4,024 matches
-
la pupa, azvîrlindu-l cu mișcări largi și Înfigîndu-l, cu precizie aproape matematică, În mijlocul unei scînduri groase atîrnate de farul pupa. Fusese Întotdeauna, Încă din prima tinerețe, primul harponier de pe vapor, cel mai puternic și mai precis În aruncări, cel mai Îndrăzneț și, de asemenea, cel mai inteligent cînd trebuia să facă Întoarcerea pe loc sau să ridice vîslele așteptînd ca fiara cea mare să țîșnească din adîncuri și era mîndru că nu-și pierduse puterea odată cu trecerea anilor. În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și faptul că îmbătrânea și era o momeală deja cunoscută, așa că nici unul dintre bărbații mai vârstnici pe care-i arestase deja nu se mai apropia de el. Cei mai tinerei credeau doar că era prea bătrân. Așa că Manus devenise mai îndrăzneț. Bikinii i-au devenit din ce în ce mai mici, ceea ce nu era plăcut la vedere. Voiau să-l înlocuiască cu un manechin nou. Așa că acum trebuia să poarte conversații. Să discute. Să fie nostim. Să-și dea de-a binelea osteneala să întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
simțise singur cum prințul stîrnea lumea prin simpla lui prezență, întotdeauna în preajma lui stăruia un aer de senzualitate nedeslușită. Și nu era vorba doar de femei și bărbați care se înfiorau în apropierea sa, ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zis atunci "splendid, domnule adjutant, ai lucrat splendid!". Se ceruse la raport personal după cel colectiv numai pentru a nu fi uitat, n-avea nimic de cerut, de reclamat, nici măcar de adus la cunoștință. Și fusese o mișcare isteață și îndrăzneață, prefectul în anul următor l-a căutat cu privirea în sala de raport, l-a găsit printre ceilalți și i-a făcut un semn amical cu mîna. Din acea zi nimeni nu l-a mai deranjat cu inspecții ori cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din salonul lui Basarab Cantacuzino, dar și de paharul niciodată gol pe care îl ținea în căușul palmei. "Ca să fii fericit trebuie să fii liber, iar ca să fii liber trebuie să ai curaj. Curajul, domnilor colegi, curajul este totul. Numai îndrăzneții înving și doar vocea învingătorului se aude. D'Annunzio, venerabilul meu prieten, soldatul-poet ori mai degrabă poetul-soldat, a știut să înfrunte Europa, dar ce spun Europa!, o lume, o lume întreagă și voința lui s-a impus. Fiume chiar dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o lume a tehnicii și a curajului, de fapt a curajului și a tehnicii, pentru a fi mai exacți, iar îndrăzneala este aceea care alege oamenii noi din fierberea întunecată a mulțimii, așa cum se alege spuma mării deasupra valurilor. Cei îndrăzneți, cei curajoși, cei care au puterea să-și poarte propria viață în palma deschisă, întinsă viitorului, ei constituie o singură categorie, indiferent de partea cui se află deocamdată, indiferent ce parte a lumii îi adăpostește: ei sînt condotierii, ei sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întîmpla așa pentru că știa multe, mult mai multe despre oameni, despre viață, despre politică decît la început. Atunci, la începuturi, era foarte sigur pe sine, simțea mai mult decît știa, iar o groază de lucruri îi reușeau pentru că oferea soluții îndrăznețe, neașteptate. Putea spune că avea pe atunci o îndrăzneală a inconștienței, nici nu băga în seamă complicațiile, primejdiile, consecințele, mai ales pe cele care îl priveau anume pe el, îi dădea bătaie, băga cărbuni în cazane și nu-și dezlipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cazane și nu-și dezlipea ochii de la ținta cuvenită. Dar asta a fost, vremea minunilor trecuse, lumea nu mai era tot atît de uimită, de zăpăcită, din pricina rapidității și îndrăznelii sale, deoarece chiar lumea însăși devenise mai rapidă și mai îndrăzneață. Chiar viața se trecea mult mai repede. Părea că în față se înalță o oglindă către care se îndreaptă cu pași din ce în ce mai