567 matches
-
națională (desprinderea Ardealului de Nord din trupul țării, ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940), volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
interpret. Neagră-i noaptea unde dormi acum, tradusese acesta. Se roagă pentru fiul ei mort. Faulques o văzuse pe Olvido Încuviințând pe Îndelete, luându-și cu mâna fulgii din păr și de pe față și fotografiind-o din spate pe femeia Îndoliată care stătea În genunchi, o siluetă neagră lângă grămada de glod negru stropit cu nea. Apoi Olvido lăsase să-i cadă camera pe piept, se uitase la Faulques și murmurase: „Câtă vreme există moarte, există și speranță”. Spunând acestea, surâdea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În bântuirea cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui locus amœnus salvator, dar și enigmatic-Înfricoșător. Nădejdea pe care și-o pune sinucigașul În jurnal nu e cu mult mai mare decât a naufragiatului În mesajul din sticla aruncată În valuri. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
știu că am să dispar și eu. (...) Dar eu nu vreau să mor. Moartea e prezentă În Jurnalele Sylviei Plath - dar nu prezentă În exces. Ea pătrunde În pagină mai ales prin aproximațiile ei - transformând textul Într-o vastă anticameră Îndoliată. Chiar dacă, literal, sinuciderea e pomenită doar de câteva ori, ea plutește ca o uriașă aripă neagră deasupra Întregului text. Sub forma timidității excesive, maladive, la Început („Mă simțeam bolnavă. Nu puteam vorbi dacă Îmi adresa cineva cuvântul. Vocea Îmi era
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să nu audă plescăitul cadavrului aruncat în apă, după cum corabia însăși nu putu scăpa de botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce Ahab și corabia lui se depărtau de Bucuria îndoliată, ciudatul colac de salvare atîrnat la pupa ieși brusc la iveală. Ă Ia uitați-vă colo, oameni buni! strigă un glas de cobe în urma noastră. Zadarnic încercați, străinilor, să fugiți de înmormîntarea de pe vasul nostru. V-ați întors cu pupa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
contrastului față de cadrul precedent (cearceaful alb, umflat de vânt, ca prefață la secvența inaugurării statuii sau silueta albă a acrobatului pe fundalul cerului negru). Și totuși, atât nu e de ajuns. Pentru că ar însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre a întune ricului îi dă târcoale circarului care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
evocarea celui dispărut. Ultima fază se caracterizează prin aceea că supraviețuitorul simte că s-a redresat și chiar a devenit mai puternic, după această încercare tenebroasă. De aceea, dorește să continue, animat de noi țeluri existențiale. în alternativa că persoana îndoliată nu reușește ca după doi ani să ajungă în etapa recuperării, se poate vorbi de un doliu patologic, doliu care are nevoie de intervenția unui specialist. Pentru gestionarea optimă a travaliului de doliu există câteva sugestii prețioase: aparținătorul să-l
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de înmormântare care au elemente comune în toate religiile (strângerea comunității în jurul celui care a suferit pierderea, dar și pregătirea plecării celui care a murit, darurile care se dau etc.) prin care cei din jur validează pierderea suferită de cel îndoliat și în același timp îi sprijină evoluția într-un ritual de reintegrare în curgerea normală a timpului, în spațiul comun al familiei și comunității, sunt „asistări culturale” ale persoanei/familiei care a suferit pierderea. Aceste ritualuri prelucrează, fac travaliul pierderii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
al bagatelizării. În molipsitoare descendență ceaușistă, președintele de-acum (cu acute complexe regale) își bifează, sub același înalt patronaj, și sfeștaniile la coliva lui Mihai Viteazul, și descinderea, pionierească, între bobocii începutului de an, și compătimirea formală arătată... patronilor americani îndoliați. Prea mult. Patronajul ăsta să nu cunoască oare, și el, răul de înălțime? Îl va cunoaște. Sigur. 4 octombrie Dacă pandantul unui monstru al istoriei, Marx, e hazosul cuartet Frații Marx, de ce n-am descoperi insolitul pandant întrupat în chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginarul creștin este tutelat de formele derivate din esența divină și de valoarea sacrificiului lui Christos − menținut permanent ca suprem judecător și ipostază unică a arhetipului puterii celeste. Dată fiind valoarea jertfei lui Iisus, omul medieval și-a trăit credința îndoliat și profund smerit. La un alt nivel, al imaginarului puterii laice, deși a rămas în toată perioada medievală simbolul spiritual incontestabil, Iisus a fost dublat în chip necesar de modelele clericilor sanctificați și de cele ale împăraților creștini, care au
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cafea etc.). Pe crucea centrală va fi pusă o uriașă sticlă de Coca Cola; odată cu creșterea luminii se va auzi o muzică-zgomot, la maximă intensitate; pe un scaun de plastic stă Octav, citind un ziar; vine o femeie în vîrstă, îndoliată, îl bate pe umăr.) Femeia: (îi spune ceva lui Octav, dar e imposibil să se facă auzită; Octav se duce și scade presiunea sonoră.) Mă mir că nu surzești. Octav: Doamnă, face parte din tehnica atragerii clientului. Cu ce vă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de șapte zile” (1Sam 31,13). Jelirea avea loc în mod obișnuit la intrarea în mormânt sau chiar în mormânt, și tocmai de aceea arheologii au găsit uneori o porțiune de paviment săpată mai adânc care să le permită celor îndoliați să se roage stând în picioare, după uzanța evreiască. Desigur, cadavrul era parfumat și pentru a se putea sta în interiorul mormântului. În mormintele și grotele mortuare s-au găsit multe sticle și vase de parfum. Ne putem imagina cât de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
afectiv și sexual pe împărat. A avut o fetiță cu suveranul și, întrucât gândea să devină împărăteasă, și-a sufocat fetița și a dat vina pe împărăteasa de facto. Revoltat, împăratul și-a repudiat soția și a înlocuit-o cu îndoliata concubină, devenind împărăteasa Wu. Fosta călugăriță budhistă și devenită împărăteasa Wu se amesteca tot mai mult în rezolvarea problemelor de stat, s-a înconjurat de oameni capabili și fideli. Ambițioasă, s-a mobilizat să-și elimine rivalele, primele vizate au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
spirituală a chipului, dimensiunea sa transcendentă. Confidentul a preluat însă culoarea cruzimii, a păcatului, roșul, ceea ce nu reprezintă un transfer de responsablitate, ci o punere în prezență, o cezură, precum și o desolidarizare a Salomeei de actul crud. Ea apare ca îndoliată, ca o bocitoare retrasă în suferința sa, fără să mai afișeze nimic din ceea ce definea feminitatea devorantă a Salomeelor decadente. Fără îndoială, din ciclul picturilor având-o ca temă pe Salomeea, aceasta afișează cel mai pronunțat influența iconografiei bizantine. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin predilecția pentru personaje pitorești, nonconformiste și pline de viață, pot fi citite și ca un poem de iubire pentru locurile natale. Strigătul ierbii (1978) este un roman în bună parte autobiografic, clarificările adolescentului cunoscând drumul spre lumină prin prețul îndoliat al binelui. Pe coperta a patra Mircea Sântimbreanu salută noua prezență literară, așezată și aici în vecinătatea stilului lui Fănuș Neagu. Alt roman, Iarnă căzută-n genunchi (1979; Premiul revistei „Astra”), reprezintă un mod mai amplu de reflectare a realității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]