s-a făcut părul măciucă pe banda a doua, lată de numai doi metri, lângă roțile cât casa ale câte unui buldozer condus de un monstru bărbos, ce râde diabolic, îndesând mașina ta lucioasă tot mai aproape de parapet. Dacă nu mai știi când ai văzut ultima restricție de viteză și nu ești sigur dacă poți să-i dai bice nelimitat, numără până la 60, timp în care ar trebui să apară ceva
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
haltă. Bărbatul măcinat de gânduri, uită să o salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta la vânătorii de munte - și-o ia la pas. Burnița toacă mărunt, mărunt - vestea sosirii. Vântul se prăvălește peste călător, îl cuprinde ca pe-o jucărie și șăgalnic îl
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor umerii și își pleacă și mai mult chipul îndesându-și protector gâtul la adăpostul gulerului. E îndârjit. Nici ploaia, nici vântul, nici umezeala, nici întunericul, nimic din toate acestea nu-l pot abate din drumul său - să se întoarcă, din contra îl ațâță și îi strecoară speranța - O să se
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
haltă. Bărbatul măcinat de gânduri, uită să o salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... Citește mai mult Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
haltă. Bărbatul măcinat de gânduri, uită să o salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... IV. HAINA, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012. - Fa Leano, m-a sunat Jicu, frate-miu, că mâine e musai să fim la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
cu scepticism, crezând că o fi vreo carte de proză „dulceagă” a unui novice, sau de poezii, așa cum scrie „tot românul care s-a născut poet”! Purta titlul „Izvorul iubirii”. Am luat-o, i-am mulțumit politicos autoarei, și am îndesat-o în geanta mea de voiaj alături de alte „trofee” agonisite la întâlnirea cu alți oameni de litere prezenți la eveniment. Apoi am uitat de ea... adică de carte. Vacanța s-a terminat și m-am întors în Țara Cangurului cu
DANAELA ŞI IZVORUL IUBIRII de GEORGE ROCA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345065_a_346394]
-
lucrurilor vechi, cu o dorință de nestăpânit. Căutăm măsura cea veche, ochii care se pierdeau în voalurile vieții, zâmbetele cu semnificații nemuritoare, atunci era prea mult, acum e prea puțin, nu știm să le manageriem în chip optim, le-am îndesat în saci cu forță și am închis gura sacilor, conservând trecutul care moare pas cu pas, lăsând câteva panglici de prezență. ...Acum aș vrea să dezleg sacii, aceiași saci reduși la tăcere și observ că mi se adună saliva amară
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
Unii dintre noi suntem nevoiți să-i spunem copilului - azi n-am cum să-ți iau "ceva bun". Nu vreau să intru în detalii... în ziua a cincea, am... furat o geantă. Slavă Domnului, nu m-a prins nimeni. Am îndesat în ea dulciuri și gata, am pus-o la loc. În seara cu pricina. știu sigur că doi copii rodeau "ceva bun" și că o mămică lacrima de fericire. vazandu-si splendorile încântate. În ziua a șasea, adică ieri... n-
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
învolburate ale Dunării, anafoarele furioase ce se împleteau și se despleteau jos la rădăcinile plopilor albi și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de neoprit al fluviului. Își înfășură picioarele în niște oghele colorate, apoi și le îndesă în cizmele de cauciuc mult prea mari pentru el, luă traista pregătită dinainte cu demâncare, bățul sprijinit de peretele casei și plecă înspre grajdul animalelor ce așteptau liniștite. Era toamnă, și peste câteva zile începea școala. Simți dintr-o dată mirosul
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
Tosca a lui GIACOMO PUCCINI a pătruns în spațiul fără de margini al eternității, ca o ilustră necunoscută, exact în propria sa patrie de suflet. Să fi fost acesta „prețul” ingrat prin care HARICLEEA DARCLÉE și-a plătit cu vârf și îndesat pe pământul țării celebritatea construită cu atâta ardere lăuntrică în afara ei?!... Ar fi extrem de dureros ca răspunsul afirmativ la interogația retorică anterioară să constituie, de fapt, esența adevărului unic. Credem, totuși, că numai vanitatea oarbă a mediocrității cultural-politice din acea