mari, aproape plutind, o oglindă încă neclară, încețoșată. Nu știa ce va ajunge să vadă în ea, multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi arată că, în situația dată, el era ultima persoană care putea interveni în favoarea lui. —Acum eu reprezint legea, îi spuse. Iar legea prevede că neinițiații nu pot lua parte la războaie. Eu te apreciez, adaugă. Sunt convins că ești îndrăzneț, puternic și isteț și sunt sigur că ai fi de mare folos, chiar și numai că vâslaș, dar nu intenționez să influențez decizia Consiliului. — Dar au să-i trimită pe mulți care nu doresc să plece și cărora le e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că-și abandonau copiii, care apoi plângeau ore întregi, ceea ce ii enervă și mai mult pe cei care îi păzeau. Cât timp puteau să reziste în situația asta? Plecaseră din Bora Bora cu intenția să organizeze o operațiune rapidă și îndrăzneață de salvare, iar acum se vedeau prinși, tot mai mult, în această poziție absurdă de temniceri ai unor ființe respingătoare, care păreau să trăiască pândindu-le cea mai mica neatenție, ca să le sară la gât. Cățărate în palmierii cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ci faptul că totul se petrecea sub ochii celor de care, cu atâta viclenie, isi bătuseră joc. Își făcură apariția și mai mulți rechini, ca și cum vestea banchetului care se apropia ar fi ajuns deja până în fundul oceanului, iar cei mai îndrăzneți dintre ei le atingeau deja picioarele naufragiaților. Era doar o chestiune de timp. Navă lui Octar abia se mai ridică la câțiva centimetri deasupra apei. Un om scoase un strigăt sfâșietor când un rechin-ciocan îi smulse un picior, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii îndepărteze cu ajutorul unei sulițe lungi pe cei mai îndrăzneți agresori, care se ridicau, încercând să ajungă până la ei. Unul dintre rechini chiar sărise pe punte și lovea sălbatic cu coada în stânga și în dreapta, încercând să-i ajungă pe cei aflați cel mai aproape. Era o luptă disperată pentru supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aruncă hainele și intră în baie. Încăperea mică era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și fiecare, în parte, îi crease un sentiment ambiguu de teamă. Creșterea dureroasă a sânilor, rotunjirea coapselor, scobitura delicată a spatelui și arcuirea îndrăzneață a șezutului. Le studiase, cu o oarecare încântare, dar nu-și schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea la clasa de electrotehnică și din nou colegă de bancă cu Luana, o privea cum stă cuminte, cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-ai prostit în vacanță sau ești îndrăgostită? Luana continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când, forme îndrăznețe de femeie. Îi privea sânii pe furiș, lipsit de curajul de a-i mângâia, de a și-i aduce aproape. Se trezi, peste noapte, lipsit de îndrăzneală și inițiativă în fața unei femei superbe și independente, pe care o dorea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dori să-l vadă Îna poi, În țară, a zis Bill bătând cu degetul În masă În fața reproducerii Capturării Prințului Diponegoro. Ar merge de minune În tr un mare spațiu public, poate la Palatul Prezidențial. E o lucrare nobilă, demnă, Îndrăzneață În ceea ce reprezintă, totuși de Înaltă ținută. E subiectul ofertelor noastre oficiale, al negocierilor care, să zicem, sunt bine documentate. — Cum de știu eu Întotdeauna, Bill, că-i ceva necurat În ce te privește? Margaret se aplecase să privească diapozitivul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Părea să fie un comentariu generalizat și fetei îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe urmă, puțin câte puțin deveni tot mai îndrăzneț, începu să se intereseze tot mai în amănunt de lecțiile Carminei, să-i reproșeze că nu acordă suficient timp manualului de psihologie sau celui de anatomie, să-i spună că va pierde examenul dacă nu intră într-un program de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la mare amândoi. Am călcat în gară și m-am bucurat că m-am întors, tot ce eram se strângea din aer și mă redefinea, cu munca mea de aici, cu ceilalți oameni pe care îi știu, cu planurile mele îndrăznețe de a-mi lua o garsonieră și iremediabil trebuie să fac rost de bani pentru că am plătit un avans, cu traseele pe care le voi face singură de capul meu fără ca Păianjenul să mai fie stânjenitor în preajmă. Mă regăseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