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
ucenică. Alerg să-i dau o mănă de ajutor, și țâșni pe ușă cu coada-i lungă și stufoasă. Marița ajunse la gârlă și se aruncă disperată în apă. Flăcările se stinseră, întunericul o cuprinse, iar o arătare hidoasă o îndesă cu capul în noroi până își dădu duhul în chinuri. Între timp vrăjitoarea ridică din umeri puțin nedumerită: - S-a supărat cam repede, dar și ea l-a zgândărit. Așa-i când te joci cu dracul și nu-ți cunoști
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
câte o sută fiecare. - Dacă îi numără bărbatu’ meu am pus-o ! O să-i spun că i-am împrumutat unei prietene până la prima chenzină. Da’ să știi că-i pentru ultima oară ! Îi întinse banii, bărbatul îi luă și-i îndesă în buzunar, după care o prinse din nou pe muiere în brațe, învârtindu-se cu ea prin dormitor. - Te iubesc mult de tot Miorițo ! Te ador ! - Și eu te iubesc Paveluș ! Brusc, o bătaie în ușă îi făcu să împietrească
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
să se îmbarce, iar cineva transmite prin stație instrucțiuni repetate. - Văd că ne-au luat-o alții înainte! îi spun. Mă duc! - Caut-o, mai întâi, pe Ingrid, că n-am prea văzut-o! O găsesc strângându-și lucrurile și îndesându-le într-un geamantan. - Întodeauna pățesc la fel! se plânge ea. Vezi dacă îl poți închide tu! Îl închid, apoi o însoțesc în drum spre bărcile de salvare. Voquin ne vede și ni se alătură. - Aud că ne bagă în
DRUMUL APELOR, 33 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376314_a_377643]
-
mare. La început, abia ajunși pe plajă, s-au apropiat de marea care spumega lin, continuând să arunce în joacă peste nisip, scoici colorate: roz, galbene, bleu, albe... Hârjonindu-se, cu strigăte de încântare, s-au apucat să strângă scoicile, îndesându-și-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit privind lung imensitatea aceea de apă limpede ce se
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
morală creștină ortodoxă...” pentru că „Așa sunt cărțile Nadiei Linul Urian. Portrete de oameni plini de frumusețe și hâr, prin care străbate lumină, sau, în opoziție, suflete opacizate de țină păcatelor. Citiți doar «Cânepă» și vedeți cum se străduiește autoarea să îndese în desaga neuitării terminologia, ștearsă de tot din memoria colectivă a românilor, legată de această esențială ocupație a femeii de la sat, care posedă o adevarată industrie casnica a confecțiilor vestimentare tradiționale românești : melita, urzoi, stative, drâglă, sucala, ițe, nevedire, hecela
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
actriței Doina Ghițescu, ar decădea adâncul iadului ce-așteaptă pe supărat cu gura prăpastiei căscată! Vocația înaltă pe care o are actrița Doina Ghițescu este intonația voioșiei în intertextualitatea unor glume citite din zâmbet. Dacă nu e observată când spusele îndesate cu spirit intră în largă eufonie cu râsul ei și în totală concordanță cu destinderea feței pe care joacă o bunătate spulberătoare de umbre, privitul pierde gingășia actriței, lacună a multora... Cine prinde câteva terminologii poetice din umorul ei irezistibil
DOINA GHIŢESCU. ÎMPREUNĂ, EDUCAŢIA ŞI PERSONALITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376675_a_378004]
-
publicității. Epilog Înmormântarea se desfășură la cimitirul de la marginea municipiului. Veniseră mulți dintre profesorii șicanați în mod odios de Doru Olabă. Ar fi dorit să spună ceva de rău. La fel și profesoarele care își plătiseră postul cu vârf și îndesat la doamna Olabă când aceasta era inspectoare. Femeia le luase și pielea de pe ele pentru o pâine amară. Rămaseră datoare la bănci, pe toată viața. La fel și cei șicanați diabolic de femeie, pentru că exista pericolul, dacă criteriile ar fi
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]