soțul care mă plăcea și mă cerceta tot timpul din albastrul ochilor lui deschis de neamț, o scânteie ghidușă de băiețel avea, deși 60, și băiatul ei, nepermis de frumos și timid și retras și era de ajuns să fie îndrăzneț ca să te surprindă, când cânta el la chitară, și când am ajuns în Barcelona și mama lui a căzut de pe scara vonmobilului și ne-a stricat concediul, și ce prăjituri bune făcea, și casa mea cu animale, cum stăteam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
acum în mii de curcubee aurite. Astrul zilei se ridică măreț tot mai sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ce faceți voi aici, pe planeta asta? Trăim! i-a răspuns marțianul. În timpul acesta, bătrâna scria tot ce spunea. Și cum trăiți? Eu sunt constructor de piramide, adică de case. Câți locuitori are planeta? Nouă locuitori, dar foarte harnici și îndrăzneți! Povestește-mi despre tine! Despre mine nu prea am multe de spus, doar că sunt cel mai bătrân de pe planetă. Dar soție, ai? Nu, pe Marte nu există femei. Și nu vă temeți că după ce veți muri planeta va fi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lor parcurse cele douăsprezece rânduri pline de simțire era de bună seamă jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost dat să aibă o asemenea noră. Doamna Moduna o vedea chiar În visele ei cele mai Îndrăznețe văduvă și bogată, căci frumoasă era oricum, și Întoarsă acasă pe măgarul de aur al pocăinței și cu un loc liber În inima ei mare de artistă pentru cel pe care nu Înceta se pare să Îl iubească, În ciuda legămintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și începuturi, spuse el încet. Sfârșitul poveștii școlii Shotai-Mu este aici, în camera aceasta; bătrânul din mormanul lui de cuvinte și ucenicul care și-a pierdut mintea. Dar începutul nostru, începutul întregii acestei povești este mult mai luminos și mai îndrăzneț. În camera cu lumânări pâlpâitoare, doctorul Trey Fidorous îmi spuse această poveste. POVESTEA LUI TEKISUI ȘI A ȘCOLII SHOTAI-HU UNU Istoria ne spune că un călugăr, Eisai, a fost cel care a introdus Zenul în Japonia, dar, înainte de vremurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
martie 1981, întâlnire aprobată de președintele României. In perioada 1982-1990, când a îndeplinit funcția de director-ambasador în M.A.E., au avut loc evoluții remarcabile în relațiile României cu statele socialiste, politica externă a țării câștigând, treptat, teren, prin pozițiile îndrăznețe și realiste pe care le promova în Tratatul de la Varșovia și în C.A.E.R., cât și în organizațiile internaționale. Astfel, în documentele elaborate și făcute publice de statele participante la Tratatul de la Varșovia, pozițiile românești erau negociate și adoptate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
să apară la momentul în care nu te mai interesează; iată scrisul unui suflet îmbibat cu altul mai mic, cârlionțat și blond, în care se măsoară viitorul cu pahare de pitici, iată și aripi care plutesc pe falduri de gânduri îndrăznețe, dragostea ca teamă, dragostea ca luptă, dragostea ca izbândă, dragostea ca incompetență la viață, la moarte, cu teama supremă de suprem. Iată și reversul: Bucuria dragostei de a distruge prin dragoste. Oare Mama nu face la fel, nu ea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]